Decizia nr. 7031/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)/a10

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7031/2012

Ședința de la 25 S. 2012

C.pletul compus din:

PREȘEDINTE : A.-I. A.

JUDECĂTOR: C. I.

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER : M. N. ȚÂR

Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea B. R. - M. A G. N. B. OF G. împotriva sentinței civile nr. 1657 din 29 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S.izat C. în contradictoriu cu intimații SC T. D. S. prin ADMINISTRATOR S. și C. B. D. C., având ca obiect procedura insolvenței contestație la creanță.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 1657 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial

Cluj s-a respins contestația formulată de creditoarea B. R. SA M. A G. N. B. OF G. împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei

SC T. D. S.

S-a admis contestația formulată de P. L. în calitate de administrator special al debitoarei în ceea ce privește o parte din creanța înscrisă în tabelul preliminar în favoarea creditoarei B. R. SA M. A G. N. B. OF G. și în consecință:

S-a dispus înlăturarea din tabelul creanțelor a creanței în cuantum de

6.216,41 euro și a creanței în cuantum de 340.656,81 lei aparținând băncii.

S-a dispus înscrierea definitivă a creditoarei B. R. SA M. A G. N. B. OF G. în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei cu o creanță garantată în cuantum de 165.804,59 euro, respectiv echivalentul în lei la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, (...), și cu suma de 1.487.578,40 lei creanță garantată.

S-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul definitiv al creanțelor cu o creanță chirografară în cuantum de 283.195,70 lei.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic analizând contestația formulată de creditoarea B. R. SA M. A G. N. B. OF G., cu luarea în considerare a prevederilor art.73 din Legea nr.85/2006, a reținut faptul că lichidatorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar afișat la ușa instanței la data de (...) și publicat în BPI cu suma de

172.021,42 euro la cursul BNR din data de (...), la care a fost adăugată suma de

1.751.933,91 lei și 120 lei ca și creață garantată provizoriu, înscrierea făcându-se în temeiul disp. art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 și sub condiția cuantificării exprese a creanței, respectiv a debitului și accesoriilor aferente contractului de credit nr.13070037/(...), urmând ca suma ce rezultă în urma cuantificării creanței ce rezultă din acest contract să fie înscrisă în tabel ca și creanță chirografară.

Totodată, banca a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 358.906 lei ca și creanță chirografară aferentă contractului de credit nr.13070037/(...) în baza dispozițiilor art.123 pct.7, cu mențiunea că suma respectivă nu se totalizează la categoria de creanțe chirografare întrucât creditorul a solicitat-o ca și creanță garantată și a fost totalizată ca și creanță garantată.

Se impune a se preciza faptul că în ceea ce privește acest cuantum al creanței, în urma corespondenței purtate între instituția bancară și lichidatorul judiciar și a adresei precizatoare comunicată de către bancă, adresă purtând nr.1760/(...), lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul raportului lunar de activitate înregistrat la dosarul cauzei la data de (...) faptul că creditoarea i-a transmis o defalcare a situației datoriilor debitoarei pe contracte de credit și că înscrierea ca și creanță chirografară a sumei ce rezultă din contractul de credit nr.13070037/(...) s-a făcut cu luarea în considerare a defalcării făcute de instituția bancară.

S-a precizat faptul că astfel cum a arătat reprezentantul creditoarei în ședința publică din (...), contestația nu privește cuantumul creanței, ci doar rangul de preferință cu care aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar, fiind contestată măsura practicianului în insolvență de a înscrie debitul rezultând din contractul de credit mai sus menționat ca fiind o creanță chirografară și nu o creanță garantată, astfel cum s-a solicitat.

S-a precizat și faptul că de la data întocmirii tabelului preliminar și afișarea celui definitiv au fost evaluate bunurile debitoarei constituite ca și garanții pentru o parte din contractele de credit acordate de instituția bancară debitoarei, raportul de evaluare fiind depus la dosarul cauzei la filele 94-134 vol.III, din raportul de evaluare rezultând faptul că valoarea imobilului înscris în CF nr.2. C.-N. se ridică la suma de 3.024.472 lei, valoarea autotractorului Volvo înmatriculat sub nr. (...) se ridică la suma de 149.318 lei, iar valoarea semiremorcii Schmitz înmatriculată sub nr. (...) se ridică la suma de 112.750 lei.

Față de această împrejurare, practic, valoarea totală a bunurilor stabilită în conformitate cu disp. art.116 din Legea nr.85/2006, bunuri cu care au fost garantate contractele de credit încheiate între bancă și debitoare în afara contractului nr.13070037/(...) este în sumă de 3.286.540 lei, valoare care depășește valoarea creanței garantate.

Judecătorul sindic a apreciat că înscrierea ca și creanță chirografară a sumei ce rezultă din contractul de credit mai sus menționat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, creditoarea a formulat o declarație de creanță și a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar și ulterior în tabelul definitiv al creanțelor cu o creanță totală în cuantum de 172.021,42 euro plus 2.110.839,91 lei la care se adaugă suma de 120 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, invocând existența a 6 contracte de credit, respectiv contractele nr.13050210/(...) și actele adiționale, nr.13070062/(...) și actele adiționale în valoare de 400.000 lei, nr.13070037/(...) modificat și completat prin acte adiționale în valoare de 300.000 lei, nr.1301080019/4 iunie 2008 în valoare de 60.000 lei modificat și completat prin acte adiționale, nr.13070018/(...) modificat și completat prin acte adiționale, vizând un credit în valoare de 220.000 euro și nr.13030085/(...) modificat și completat prin acte adiționale, vizând o creanță în cuantum de 900.000 lei.

Judecătorul sindic a reținut faptul că, dacă în ceea ce privește contractele de credit nr.13050210/(...), nr.13070062/(...), nr.1301080019/(...), nr.

13070018/(...) și nr.13030085/ (...) instituția bancară a făcut dovada faptului că restituirea împrumuturilor a fost garantată prin înscrierea unor ipoteciconstituite asupra imobilului proprietatea debitoarei înscris în CF nr.2. precum și cu garanții mobiliare înscrise în A. asupra autovehiculului marca Volvo înmatriculat sub nr. (...) și semiremorca marca Schmitz înmatriculată sub nr. (...), fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de declarații de creanță vol.I la filele 166-319, respectiv vol.II la filele 1-434, în ceea ce privește contractul de credit nr. 13070037/(...) completat prin actele adiționale încheiate în perioada (...)-(...), garantarea restituirii împrumutului s-a făcut prin încheierea unui contract de ipotecă autentificat sub nr.570/2 iulie 2007 la BNP M. C. asupra imobilului proprietatea unei terțe persoane fizice, P. L., imobil întabulat în CF nr.2. C.-N., nr. cad. 11769, precum și prin încheierea contractului de ipotecă autentificat de același notar public însă vizând nr. cad. 5382 teren și 5382-C construcție ale aceluiași imobil proprietatea terței persoane fizice.

Totodată, garantarea restituirii acestui contract de credit s-a făcut prin instituirea unei garanții reale mobiliare asupra tuturor soldurilor debitoarei și asupra tuturor disponibilităților bănești, prezente și viitoare, ale conturilor debitoarei deschise la B. R. SA, garanția fiind înregistrată la A., precum și prin bilete la ordin în alb cu mențiunea „fără protest"; emise de debitoare în favoarea creditoarei, avalizate de către P. L. și respectiv N. A. (f.167-261 vol.I declarații de creanță).

În conformitate cu disp. art.3 pct.9 din legea nr.85/2006, creanțele garantate sunt acele creanțe care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, judecătorul sindic a considerat că înscrierea de către lichidatorul judiciar a debitului aferent contractului nr.13070037/(...), modificat prin actele adiționale, ca fiind o creanță chirografară, s-a făcut în mod corect, dat fiind faptul că contractul de ipotecă încheiat de bancă pentru garantarea restituirii împrumutului acordat vizează un bun care nu se află în patrimoniul debitoarei, acest bun fiind proprietatea administratorului statutar P. L., împrejurare față de care rezultă cu puterea evidenței faptul că pretinsa garanție invocată de instituția bancară nu poate fi reținută.

Totodată, garantarea restituirii împrumutului s-a făcut și prin constituirea de către bancă a unei garanții reale mobiliare asupra tuturor soldurilor creditoare

și a disponibilităților bănești, prezente și viitoare, ale conturilor curente aparținând debitoarei deschise la B. R. SA.

La data deschiderii procedurii insolvenței în conturile debitoarei nu mai existau disponibilități bănești, astfel încât înscrierea creanței rămase neachitate datorată de debitoare creditoarei, rezultând din acest contract de credit, nu poate fi dispusă ca fiind o creanță garantată.

În conformitate cu disp. art.16 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, în vigoare la data încheierii contractului, garantarea unui împrumut poate fi făcută și în condițiile în care garanția o constituie sume de bani prezente și viitoare, legiuitorul reglementând în această situație faptul că bunul afectat garanției ce consta intr-o suma de bani depusa intr-un cont bancar impune cu necesitate individualizarea respectivului cont în mod distinct.

În cazul în speță, banca a invocat ca și garanție reală mobiliară o garanție asupra tuturor soldurilor creditoare și asupra tuturor disponibilităților bănești, prezente și viitoare, ale conturilor curente ale debitoarei deschise la B. R. SA.

Această pretinsă garanție însă nu respectă dispozițiile legale mai sus invocate întrucât nu sunt individualizate conturile asupra cărora se dorea constituirea garanției, pe de o parte, iar, pe de altă parte se impune a se preciza că inexistența lichidităților în conturile pe care debitoarea le are deschise la B. R. SA nu-i poate conferi creanței un caracter garantat.

Sumele viitoare care ar intra în conturile debitoarei pe parcursul derulării procedurii falimentului urmează calea contului unic deschis de lichidator, aceste sume nerevenind creditorului garantat, distribuirea lor făcându-se cu luarea în considerare a prevederilor art.122 și 123 din Legea nr.85/2006.

Judecătorul sindic consideră că garanția reală mobiliară asupra disponibilităților din conturile curente ale debitoarei deschise la B. R. SA produce efecte fată de patrimoniul societății debitoare până la data la care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței fața de aceasta, ulterior acestei date eventualele rulaje de sold în aceste conturi nemaiavând nici o implicație asupra garanțiilor creditoarei constituite asupra conturilor si prin urmare,nefiind susceptibile de a determina caracterul garantat al creanței.

Caracterul garantat al creanței în temeiul acestei garanții s-ar putea pune în discuție doar în măsura în care la data deschiderii procedurii, ar fi existat disponibilități în conturile debitoarei deschise la banca contestatoare, ceea ce nu este cazul.

În ceea ce privește biletele la ordin în alb invocate de către contestatoare pentru a justifica rangul de preferință garantat al creanței se impune a se preciza faptul că acestea nu constituie garanții în sensul garanțiilor reglementate de dispozițiile legale mai sus enunțate, biletele la ordin fiind, din perspectiva dispozițiilor Legii nr.59/1934, doar instrumente de plată, neputând fi înscrise în categoria garanțiilor pe care dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.99/1999 le reglementează pentru a conferi rangul de creanță garantată creanței izvorâte din contractul de credit menționat.

Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că practicianul în insolvență a procedat în mod nelegal la înscrierea creanței garantate în temeiul disp. art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 ca și creanță garantată provizoriu până la finalizarea procedurii de evaluare a bunurilor aduse de debitoare ca și garanție în vederea garantării restituirii creditelor acordate de instituția bancară, judecătorul sindic consideră că în conformitate cu disp. art.41 alin.2 din legea insolvenței, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluarea dispusă de administratorului judiciar sau de lichidator și că atâta timp cât la data întocmirii tabelului preliminat evaluarea bunurilor aduse în garanție de debitoare nu era finalizată în condițiile prev. de art.116 din Legea nr.85/2006, singura modalitate de înscriere a acestei creanțe în tabel se impunea a se face în modalitatea în care a fost realizată de practicianul în insolvență.

Față de considerentele mai sus reținute, contestația formulată de B. R. SA împotriva modului de înscriere a creanței în cuantum de 358.906 lei în tabelul preliminar ca și creanță chirografară se impune a fi respinsă ca nefondată, fiind justificată și măsura înscrierii ca și creanță garantată provizoriu a creanței în cuantum de 2.493.139,39 lei, în temeiul disp. art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, în favoarea băncii.

Contestația formulată de administratorul special al debitoarei împotriva unei părți din creanța declarată de B. R. SA a fost admisă în baza disp. art.73 din

Legea nr.85/2006, raportat la următoarele considerente:

Contestatorul a susținut în cuprinsul contestației formulate că instituția bancară nu poate beneficia de înscrierea la masa credală a acelor debite ce reprezintă contravaloarea dobânzilor penalizatoare, a comisioanelor și altor costuri bancare calculate în perioada aferentă concordatului preventiv, respectiv (...)-(...).

Judecătorul sindic a reținut împrejurarea că la data de 17 iunie 2010

Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea formulată de C. T. M. în calitate de conciliator în dosarul nr.(...) și a constatat și omologat concordatul preventivîncheiat între debitoarea SC T. D. S. și o serie de creditori, printre care și B. R.

SA.

Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea tuturor procedurilor de executare silită pornite împotriva debitoarei.

În conformitate cu disp. art.20 alin.6 din Legea nr.381/2009, oferta de concordat preventiv va cuprinde și proiectul de concordat preventiv la care se vor anexa declarația debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află precum și lista creditorilor cunoscuți, inclusiv cei ale căror creanțe sunt contestate integral sau parțial, cu precizarea cuantumului și a garanțiilor acceptate de debitor.

Disp. art.21 alin.2 reglementează faptul că proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare care să prevadă o serie de măsuri printre care, litera c menționează și procentul preconizat de satisfacere a creanțelor care nu poate fi mai mic de 50% ca urmare a implementării măsurilor de redresare propuse. În acest scop debitorul poate propune măsuri precum amânări sau reeșalonări la plata creanțelor contra sa, ștergerea în tot sau în parte a unor creanțe sau numai a dobânzilor ori a penalităților de întârziere, compensări, novații etc., altfel spus modificări ale creanțelor deținute de creditorii concordatari.

Concordatul se comunică cu creditorii prin intermediul conciliatorului după constatarea acestuia de către judecătorul sindic prin încheiere, disp. art.27 alin.2 statuând asupra faptului că începând de la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept, față de creditorii semnatari, curgerea dobânzilor, a penalităților și a orice altor cheltuieli aferente creanțelor.

B. R. SA a aprobat concordatul preventiv, fapt care a rezultat în mod expres din recunoașterea acesteia, având calitatea de creditor semnatar, împrejurare față de care fac aplicabile în ceea ce o privește disp. art.27 alin.2 respectiv suspendarea de drept a curgerii dobânzilor, penalităților și oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor.

Prevederile art.34 din Legea nr.381/2009 statuează asupra faptului că în situația în care procedura concordatului preventiv se finalizează cu succes la termenul prevăzut în contract sau anterior acestuia, judecătorul sindic va pronunța o încheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. În acest caz, modificările creanțelor prevăzute în concordatul preventiv rămân irevocabile.

Finalizarea procedurii concordatului preventiv în ceea ce o privește pe debitoare s-a făcut de către judecătorul sindic în urma unei cereri formulate de debitoare și de conciliatorul C. T. M. C. în baza disp. art.34 alin.2 din Legea nr.381/2009, cerere în conformitate cu care s-a solicitat constatarea nereușitei concordatului preventiv din motive neimputabile debitorului și închiderea procedurii întrucât s-a susținut imposibilă realizarea obiectivelor concordatului.

La data de 15 septembrie 2011, prin încheierea comercială nr.4575/2011, judecătorul sindic a admis cererea formulată de conciliator și s-a constatat nereușita concordatului preventiv, dispunându-se închiderea procedurii potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.381/2009, întrucât debitoarea nu a reușit să respecte angajamentul de plată pe care și l-a asumat față de creditorii concordatari.

S-a constatat că debitoarea a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile asumate prin concordat și că plățile asumate a fi achitate creditorilor s- au situat mult sub limita prevăzută în acordul încheiat cu creditorii concordatari, reținându-se totodată și că termenul prevăzut pentru finalizarea concordatului nu a expirat.

Judecătorul sindic a apreciat că dispozițiile art.27 alin.2 în conformitate cu care de la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept, față de creditorii semnatari, curgerea dobânzilor, a penalităților și a altor cheltuieli aferente creanțelor, sunt aplicabile în speță în ceea ce o privește pe debitoare și, implicit, în ceea ce privește creanța invocată de B. R. SA.

Aceasta întrucât instituția bancară a recunoscut faptul că a avut calitatea de creditor semnatar al concordatului preventiv, că a aprobat acest concordat preventiv, concordat ce a fost constatat de judecătorul sindic, pe de o parte și, pe de altă parte, întrucât legiuitorul nu a înțeles să reglementeze situația dobânzilor, penalităților și altor cheltuieli aferente creanțelor creditorilor semnatari ai concordatului într-o altă modalitate decât cea prin care a statuat, în mod clar și imperativ, că curgerea acestora se suspendă în baza legii.

Legiuitorul nu a reglementat faptul că nereușita concordatului preventiv are drept consecință dreptul creditorilor semnatari ai concordatului de a solicita acele dobânzi, penalități și orice alte cheltuieli aferente creanțelor pe care le dețineau și că suspendarea nu operează decât pe perioada derulării concordatului preventiv, nereușita având drept consecință o reîncepere a curgerii dobânzilor, penalităților și cheltuielilor aferente creditelor începând cu data comunicării concordatului, altfel spus o repunere a părților în situația anterioară cu consecința calculării accesoriilor si pentru perioada pentru care curgerea acestora a fost suspendată inițial, ca o sancțiune a nereușitei concordatului preventiv. Or, atâta timp cât o astfel de prevedere nu a fost instituită de norma legală, suspendare curgerii accesoriilor la debitul principal a operat în baza legii pe perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv si data la care judecătorul sindic a constatat nereușita acestei proceduri. După această dată, creditorii semnatari ai concordatului sunt îndreptățiți să solicite debitorului plata accesoriilor a căror curgere a fost suspendată.

Suspendarea curgerii acestor obligații a fost dispusă de legiuitor și asupra acestei suspendări legiuitorul nu a revenit, în sensul de a preciza că insuccesul concordatului preventiv dă dreptul creditorilor concordatari de a solicita de la debitor accesoriile respective.

Dispozițiile art.34 alin.1 invocate de instituția bancara nu se referă la această suspendare reglementată de prev. art.27 alin.2. Legiuitorul a reglementat prin aceste dispoziții legale situația finalizării cu succes a concordatului preventiv, împrejurare față de care modificările prevăzute în concordat rămân irevocabile.

Aceste modificări prevăzute în concordatul preventiv sunt acele modificări pe care le cuprinde proiectul de concordat, proiect care trebuie să includă și un plan de redresare, în cuprinsul literei c. Art.21 lit.c dă dreptul debitoarei ca în cadrul măsurilor de redresare să propună creditorilor ștergerea, în tot sau în parte, a unor creanțe sau numai a dobânzilor ori penalităților de întârziere, precum și compensări, novații prin schimbare de debitor etc.

Judecătorul sindic a considerat că disp. art.34 alin.1 teza finală includ în categoria de creanțe modificate aceste modificări cuprinse în planul de redresare ce face parte din proiectul de concordat preventiv si că modificările de creanță nu se referă la acele modificări rezultate în urma suspendării curgerii accesoriilor prevăzute de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 381/2009.

Legiuitorul reglementează și situația în care înainte de expirarea termenului prevăzut pentru finalizarea concordatului, în cursul derulării procedurii, conciliatorul apreciază că este imposibilă realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului și solicită judecătorului sindicconstatarea nereușitei concordatului și închiderea procedurii, în cuprinsul art.34 alin.2 din Legea nr.381/2009.

În această situație, nu s-a prevăzut însă obligația debitorului de a achita creditorilor semnatari ai concordatului preventiv acele sume datorate cu titlu de dobânzi, penalități și cheltuieli aferente creanțelor, sume a căror curgere a fost suspendată de drept în baza prev. art.27 alin.2.

Ori, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut acest drept al creditorilor concordatari aceștia nu sunt îndreptățiți să pretindă respectivele accesorii, accesorii care sunt distincte și nu pot fi incluse în categoria creanțelor modificate prevăzute în concordatul preventiv.

Susținerile creditoarei B. R. SA conform cărora în cazul în speță s-ar aplica disp. art.34 alin.1 și că nefinalizarea cu succes a concordatului implică în mod automat și dreptul său de a solicita obligarea debitoarei la plata dobânzilor, a penalităților, a comisioanelor aferente debitului principal pe perioada cuprinsă între data comunicării concordatului preventiv aprobat de creditori și constatat de judecătorul sindic și data la care s-a constatat nereușita concordatului preventiv se impun a fi înlăturate față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic considerând că acestea nu-și găsesc justificarea legală în dispozițiile legale invocate anterior.

În urma solicitării administratorului special și a dispozițiilor date de judecătorul sindic în ședința publică din data de 9 februarie 2012, creditoarea B.

R. a înregistrat la dosarul cauzei la data de 16 martie 2012 o situație a cuantumului debitelor SC T. D. S. la data de 17 iunie 2010 și respectiv la data de

15 septembrie 2011, arătând că la data de 17 iunie 2010 valoarea debitelor se ridica la suma de 163.928,72 euro și 1.860.168,84 lei, iar la data de 15 septembrie 2011, data la care s-a constatat de către judecătorul sindic nereușita concordatului preventiv valoarea debitelor se ridica la suma de 171.756 euro și

2.106.219,39 lei.

C.oarea a arătat că valoarea dobânzilor penalizatoare cumulate de debitoare în perioada 17 iunie 2010-15 septembrie 2010 este de 6.216,41 euro, la care se adaugă suma de 340.656,81 lei.

Față de această precizare solicitată, de altfel, și de administratorul special care a contestat creanța instituției bancare și, implicit, față de precizarea contestației în sensul că s-a solicitat deducerea acestor sume din întregul debit pretins de către creditoare, judecătorul sindic, ținând cont de disp. art.27 alin.2 din Legea nr.381/2009, a admis contestația formulată de administratorul special al debitoarei și a procedat la deducerea acestor sume din creanța declarată de instituția bancară.

Astfel, din cuantumul sumei de 172.021,42 euro, solicitat de creditoare, a fost dedusă suma de 6.216,41 euro, sumă care a fost recunoscută de către creditoare ca reprezentând dobânzi, penalități și alte comisioane aferente debitelor pe perioada 17 iunie 2010-15 septembrie 2011, rezultând astfel suma de 164.804,59 euro.

Ținând cont de faptul că înscrierea în tabel a creanțelor consolidate în valută se face în conformitate cu disp. art.69 alin.2 din legea nr.85/2006 la valoarea în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii, 22 septembrie 2011, judecătorul sindic va dispune înscrierea instituției bancare în tabelul definitiv cu o creanță garantată reprezentând echivalentul în lei la data de

22 septembrie 2011 al sumei de 165.804,59 euro.

Totodată, din suma în lei înscrisă în favoarea creditoarei, ținând cont de defalcarea efectuată de către instituția bancară, depusă la dosarul cauzei la filele

85-86, pentru fiecare contract de credit în parte, se va deduce suma de

340.065,81 lei. Suma va fi dedusă atât din cuantumul creanței garantate, cât șidin cuantumul creanței chirografare, cu menționarea că, astfel cum rezultă din defalcarea depusă de creditoare, acceptată de contestator, la data de 15 septembrie 2011 din contractul nr.13070037/(...) se impune a se deduce suma de 75.710,30 lei, ce reprezintă dobânzi penalizatoare aferente acestui contract, iar din sumele datorate în baza celorlalte contracte de credit se va deduce diferența până la 340.065,81 lei, respectiv 264.355,51 lei.

Pe cale de consecință, suma înscrisă ca și creanță chirografară în mod corect de practicianul în insolvență în baza contractului de credit nr.13070037 va fi dedusă cu suma de 75.710,30 lei, rezultând o creanță chirografară ce se impune a fi înscrisă în favoarea instituției bancare de 283.195,70 lei iar, în ceea ce privește creanța garantată, ținând cont de suma recunoscută de B. R. SA, înscrisă în favoarea acesteia de către practicianul în insolvență de 1.751.933,91 lei, se va deduce diferența de 264.355,51 lei (340.065,81-75.710,30) rezultând suma de 1.487.578,40 lei creanță garantată ce se impune a fi înscrisă în favoarea instituției bancare.

Față de considerentele mai sus reținute, ținând cont de disp. art.73 din

Legea nr.85/2006, s-a admis contestația formulată de administratorul special al debitoarei în ceea ce privește o parte din creanța înscrisă în tabelul preliminar, dispunându-se înlăturarea din tabel a creanței în cuantum de 6.216,41 euro și a creanței în cuantum de 340.656,81 lei aparținând creditoarei B. R. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B. R. - M. A G. N. B.

OF G. solicitând admiterea contestației, cu dispunerea înscrierii întregii creanțe declarate și admise în categoria creanțelor garantate și respingerea contestației la tabelul preliminar al creanțelor formulată de administratorul special al debitoarei S. T. D. S.

În motivarea recursului a arăta că instanța a reținut in mod corect faptul că B. R. SA deține o garanție reală mobiliară asupra tuturor soldurilor prezente și viitoare ale conturilor debitoarei, insa a pornit de la o premiza greșita, respectiv ca aceste conturi nu ar fi individualizate conform dispozițiilor art. 16 din Titlul VI al Legii 99/1999, situație în care acest aspect nu-i conferă creanței caracter de creanța garantată".

C. de credit supus discuției, nr. 13070037/(...), cu modificările și completările ulterioare, încheiat între B. R. SA și S. T. D. S. este garantat cu : Contract de garanție reală mobiliară asupra tuturor soldurilor creditoare, respectiv asupra tuturor disponibilităților bănești, prezente si viitoare ale conturilor curente ale debitoarei, deschise la B. R. SA, înregistrat la A. E. de G. R. M.

Bilete la ordin emise de debitoare și avalizate de persoane fizice.

Ipoteca asupra bunului proprietatea asociatului/administratorului special

P. L.. C. de garanție mobiliara asupra conturilor debitoarei, întocmit la data de (...) (anexa la declarația de creanța si la prezentul recurs) individualizează toate conturile curente ale SC T. D. S.; de asemenea, individualizarea tuturor conturilor debitoarei apare înregistrata si in avizul înscris la A., sub numărul de identificare ID 2009-0.-HGB (si acesta anexa la declarația de creanța si la prezentul recurs);

Așadar, instanța nu a verificat in mod temeinic toate documentele existente la dosarul de insolvență, respectiv toate anexele depuse de B. R. SA în susținerea creanței sale, situație care a dus la interpretarea incorecta a caracterului creanței derivând din contractul de credit nr. 13070037/(...), in cuantum de 358.906

RON.

Consideră că printr-o analiză mai atentă a întregii documentații aferente creanței Băncii Românești SA, instanța de recurs va putea constata caracterul decreanță garantată a întregii sume cu care s-a înscris la masa credală debitoarei, respectiv a sumei de 2.852.045,39 RON.

Dispozițiile art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006, modificata, definesc in mod clar noțiunea de creanțe garantate, după cum urmează: "creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau terț garant fata de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale" . Gajul instituit in favoarea subscrisei reprezintă o garantie reală constituită asupra bunurilor mobile, respectiv asupra tuturor conturilor SC T. D. S. in temeiul Legii 99/1999 Titlul VI, care conferă calitatea de creditor garantat a Bancii Romanesti SA, deoarece conturile unei societăți fac parte integrantă în patrimoniul persoanei juridice (fiind elemente de patrimoniu).

Un creditor care deține un drept de gaj asupra disponibilului din conturile debitoarei falite îndeplinește calitatea de creditor garantat.

Consideră că prevederile art. 41 alin. (2) din Legea 85/2006, coroborat si cu dispozițiile art. 3 al. 9, din aceeași lege atesta fara echivoc faptul ca, calitatea de creditor garantat nu este data doar de existenta unei garanții reale ce poarta asupra bunurilor imobile ale debitorului insolvent, ci inclusiv de existenta garanțiilor reale ce poarta asupra bunurilor mobiliare, respectiv conturi bancare aflate in patrimoniul debitoarei insolvente.

Menționează ca aceeași facilitate a fost garantata si cu garanții reale imobiliare, în speță bunurile imobile aparținând garantului ipotecar P. L., imobile intabulate in CF 2. si CF 2. C.-N..

Împotriva admiterii contestației debitoarei S. D. S. (prin administrator special P. L.) la tabelul preliminar, referitoare la înlăturarea de la masa credală a sumei de 6.216,41 EURO si 340.656,81 RON cu care a fost înscrisa B. R., aduce următoarele argumente:

Nu este de acord cu argumentele aduse de judecătorul sindic in admiterea contestației, din următoarele motive:

Intr-adevăr, dispozițiile art. 27 alin. 2 sunt imperative, in sensul suspendării curgerii dobânzilor, penalităților si cheltuielilor aferente creanțelor, insa aceasta măsura trebuie privita in întregul context al legii concordatului;

Consideră însă că Legea nr. 381/2009 are menirea de a proteja atât interesele debitorului aflat în dificultate financiară și care face o ofertă de concordat creditorilor săi, în intenția finalizării cu succes a concordatului - situație când creditorii își asumă dispozițiile art. 27 alin 2, cat si 2) interesele creditorilor bancari, care in cazul nerealizării concordatului nu trebuie sa fie prejudiciați prin faptul ca debitorul nu si-a respectat obligațiile asumate;

Interpretarea dispozițiilor art. 27 alin 2, coroborate cu art. 34 alin 2 in modul in care a făcut-o prima instanța, este total greșita; astfel, daca s-ar aplica opinia instanței, debitorul care este in dificultate financiara poate solicita intrarea in procedura concordatului preventiv, știind ca "va scăpa" de dobânzile, penalitățile, cheltuielile aferente contractelor de credit bancare; in acest context debitorul poate propune orice prin oferta de concordat, deoarece știe ca dobânzile datorate Băncilor, aferente contractelor de credit aflate in derulare, vor fi "șterse", chiar daca nu-si va respecta datoriile asumate in oferta de concordat;

Considera ca nu acesta a fost spiritul legii concordatului, respectiv de a da "portiță legală" de scăpare - adică posibilitatea debitorilor de a nu-si respecta obligațiile asumate față de bănci și drept urmare de a fi "șterse datoriile" aferente perioadei concordatului, indiferent de modul in care debitorii si-au respectat sau nu obligațiile asumate, respectiv dacă concordatul s-a finalizat cu succes sau nu s-a finalizat din motive imputabile neimputabile debitorului.

Este adevărat că B. R. S.A. a avut calitatea de creditor semnatar in procedura concordatului debitoarei, dar instanța de fond, in mod eronat, nu areținut - deși dosarul de concordat a fost trimis la dosarul cauzei - faptul că B. R. S.A. a semnat oferta de concordat modificată prin N. de negociere din data de (...) (parte integrantă din ofertă), semnată de B., debitoare și conciliator. Prin aceasta N., debitoarea s-a obligat in mod clar si expres la plata dobanzilor curente in perioada de concordat la nivelul ratei dobânzii contractuale - dobânzi pe care ulterior nu le-a achitat, încalcând în mod flagrant contractul de concordat. Iar ulterior, in ciuda acestei nerespectări a concordatului, debitoarea a invocat beneficiile legii concordatului pentru a nu plăți nici măcar prețul creditului pentru perioada când B. a fost lipsită de folosința acestor bani, după ce, cu bună- credință, a semnat Oferta de concordat modificata, negociata si agreata cu debitoarea.

Este evident faptul ca textul legal trebuie interpretat in sensul ca daca debitorul își respecta obligațiile asumate prin oferta de concordat votata de creditori, si are ca finalitate reușita concordatului, pe cale de consecința, creditorii bancari își asuma dispozițiile art. 27 alin 2 de a suspenda curgerea dobânzilor si penalităților.

Dacă însa concordatul nu se finalizează cu succes, întreaga procedura a concordatului nu trebuie privită ca o modalitate de eludare a obligatiilor bancare, ci ca o revenire normală la situația anterioara concordatului, cu asumarea de către debitor a întregului debit, inclusiv a dobânzilor, penalităților/comisioanelor aferente obligațiilor din cuprinsul contractelor de credit;

Astfel, in cazul debitoarei SC T. D. S., nu s-a constatat nici realizarea concordatului, nici nu s-a solicitat prelungirea perioadei.

Așadar, în situația debitoarei S. T. D. S., nu se pot invoca de către aceasta prevederile aliniatului 1 al art.34 din lege, pentru următoarele motive:

În speța nu s-a constatat de către judecător îndeplinirea obiectelor concordatului procedura concordatului nu s-a finalizat cu succes;

Numai in ipoteza in care procedura concordatului debitoarei s-ar fi finalizat cu succes, debitoarea ar fi putut invoca in cauza teza a doua a alin. 1,de la art. 34 din lege, invocata de aceasta ca temei in contestație.

Insa, in cazul de fata concordatul nu s-a finalizat cu succes, ci cu o nereușita.

Considera ca daca legiuitorul ar fi dorit sa extindă aceste facilitați, menționate in mod expres numai la alin 1 al art. 34 si pentru cazurile prevăzute la alin. 2 al art. 34, ar fi prevăzut in mod expres. Insa in lipsa unei astfel de prevederi exprese, considera o total greșita interpretare data textului legal, de extindere eronata a dispozițiilor alin 1 si la alin 2 din art. 34.

Chiar in ipoteza in care, prin absurd, s-ar interpreta dispozițiile art. 27 alin.

2 din Legea 381/2009 ca fiind aplicabile in speța, in sensul suspendării dobânzilor penalizatoare pe toata durata concordatului, inclusiv in cazul nereușitei acestuia, arată că aceasta prevedere legala se refera doar la dobânzi penalizatoare, nu si la dobânzile curente, care se percep in baza contractelor de credit ca preț al creditului, reprezentând unul din elementele esențiale al raportului de creditare și nu o penalizare.

Administratorul special al debitoarei S. T. D. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Aceeași poziție procesuală a exprimat-o și lichidatorul judiciar B. D. C. prin întâmpinarea depusă la data de (...).

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304, 304 ^{1Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:}

C.oarea recurentă B. R. SA a criticat sub aspectul nelegalității hotărârii judecătorului sindic din două perspective:

1. O primă critică se referă la înscrierea întregii creanțe declarate de acest creditor și admise, în categoria creanțelor garantate. Pentru aceasta se susține existența unui contract de garanție reală mobiliară asupra tuturor soldurilor creditoare, respectiv asupra tuturor disponibilităților bănești, prezente și viitoare ale conturilor curente ale debitoarei, bilete la ordin emise de debitoarea și avalizate de persoane fizice precum și ipoteca asupra unui bun proprietatea asociatului debitoarei în prezent administratorul special P. L.. Prin urmare se susține că instanța nu a verificat în mod temeinic toate documentele existente la dosarul de insolvență, situație care a dus la interpretarea greșită a caracterului creanței derivând din contractele de credit urmând a fi constatat caracterul de creanță garantată a întregii sume cu care creditoarea a fost înscrisă la masa credală respectiv 2.852.045,39 lei.

Deoarece gajul instituit în favoarea creditoarei reprezintă o garanție reală constituită asupra bunurilor mobile, respectiv asupra tuturor conturilor S. T. D. S. în temeiul Legii nr. 99/1999 Titlul VI, conferă calitatea de creditor garantat a acesteia deoarece conturile unei societăți fac parte integrantă din patrimoniul persoanei juridice.

C.ea constată că prin declarația de creanță formulată recurenta a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei în insolvență, cu o creanță în valoare de

172.021,42 euro + 2.110.839,91 lei. Creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanță a fost analizat raportat la contractele de credit încheiate de debitoare cu recurenta, menționând în mod explicit care din contractele de credit sunt garantate cu garanții reale, mobiliare și imobiliare și care sunt aceste garanții. Din cele relevate prin însăși declarația de creanță s-a constatat că, garanțiile conferite contractelor de credit au fost evidențiate ca fiind atât bunuri proprietatea debitoarei în insolvență cât și bunuri personale ale administratorului statutar P. L..

Critica recurentei formulată împotriva hotărârii judecătorului sindic se referă în fapt la creanța născută din contractul de credit 13070037 din (...) care a fost apreciată a fi o creanță chirografară.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct.9 din legea insolvenței creanțele garantate sunt acele creanțe care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei. C. de ipotecă încheiat cu creditoarea recurentă pentru garantarea restituirii împrumutului acordat în baza contractului sus menționat, viza un bun ce nu se afla în patrimoniul debitoarei, el fiind proprietatea administratorului statutar P. L.. Prin urmare, în mod întemeiat s-a statuat că acest contract de ipotecă ce vizează un bun proprietatea altei persoane nu poate să-i confere creanței caracter garantat.

Garantarea împrumutului aferent aceluiași contract s-a mai realizat și cu soldul conturilor debitoarei în insolvență, prezentă și viitoare, conturi curente deschise la banca românească. Deoarece la data deschiderii procedurii insolvenței în conturile debitoarei nu mai exista disponibilități bănești, creanța născută din acest contract nu poate căpăta rangul de creanță garantată. Individualizarea contului bancar și existența sumelor care să garanteze creditorul constituiau condiții ce trebuiau îndeplinite cumulativ la data deschiderii procedurii care să poată determina rangul garantat al creanței. În caz contrar, în lipsa existenței disponibilităților bănești în cont creanța solicitată a fi înscrisă în tabel nu putea să i se recunoască decât rangul de creanță chirografară.

Caracterul garantat al creanței născute din acest contract de credit nu a putut fi reținut nici cu privire la biletele la ordin în alb invocate de către recurentă care să justifice rangul de preferință garantat al creanței deoarece

Din perspectiva Legii nr.59/1934 biletele la ordin reprezintă doar instrumente de plată neputând fi înscrise în categoria garanțiilor pe care dispozițiile art. 10 alin.

3 a Legii nr. 99/1999 le reglementează pentru a conferi rangul de creanță garantată.

Prin urmare, în raport de aceste considerente curtea constată că în mod întemeiat creanța recurentei a fost înscrisă cu rangul de creanță garantată doar pentru acea valoare a creanței pentru care s-au individualizat și au existat bunuri ale debitoarei ca să o garanteze.

2. Hotărârea judecătorului sindic și din perspectiva admiterii contestației la tabelul preliminar al creanțelor formulată de către administratorul special al debitoarei, și referitoare la înlăturarea unei părți din creanța Băncii românești. În fapt partea de creanță ce a fost înlăturată din tabelul creditorilor reprezintă dobânzi penalizatoare, comisioane și alte costuri bancare calculate în perioada aferentă concordatului preventiv, respectiv (...)-(...).

La data de (...) Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea formulată de C.

M. în calitate de conciliator în dosarul nr. (...) și a constatat și omologat concordatul preventiv încheiat între debitoarea S. D. S. și creditorii săi, printre care și recurenta B. R. SA. Prin aceeași hotărâre s-a dispus suspendarea tuturor procedurilor de executare silită pornite împotriva debitoarei.

Recurenta a aprobat concordatul preventiv, prin recunoașterea expresă a acesteia, având calitatea de creditor semnatar, situație în care devin aplicabile în ceea ce o privește dispozițiile art. 27 alin. 2 în sensul suspendării de drept a curgerii dobânzilor, penalităților și oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor.

Prevederile art. 34 din Legea nr. 381/2009 statuează asupra faptului că în situația în care procedura concordatului preventiv se finalizează cu succes la termenul prevăzut în contract sau anterior acestuia, judecătorul sindic va pronunța o încheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. În acest caz modificările creanțelor prevăzute în concordatul preventiv rămân irevocabile.

În speța de față însă, finalizarea procedurii concordatului preventiv a debitoarei s-a făcut de către judecătorul sindic în urma unei cereri formulate de debitoare și conciliatorul C. T. M. C. în baza dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 381/2009, respectiv s-a constatat nereușita concordatului preventiv din motive neimputabile debitorului dispunându-se închiderea procedurii deoarece s- a susținut imposibilă realizarea obiectivelor concordatului.

Această stare de fapt s-a materializat în drept prin pronunțarea de către judecătorul sindic la data de (...) a Încheierii comerciale nr. 4575/2011 rămasă irevocabilă prin care s-a constatat nereușita concordatului preventiv, dispunându-se închiderea procedurii potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr.

381/2009 întrucât debitoarea nu a reușit să respecte angajamentul de plată pe care și l-a asumat față de creditorii concordatari. Esențial însă este faptul că debitoarea a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile asumate prin concordat din motive neimputabile și că plățile asumate a fi achitate creditorilor s-au situat mult sub limita prevăzută în acordul cu creditorii concordatari. Iar un alt aspect esențial este acela că termenul prevăzut pentru finalizarea concordatului nu a expirat.

Pornind de la ele mai sus arătate și reținând existența unei hotărâri anterioare a judecătorului sindic sub aspectul închiderii procedurii a concordatului în baza art. 34 alin.2 din Legea nr.l38/2009, curtea reține că în speță statuarea judecătorului sindic cu privire la incidența dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr.381/2002 sunt aplicabile, este una corectă. Aceasta deoarece de la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept față de creditorii semnatari curgerea dobânzilor, a penalităților și a altor cheltuieli aferente creanțelor se aplică și în ceea ce o privește perecurentă. Recurenta a deținut calitatea de creditor semnatar al concordatului preventiv a aprobat acest concordat.

Legiuitorul nu a reglementat distinct faptul că nereușita concordatului preventiv are drept consecință dreptul creditorilor de a solicita acele dobânzi penalități și orice alte cheltuieli aferente creanțelor pe care le deținea, iar suspendarea nu operează decât pe perioada derulării concordatului preventiv, așa încât în ipoteza unei nereușite a acestuia consecința este aceea de reîncepe re a curgerii acestor accesorii. Atâta timp cât o astfel de normă legală nu a fost prevăzută expres, suspendarea curgerii accesoriilor la debitul principal a operat în baza legii pe perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv și data la care judecătorul sindic a constata nereușita acestei proceduri.

Dispozițiile art. 34 alin.1 invocate de recurentă nu se referă la această suspendare reglementată de art. 27 alin.2. Această dispoziție legală acoperă situația finalizării cu succes a concordatului preventiv, împrejurare față de care modificările prevăzute în concordat rămân irevocabile. Dar, așa cum s-a arătat mai sus în ipoteza de față concordatul preventiv nu a fost finalizat cu succes, ci dimpotrivă s-a constatat nereușita acestuia din motive neimputabile debitorului. Nu poate fi reținută aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 381/2009 întrucât nefinalizarea cu succes a concordatului preventiv nu implică în mod automat și dreptul creditorului concordatar de a solicita accesoriile aferente debitului principal pe perioada cuprinsă între data comunicării concordatului preventiv aprobat de creditori și constata de judecătorul sindic și data la care s-a constatat nereușita concordatului preventiv deoarece acestea nu își găsesc justificare legală în situația de față.

Față de toate considerentele mai sus expuse, curtea constată că în mod întemeiat judecătorul sindic s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art. 27 alin.2 din Legea nr. 381/2009, admițând contestația formulată de administratorul special al debitoarei și înlăturând din creanța declarată de recurentă cuantumul accesoriilor.

În concluzie în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de creditoarea B. R. SA urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

Respinge recursul declarat de B. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1657 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S.izat C. pe care o menține în întregime.

Decizia este civilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. I. I. C. P. D.

Red.IC/Dact.CC-2 ex. (...)

Jud.fond:C. C.

GREFIER

ȚÂR M. N.

← Decizia nr. 6343/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 8312/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia nr. 9594/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 8165/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 8167/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 6343/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 8312/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 6161/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)