Decizia nr. 7928/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 252.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7928/2012
Ședința data de 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de S. I., S. D. și M. L., împotriva sentinței civile nr. 662 din (...) pronunțată în dosarul nr. 252.(...) al T.ui
B.-N., cauza privind și pe intimații SC D. SA prin lichidator judiciar U. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta M. L., avocat
P. E. G. și pentru recurenții S. I. și S. D., avocat O. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de recurenta M. L. este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul promovat de recurenții S. I. și S. D. nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurenților S. I. și S. D. o cerere prin care se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri întemeiată pe prevederile art. 167 C.pr.civ. sens în care s-au depus la dosar o serie de înscrisuri ( f. 29 -74).
În data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurentei M. L. un înscris la care s-a anexat scriptul intitulat ";Declarație"; în formă autentică aparținând recurentului S. I. ( f. 80-81).
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri. Reprezentantul recurenților S. I. și S. D. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea face dovada plății taxelor de timbru datorate. Curtea în raport de solicitarea reprezentantului recurenților S. I. și S. D. lasă cauza la a doua strigare. La apelul nominal făcut în cauză, la doua strigare, se prezintă pentru recurenta M. L., avocat P. E. G. și pentru recurenții S. I. și S. D., avocat O. L. Reprezentantul recurenților S. I. și S. D. depune la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate, respectiv taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciare de 0,15 lei și în temeiul art. 167 C.pr.civ. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pentru a face dovada faptului că, clienții săi și- au îndeplinit obligațiile, sens în care depune la dosar notificările adresate de către clienții săi lichidatorului judiciar în vederea punerii la dispoziție a actelor contabile și a predării gestiunii societății și confirmările de primire. Curtea constată că recursul declarat de S. I. și S. D. este lega timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea,încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurenților S. I. și S. D.. Reprezentanții părților arată că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentantul recurenților S. I. și S. D. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de antrenarea a răspunderii, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului pe fondul cauzei, fără cheltuieli de judecată. Hotărârea instanței de fond a fost dată fără lipsa de temei legal, cu aplicarea greșită a legii și fără o justă apreciere a probelor de la dosar. S. a depus la zi întreaga raportare contabilă potrivit dispozițiilor legale. S-a solicitat de nenumărate ori administratorului judiciar stabilirea unei date în vedere transferului de documente. Reprezentanta recurentei M. L. solicită admiterea recursului promovat în numele clientei sale, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii față de clienta M. L., fără cheltuieli de judecată. Recurenta în 2000 a depus o cerere de retragerea din societate, din anul 1998 nu mai are nici o legătură cu societate aspect dovedit și cu declarația autentică a recurentului S. I. depusă la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.662 din 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.252.(...), a fost admisă ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar S. U. S. împotriva pârâților S. D. și S. I., în calitate de administratori statutari ai SC SD D. SRL B. - în faliment , și în consecință au fost obligați pârâți, în solidar, să plătească în favoarea debitoarei SC SD D. SRL B. - în faliment, suma de l43.876,50 lei, reprezentând pasivul societății debitoare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 284 din l(...) a fost deschisă procedura generală a insolvenței, iar ulterior prin sentința civilă nr.l05/(...) a deschisă procedura falimentului față de debitorul SC SD D. SRL B. ai cărui administratori statutari sunt pârâții S. D., M. L. și S. I. In raportul întocmit de lichidatorul judiciar s-a consemnat că după verificările făcute în actele de la organele fiscale, s-a constatat că o parte din bunurile societății au dispărut fără justificare, iar pârâții nici nu au făcut dovada că au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că sunt aplicabile disp.art. l38 alin.l lit. d și e din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, urmând să fie admisă acțiunea lichidatorului judiciar așa cum a fost formulată. In această situație, este evident că răspunderea pentru dispariția bunurilor societății evidențiate scriptic, aparține administratorilor statutari, care au fost obligați în solidar să plătească în favoarea societății debitoare pasivul acesteia, în sumă l43.876,50 de lei. In practica judiciară s-a statuat că neținerea contabilității în conf.cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de art.l0 din L.82/l99l a contabilității, care prevăd că"; răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului, iar persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, or, dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conf.cu legea,pot fi obligate la plata pasivului debitorului, prezumându-se existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constată în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Întrucât pârâții nu s-au prezentat la interogator, fără să justifice cu motive temeinice acest refuz, instanța socotește această împrejurare ca o recunoaștere a obligațiilor sale față de societatea în faliment , așa cum s-a solicitat prin acțiunea precizată de lichidatorul judiciar, astfel că în temeiul art.l38 alin.l lit. d și e din L.85/2006 privind procedura insolvenței s-a admis acțiunea în răspundere așa cum a fost formulată. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții S. I., S. D. și M. L. Recurenții S. I. și S. D. au învederat că afirmațiile referitoare la neținerea evidenței contabile nu pot fi calificate decât calomnioase întrucât notificările de care se face vorbire nu au fost primite de societate de vreun reprezentant. Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal pronunțată ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale întrucât legiuitorul a stabilit limitativ răspunderea delictuală pentru fapta proprie fiind necesară existența unui prejudiciu unei fapte ilicite a culpei și a legăturii de cauzalitate ori trei din acestea nu se verifică în speță. Recurenții învederează că raportările contabile au fost ținute la zi astfel că lipsește fapta ilicită de asemenea învederează că ar fi fost necesar să se probeze că prin săvârșirea acesteia a fost cauzat un prejudiciu debitorului și întrucât se vorbește în textul legal de persoane culpabile trebuia dovedită și vinovăția. Recurenta M. L. prin recursul formulat a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva sa întrucât în ceea ce o privește deși a fost trecută ca administrator în fapt îndeplinea funcția de facturier însă mandatul acesteia a expirat odată cu solicitarea de retragere din consiliul de administrație a societății, cerere care a fost vizată de administratorul societății . Simpla afirmație că bunurile înscrise în contabilitate nu există nu poate constitui o probă că acestea au fost utilizate în interes personal întrucât începând cu anul 1998 nu a mai avut nici o legătură cu societatea. Probatoriul administrat nu confirmă vinovăția recurentei în săvârșirea cu intenție a unei fapte ilicite de însușire a bunurilor din patrimoniul debitoarei. Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele: Prima critică adusă hotărârii recurate se impune a fi înlăturată întrucât judecătorul sindic a procedat la analizarea succintă a condițiilor răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată. Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere pârâților i obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei pe care aceștia o administrau, adresă menționată la ORC C., astfel că nu se poate susține că pârâții nu au fost informați asupra obligațiilor ce le revin după deschiderea procedurii insolvenței . Nu în ultimul rând, dacă pârâții ar fi dat dovadă de bună credință aceștia ar fi predat toate documentele contabile lichidatorului judiciar sau le-ar fi depus la dosarul cauzei în cursul judecății cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale , înscrisurile depuse la filele 60-82 nejustificând înlăturarea susținerilor contrare , respectiv cele vizând existența unei alte stări de fapt decât cea afirmată , contrară evidențelor contabile invocate . Susținerile recurenților potrivit cărora pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrareaunei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu pot fi reținute în favoarea acestora . Cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză , managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, astfel că se apreciază că s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență . Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs . Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței. Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarilor . Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod corect starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată , prevăzută de art. 138 lit. d in L. nr. 85/2006 și prejudiciul invocat . Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală . Judecătorul sindic a reținut corect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 iar înregistrarea situațiilor financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi nu echivalează cu o conducere conformă cu prevederile legale enunțate a contabilității . Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză, astfel că toate susținerile contrare din cuprinsul recursului sunt înlăturate . În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea și a lipsei bunurilor evidențiate se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din faptele enumerate de textul indicat să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - care a contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitorei , răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din L. privind procedura insolvenței Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d și e din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Temeiul juridic al cererii formulate cuprinde o enumerare exemplificativă a persoanelor împotriva cărora poate fi introdusă cu succes acțiunea pentru instituirea răspunderii prin obligarea acestora la suportarea a unei părți sau a întregului pasiv al debitoarei aflată în procedura instituită de L. nr.85/2006. Textul legal invocat nu distinge între conducătorii, organele de conducere în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii a căror mandate au încetat la diverse date, iar împrejurarea că pârâta față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii susține că în fapt nu îndeplinea atribuțiile ce decurgeau din calitatea de administrator nu au relevanță raportat la împrejurarea că nu a fost operată în evidențele registrului comerțului o modificare în sensul afirmat de pârâtă în ceea ce privește persoana împuternicită să reprezinte debitoarea. Susținerea pârâtei că nu a îndeplinit atribuțiile de administrator nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați nu înlătură răspunderea sa ,eventual dacă ar fi fost demonstrată o astfel de situație ar fi putut opera solidaritatea cu orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, însă nici una din aceste ipoteze nu a fost demonstrată simplele alegații nefiind suficiente . Apărarea pârâtei recurente M. L. potrivit căreia lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că nici unul din documentele prezentate acestuia nu purtau semnătura sa nu întrucât ea nu mai are nici o legătură din 1998 cu societatea ,nu poate primi valențele pe care aceasta le dorește întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în baza mandatului încredințat . Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face mențiunea la registrul comerțului, în lipsa documentelor și mențiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere , tocmai pârâtei incumbându-i obligația de a veghea la corecta reflectare în registrul comerțului a situației societății și executării obligațiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege . Judecătorul sindic a reținut urmare a interpretării corecte a dispozițiilor incidente că sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. d și e din L. 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând în mod corect că probatoriul administrat a relevat că pârâții au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice , se poate reține că acesta a fost utilizat în interes propriu iar atitudinea administratorilor statutari în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina acesteia în baza art.70 și urm. din L. nr.31/1990 a fost cea care a determinat insolvența debitoarei. Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat nu este întemeiat, hotărârea atacată fiind pronunțată ca urmarea a aplicării corecte a legii , nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ , iar Curtea în baza art 312 C pr civ va respinge recursul declarat . PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții S. I., S. D. și M. L. împotriva sentinței civile nr.662 din (...) pronunțată în dosarul nr.252.(...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. P. A. M. C. M. S. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. I. U. V. D. GREFIER
| ← Decizia nr. 8546/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3118/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
