Decizia nr. 7011/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7011/2012
Ședința din data de 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. M., împotriva sentinței civile nr. 1079 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., în contradictoriu cu intimatul SC B. S. prin lichidator judiciar C. R. A. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentului, la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate.
C.ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. În baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1079 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S. B. S., în contradictoriu cu pârâtul C. M. A fost obligat pârâtul să plătească o parte din pasivul debitoarei S. B. S., J(...), în sumă de 9.938 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. g din L. nr. 85/2006, în sensul că acesta a efectuat plăți cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori în luna precedentă încetării plăților, prin această faptă cauzând starea de insolvență a debitoarei, împrejurare ce reiese din actele contabile ale debitoarei. Astfel, dizolvarea debitoarei a fost dispusă prin sentința pronunțată la (...) în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., iar potrivit dispozițiilor art. 237 alin. 6 din L. nr. 31/1990, „la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, societatea intră în lichidare";, după care, conform alineatului 7 al aceluiași articol de lege, trebuie să se procedeze la numirea unui lichidator. Or, față de dispozițiile art. 252 alin. 1 lit. a raportat la art. 233 alin. 4 din L. nr. 31/1990, până la preluarea funcției de către lichidator, administratorul statutar al societății comerciale nu mai poate întreprinde noi operațiuni, societatea păstrându-și personalitatea juridică doar pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia. Or, lichidatorul debitoarei, D. P., a fost numit la (...) (fila 30), iar debitoarea a efectuat după data dizolvării debitoarei, plăți prin casieria acesteia, în cuantum de 9938 lei, nefiind reziliate contractele de muncă ale debitoarei, după cum s-a arătat și în completarea la raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei întocmit după predarea de către pârât, în urma formulării cererii ce face obiectul dosarului de față, a actelor contabile ale debitoarei. Întrucât creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata unei părți din pasivul debitoarei, în cuantum de 9.938 lei, respectiv suma pentru care s-au făcut plăți către terți după data dizolvării debitoarei. Pârâtul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri invocând împrejurarea că nu a primit termen pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la precizarea de acțiune pronunțându-se fără a acorda acestuia posibilitatea de apărare. Recurentul învederează că lichidatorul nu a făcut verificări minime cu privire la starea societății la data deschiderii procedurii deși toate elementele reieșeau din evidențele ORC. Critica recurentul mai vizează împrejurarea că nu a fost comunicată acestuia hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și de asemenea deși a evidențiat că nu i-au fost comunicate documentele prev. de art.28 din L. nr.85/2006 nu a justificat prin nici un demers solicitarea în sensul predării documentelor. Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și de dispozițiilelegale incidente C.ea reține următoarele: Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurentă sub două aspecte: în primul rând, s-a susținut că aceasta cuprinde motive contradictorii, iar în al doilea rând, că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Prima critică adusă hotărârii recurate se impune a fi înlăturată întrucât judecătorul sindic a procedat la analizarea succintă a condițiilor răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată. Recurentul prin recursul formulat sens a dat relevanță împrejurării că notificările privind deschiderea procedurii insolvenței nu a ajuns efectiv în posesia sa . C.ea nu achiesează la concluzia nevalabilității notificării de predare a documentelor contabile pentru cel puțin două argumente. Potrivit listei de control a debitoarei emisă de ORC C., se constată că domiciliul pârâtului figurează în continuare la adresa indicată, adresă care este opozabilă terților, inclusiv lichidatorului judiciar. Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei adresă menționată la ORC C., astfel că nu se poate susține că nu a fost informat asupra obligațiilor ce îi revin după deschiderea procedurii insolvenței. În aceste condiții, omisiunea de a se prezenta la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței expediate de lichidatorul judiciar este imputabilă exclusiv acestuia și nu poate conduce la exonerarea de orice răspundere. Nu în ultimul rând, dacă ar fi dat dovadă de bună credință acesta ar fi predat documentele contabile lichidatorului judiciar sau le-ar fi depus la dosarul cauzei în cursul judecății cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale dat fiind că a fost citat la adresa de domiciliu. Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs . Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței. Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente . Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală . Judecătorul sindic a reținutcorect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 și nu a înregistrat nici situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi. Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Pentru aceste considerente, în temeiul art 312 C pr civ , C.ea va respinge recursul declarat de pârâtul C. M. împotriva sentinței civile nr. 1079 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul C. M. împotriva sentinței civile nr. 1079 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. GREFIER V. D. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.V. L.
| ← Decizia nr. 3139/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8060/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
