Decizia nr. 8897/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr.8897/2012
Ședința publică de la 02 N. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1441 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe intimat SC F. C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I., intimat P. S. V., intimat SC F. C. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.1441 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. G. a F. P. M. împotriva pârâtului P. S. V. . Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nu sunt întrunitecondițiile de fond ale răspunderii pentru acoperirea pasivului. T. a considerat relevantă depoziția martorei Ilc G. D., care a susținut că documentele contabile au fost întocmite în conformitate cu normele legale, fiind pregătite spre a fi prezentate organului fiscal -Garda Financiară M. (care le solicita-se în vederea efectuării unei inspecții fiscale) , dar că , înainte de a fi predate organului fiscal , au fost distruse, urmare unui incendiu ce a avut loc în luna ianuarie 2001. Aceeași martoră a învederat instanței că în anul 2001 societatea nu mai avea suficiente comenzi și administratorul - pârât, în ideea de a-și salva firma a luat împrumut ca și persoană fizică, garantând împrumutul cu casa pe care ulterior a pierdut-o (f.240, 241). Concluzionând în sensul că starea de insolvență a debitoarei nu se află în raport de cauzalitate cu faptele imputate pârâtului, judecătorul sindic a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. M. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată a administratorului statutaral SC F. C. S.. În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată. În esență, recurenta susține că evidența contabilă a societății falite nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între aceste fapte și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate. Prin întâmpinarea formulată, intimatul P. S. V. a solicitatrespingerea recursului ca nefondat. Intimatul contestă acuzațiile ce i se aduc și susține că evidența contabilă a fost corect condusă, dispariția documentelor nefiindu-i imputabilă, acestea pierind în urma unui incendiu. Martora audiată a confirmat in depoziția sa că în anul 2001 - cu o zi înaintea momentului prezentării pârâtului înaintea comisarilor gărzii financiare pentru un control financiar -, vehiculul intimatului împreună cu toate actele contabile au ars într-un incendiu, condiții în care cea mai mare parte a actelor contabile ce urmau a forma obiectul controlului au fost distruse, administratorul făcând apoi - cu sprijinul martorei - demersuri susținute față de furnizori și beneficiari pentru comunicarea unor copii de pe înscrisurile de evidență primară în scopul refacerii actelor contabile. Martora a mai relevat că in lunile ce au urmat acestui incident activitatea societății a fost puternic afectată de încasarea cu dificultate a contravalorii serviciilor prestate de către societate și pe fondul unui blocajului financiar - cauzat in parte de acest fapt și deopotrivă de lipsa comenzilor ferme, dublate de dificultățile majore de încasare a creanțelor proprii - societatea a fost obligată să-și înceteze activitatea, încetând apoi raporturile de muncă cu toti angajații săi, drepturile bănești cuvenite salariaților cât și toate contribuțiile legal datorate acestora fiind achitate de administratorul - intimat in prima parte a anului 2001, din disponibilitățile bănești ce apar evidențiate ca atare în bilanțul contabil depus pentru anul 2000. Nici susținerea recurentei în sensul deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice de către administratorul acesteia, a măririi in mod fictiv a pasivului acestei societăți nu au fost dovedite, mențiunile ultimului bilanț depus pentru anul 2000 unde societatea figurează cu mijloace fixe în sumă de 765 lei stocuri de 18.412 lei disponibilități de 12.436 lei ori creanțe în valoare de 6.130 lei neputând constitui argumente pertinente în sprijinul acuzației de deturnare a activului, situația reală a societății de la momentul încetării activității - anul 2001 fiind însă diferită. Stocurile ce apar evidențiate în bilanț constituiau materiale necesare lucrărilor de hidroizolație care ,în lipsa unor comenzi, nu au putut fi utilizate , depreciindu-se calitativ, disponibilitățile evidențiate în bilanț, fiind de asemenea folosite de către societate în prima parte a anului 2001 in vederea stingerii datorilor societății (plata obligațiilor sale în calitate de angajator față de salariații săi). Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 3947 din (...) pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de reclamantă dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei. Ulterior, prin sentința civilă nr. 666 din (...), instanța a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment. Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de I. iar pârâtul a fost notificat la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului C.erțului M.. În dosarul de faliment s-a înregistrat o singură declarație de creanță din partea creditoarei D. G. a F. P. M. pentru suma de 10.928 lei. Din rapoartele întocmite de lichidator a rezultat că pârâtul, în calitate de asociat unic și administrator statutar, a pus la dispoziția lichidatorului doar o parte din actele și documentele contabile ale societății, respectiv întocmite până în anul 2000. Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni . Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății . Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuricreanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie- activ), primele de rambursare a obligațiunilor. Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator , transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii. Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale. În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei . În speță este vorba de sumele care figurează înscrise în contul „casa în lei";, sume care nu au fost predate lichidatorului ulterior deschiderii procedurii ,precum și de stocurile de marfă înregistrate în gestiunea socială. Intimatul a susținut că stocurile ce apar evidențiate în bilanțconstituiau materiale necesare lucrărilor de hidroizolație care ,înlipsa unor comenzi, nu au putut fi utilizate , depreciindu-se calitativ,disponibilitățile evidențiate în bilanț, fiind de asemenea folosite de către societate în prima parte a anului 2001 in vederea stingerii datorilor societății (plata obligațiilor sale în calitate de angajator față de salariații săi). Apărările au fost înlăturate , fiind considerate nepertinente. O eventuală depreciere calitativă a stocurilor și utilizarea lichidităților cu destinația pretinsă , nu exonera executivul deobligația de a aduce la zi evidențele contabile ale debitoarei și de apune în concordanță datele referitoare activele sociale cu situația de fapt. Or, diminuarea activului net nu se regăsește astfel oglindit în documentele contabile ale debitoarei, nefiind îngăduit să se tindă laobținerea protecției judiciare a unui drept, pornind de la propria incorectitudine a celui care invocă această apărare.. În consecință, Curtea a apreciat că lipsa acestor valori nu a fost în mod real justificată. Nepredarea sumelor care figurează înscrise în contul „casa în lei";, precum și a celorlalte valori care suntevidențiate în ultimul bilanț contabil ( mijloace fixe în sumă de 765,stocuri de 18.412 lei, disponibilități de 12436 lei )constituie unindiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte dedispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, actecare au afectat conținutul acestuia. Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar. Utilizarea de către administratorul statutar, în interes personal,a bunurilor aparținând patrimoniului societar a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului , prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Acuzația de fraudă se referă și la neconformitatea țineriicontabilității. Evidențele contabile trebuie să reflecte acel „true and fair view"; la care se referă jurisprudența engleză, și anume o imagine fidelă a patrimoniului. Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect. Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale. În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară. În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității. Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei. Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temei operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv. În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între intrarea debitoarei în incapacitate de plată și dispariția unor documente contabile. În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii. Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor, prin: 1) consemnarea de date nereale, 2) omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. O astfel de inacțiune constituie o alterare a adevărului. Evidența falsificată trebuie să aibă aptitudinea de a fi utilizată în vederea producerii de efecte juridice, cum sunt denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț . Dispariția unor documente contabile implică atât actele de sustragere a evidențelor societății, cât și cele de distrugere. A. de sustragere a evidenței debitorului constă în luarea acesteia din locul său și mutarea în altul aceasta ieșind astfel cel puțin temporar din sfera de stăpânire și dispoziție a debitorului. S. poate să se refere la întreaga evidență sau numai la o parte a acesteia. Transferarea documentelor societății într-un loc necunoscut judecătorului sindic este pe deplin asimilabilă acestui tip de ilicit. S. pe acest temei poate interveni dacă transferul de la sediul social ori din arhiva societății s-a făcut în scopul denaturării situației financiare a societății debitoare. . evidențelor debitorului constă în nimicirea, alterarea substanței înscrisurilor prin orice modalități (ardere, rupere, tocare), operațiuni care fac înscrisurile de nefolosit sau duc la dispariția fizică a acestora. De asemenea, distrugerea se poate realiza și prin înlăturarea măsurilor de conservare sau salvare deja luate, deoarece a împiedica sau a înlătura măsurile de protecție a unor înscrisuri este același lucru cu ale nimici ori a le desființa direct. Omisiunea înregistrărilor în contabilitate, greșelile de scriere, calcul, încălcarea unor reguli ale contabilității sunt cazuri care pot fi subsumate sintagmei de „. neconformă cu legea";. O astfel de omisiune poate fundamenta acțiunea în răspundere doar dacă este atașată intenției de ascundere a unor active sau datorii. Omisiunea voită de a înregistra operațiuni reale în contabilitate sau alterarea în mod intențional a evidențelor nu sunt decât expresia unei contabilități fictive. Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot aveadrept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial. Este, însă, esențial ca starea de insolvență să fie generată de aceste acțiuni. Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități . Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri. Doctrina s-a pronunțat în sensul că „refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare. Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este e pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare. Jurisprudența a considerat că nepredarea documentelor contabile, chiar după repetate somații, ori nepredarea acestor documente după aproape un an de la deschiderea procedurii, nereconstituirea lor completă, deși au fost acordate termene succesive în acest scop și nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă( C. C., secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 5104 din 30 noiembrie 2004, Buletinul jurisprudenței 2004, culegere de practică judiciară 2004 Ed. L. Lex , B. 2005 p. 650, C. C., secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 1956 din 4 noiembrie 2003, Buletinul jurisprudenței 2004, culegere de practică judiciară 2003 Ed. L. Lex , B. 2004 p. 447,C. C., secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia comercială nr. 1317 din 2 septembrie 2003, Buletinul jurisprudenței 2004, culegere de practică judiciară 2003 Ed. L. Lex , B. 2004 p. 503) Nepredarea documentelor contabile după repetate somații,nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt în speță indicii semnificativ pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate. Intimatul a contestat acuzațiile aduse de titularul cererii,susținând că evidența contabilă a dispărut în urma unui incendiu. Din corespondența purtată cu autoritățile administrative avândprerogative în materie, rezultă, fără putință de tăgadă, că înevidențele acestor autorități nu a fost înregistrată vreo sesizare cu privire la incidentul invocat de pârât. În sprijinul acestei apărări nu au fost aduse înscrisuri care să ateste că evenimentul incendierii a fost reclamat de reprezentantul debitoarei și constatat de autoritățile competente. De altfel, chiar dispariția evidenței contabile în maniera pretinsă de intimat,nu exonera executivul de obligația reconstituiriiacestor documente în conformitate cu legea contabilității. Or ,intimatul nu a purces în mod real la refacerea evidențelor șinu a respectat îndatorirea de a reflecta operațiunile săvârșite ulterior( în lunile ce au urmat acestui incident și până la încetareaefectivă a activității). Prin neconformitatea „lato sensu"; a ținerii contabilități a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori și elemente ale activului patrimonial . Alcătuirea unei imagini fidele a patrimoniului social ar fi permis stingerea obligațiilor fiscale care au rezultat din activitatea economică desfășurată de debitoare. Fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului prima instanță în mod greșit a respins acțiunea exercitată de creditoarea D. M.. În raport de aceste considerente , în temeiul art. 312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1441 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată formulată de către D. G. a F. P. M. și va obligă pârâtul P. S. V. să suporte pasivul societății SC F. C. S. în cuantum de 10.928 lei. Fiind validate două dintre cele trei acuzații de fraudă, curtea a apreciat că nu se mai impune cercetarea învinuirii aduse pârâtului și din perspectiva incidenței prevederilor art. 138 alin.1 lit.c . PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1441 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de către D. G. a F. P. M. și obligă pârâtul P. S. V. să suporte pasivul societății SC F. C. S. în cuantum de 10.928 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. M. B. G. A. N. A. B.red.S. Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Ileciu V.
| ← Decizia nr. 9588/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1258/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
