Decizia nr. 8168/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 8168/2012
Ședința 16 O. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE: A.-I. A.
JUDECĂTOR :C. I.
JUDECĂTOR: D. P.
G.: M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de SC D. S. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I. împotriva sentinței civile nr. 1248 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații SC D. S. S., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de
0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea administratorului debitoarei- înscrisuri.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1248/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC D. S. S. formulată în calitate de lichidator de către petentul C. T. IPURL. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că societatea debitoare SC D. S. S. a fost dizolvată de drept în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din L. nr. 31/1990 republicată, întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura dedizolvare și subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin. 6 din L. nr. 31/1990 republicată. Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență invocat de către lichidator îl constituie eșecul demersurilor la care a recurs pentru a intra în posesia actelor constitutive, a actelor contabile și a bunurilor societăți și pentru a lua legătura cu reprezentanții societății, precum și imposibilitatea stingerii creanței fiscale în cuantum de 2.578 lei înscrisă în adresa nr. 2173/(...) emisă de D. M., elemente care ar atrage incidența cazului de deschidere a procedurii reglementat de art.3 pct. 25 și art. 33 alin. 6 din L. nr. 8.. Potrivit art. 260 alin 4 din L. nr. 31/1990, „În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";. Noțiunea de insolvență este definită prin art. 3 pct.1 din L. nr. 8. ca fiind „. stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";. Scopul procedurii insolvenței constă în stingerea pasivului societății debitoare, însă pentru acoperirea unei creanțe în cuantum de 2578 lei cheltuielile pe care le presupune realizarea efectivă a procedurii sunt considerabil mai mari. Deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 270 indice 1 din L. nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, supunând acestei proceduri și societățile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți. În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de L. nr. 8. și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 8.; 2) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși insolvența și care este esențială, așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de L. nr. 8.. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii și cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin 4 din L. nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă la ";. condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";. Obligația lichidatorului de a sesiza instanța în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență se impune a fi îndeplinită cu respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de art. 260 alin.3 din L. nr. 31/1990 coroborat cu art.27 din L. nr. 8.. Lichidatorul a sesizat judecătorul sindic cu mult după data la care a fost numit, deși avea obligația legală de a solicita deschiderea procedurii în termen de 15 zile de la data depunerii raportului privind situația economică a societății, raport pentru a cărui depunere se stabilește prin art. 260 alin.3 din L. nr. 31/1990 un termen de 60 de zile de la data numirii. Pasivitatea lichidatorului sau a creditorilor societății în lichidare este sancționată de lege cu radierea societății potrivit art. 260 alin.10 din L. nr. 31/1990 dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1) oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere . Interdicția radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești operează numai în cazul societăților dizolvate în temeiul Legii nr. 314/2001 care nu are incidență în cauză. Având în vedere cuantumul redus al singurei creanțe a cărei existență s-a probat în cauză, invocată ca temei al cererii formulate de către lichidator care potrivit art.723 C.pr.civ., trebuie să își exercite drepturile procedurale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nu se justifică demersul judiciar al acestuia. Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins cererea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. D. S. S. prin lichidator C. T. I., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate de faliment a societății S. D. S. S., raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Motivând recursul, s-a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 1248/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate de faliment a debitoarei S. D. S. S. În motivarea sentinței menționate, s-a precizat faptul că lichidatorul a sesizat judecătorul-sindic cu mult după data la care a fost, numit, deși avea obligația legală de a solicita deschiderea procedurii în termen de 15 zile de la data depunerii raportului privind situația economică a societății, raport pentru a cărui depunere se stabilește prin art. 260 alin. 3 din L. nr. 31/1990 un termen de 60 zile de la data numirii. Totodată în motivarea hotărârii judecătorul-sindic reține că s-a invocat o creanță în cuantum de 2.596 lei, creanță a cărei valoare este nesemnificativă în raport cu cheltuielile ocazionate cu procedura care ar fi disproporționate, fiind superioare ca valoare, situație în care cererea formulată de lichidator nu se justifică. În ce privește motivele de respingere din hotărârea atacată, recurenta a apreciat că se impun următoarele precizări: Având în vedere principiul neretroactivității legii, noile prevederi ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu pot fi reținute în sarcina recurentei, întrucât dizolvarea societății D. S. S. s-a făcut la data de (...), iar modificările legii privind societățile comerciale au fost aduse prin O. U. nr. 4. (M.Of. 316/2010). Având în vedere aceste aspecte, arată recurenta, pasivitatea lichidatorului nu se poate reține, iar procedura de lichidare administrativă/voluntară este guvernată de vechile prevederi ale Legii nr. 31/1990, care specificau în art. 260, alin. (l) obligația de încheiere a lichidării în cel mult trei ani de la data luării hotărârii de dizolvare a societății comerciale (în afara unei proceduri de insolvență). Recurenta a apreciat oportună deschiderea procedurii simplificate de faliment pentru următoarele motive: - înregistrarea la organele fiscale a bilanțului contabil aferent anului 2004 relevă faptul ca societatea a desfășurat activitate, că a avut active circulate în valoare de 160.199 lei, disponibilități bănești de 196 lei, creanțe de 160.003 lei, înregistrându-se și datorii în valoare 204.918 lei; - în ultimul bilanț înregistrat aferent anului 2004 este prevăzuta o datorie în cuantum de 204.918 lei, însă nu este specificat faptul dacă este o datorie față de creditorii bugetari sau o datorie față de creditori chirografari, respectiv diferite societăți cu care S. D. S. S. a avut relații comerciale; - este necesară deschiderea procedurii simplificate de faliment pentru ca lichidatorul să poată publica în Buletinul Procedurilor de I. notificarea deschiderii procedurii, pentru ca astfel potențialii creditori să poată depune eventualele declarații de creanță; - deschiderea procedurii de faliment este oportună și pentru a preîntâmpina eventualele situații, in care ulterior radierii societății lichidatorul judiciar sa fie tras la răspundere, pentru că și-a asumat un bilanț contabil fără datorii, când în realitate existau creditori cu debite de recuperat; - conform art. 2701din L. nr. 31/1990 se prevede faptul că, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvența, lichidatorul este obligat să ceara deschiderea procedurii insolvenței. Acest articol este prevăzut la secțiunea dedicată lichidării societăților pe acțiuni și in comandită pe acțiuni. În accepțiunea recurentei, prevederile art. 2701se aplică prin analogie și în cazul societăților cu răspundere limitata, întrucât situația acestora este similară în practică cu cea a societăților pe acțiuni și in comandită pe acțiuni. De menționat este faptul că în exercitarea atribuțiilor sale, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, recurenta a întreprins toate demersurile legale pentru identificarea bunurilor (conform bilanțului aferent anului 2004 figura active circulate în valoare de 160.199 lei, disponibilități bănești de 196 lei, creanțe de 160.003 lei) și creanțelor societății, respectiv pentru lichidarea societății pe cale voluntară, dar acest lucru nu fost posibil. Întrucât actele constitutive și documentele contabile ale societății nu au fost predate lichidatorului, recurenta a formulat cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 260 din L. nr. 31/1990 și art. 12 pct. 3 din L. nr. 8.. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este netimbrat, urmânda fi anulat din următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de120 lei RON, iar în conformitate cu art. 1 din OG nr. 32/1995, timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON. În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din L. nr. 146/1997, recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local în a cărei rază domiciliază, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 și art.3 08 alin. 4 C.pr.civ. Prin art. 1 din L. nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma stabilită, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmeazăsă dea eficiență dispozițiilor art. 308 alin. 4 C.pr.civ, raportat la art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, și să dispună anularea recursului ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de S. D. S. S. prin lichidator judiciar C. T. I. împotriva sentinței civile nr. 1248 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-I. A. C. I. D. P. G. M. N. ȚÂR Red.C.II/dact V.R. (...)/ 2 ex./ Jud.fondM. H.
| ← Decizia nr. 8148/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 653/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
