Decizia nr. 9048/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 9048/2012
Ședința din data de 05 noiembrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. G. : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de P. G. I. B. M. LICHIDATOR J. AL SC T. SA, împotriva sentinței civile nr. 227 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., cauza privind și pe intimatul M. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea
85/2006.
În data de (...), s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise, trimise prin fax, din partea intimatului M. M.
De asemenea, în data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea lichidatorului judiciar.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.227 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar P. G. I., desemnat pentru falimentul debitoarei S. T. S. B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că răspunderea personală a membrilor organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a unei societăți, este o răspundere delictuală, antrenarea ei impunând întrunirea condițiilor prev. de art.998 Cod civil.
Fapta ilicită ce constituie obiectul acțiunii este aceea a deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere, în speță fostul administrator statutar a diminuat activul patrimonial în interes propriu în frauda creditorilor.
În speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că lipsa mijloacelor fixe de la inventar denotă ascunderea acestora de către pârât în interesul sau și pentru a prejudicia creditorii debitoarei cum de altfel nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta invocată și starea de insolvență a debitoarei.
Sub un alt aspect, prejudiciul nu poate fi cuantificat la acest moment în condițiile în care bunurile societății nu au fost încă valorificate pentru a se determina valoarea pasivului neacoperit.
În aceste condiții, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.e) din Legea nr.85/2006 modificată, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar al debitoarei P. G. I. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la suportarea cu averea proprie a unei părți a pasivului debitorului falit S. T. S., în sumă de
402.114,35 lei, având În vedere următoarele
În motivele de recurs arată că hotărârea recurată este nelegală întrucât prin sentința civilă nr.3870/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), la cererea creditorului BRD-G. S. G. G. B. M., s-a dispus începerea procedurii de faliment împotriva debitorului S. T. S.
În R. nr.1407/(...) privind cauzele si împrejurările care au dus la apariția stării de insolventă a debitorului S. T. S., depus la T. M. în data de
(...), administratorul judiciar a menționat faptul că: "în cazul în care vor apare date sau elemente noi pe care administratorul judiciar le va considera relevante în raport cu cauzele și împrejurările ce au dus la Î. de plăți, vom putea aduce completări la prezentul raport."
Ulterior deschiderii procedurii de faliment, lichidatorul judiciar a procedat la inventarierea bunurilor aparținând averii debitorului S. T. S. C. celor menționate de către lichidatorul judiciar în R. nr.1 privind procedura de faliment a debitorului S. T. SA, depus la Tribunalul Maramureș în data de (...), publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr.1224/(...), întreaga avere a debitorului a fost inventariată, respectiv mijloacele fixe (clădiri, mașini industriale, instalații de încălzire și de ridicat, mijloace de transport, aparatură birotică) și stocurile de produse finite și de mărfuri. De asemenea, lichidatorul judiciar a informat creditorii despre faptul că, rezultatele inventarierii vor fi cuprinse în raportul privind valoarea de evaluare a averii debitorului și strategia de lichidare. A., în R. nr.479/(...) privind strategia de lichidare a averii debitorului S. T. S., publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr.1771 /(...), lichidatorul judiciar a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a procedat la inventarierea bunurilor din averea debitorului, conform listei de bunuri depuse de către acesta și că, s-au constatat diferențe la inventar între situația scriptică și faptică, cea mai mare diferență, respectiv minus la inventar, a rezultat la mijloace fixe (47 buc.), urmând a se verifica situația acestor bunuri. Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că, pârâtul atât în calitate de administrator statutar al debitorului cât și în calitate de director al societății până la data de (...), a administrat în fapt activitatea societății; toate actele de dispoziție și documentele societății au fost semnate și aprobate de pârât, motiv pentru care acesta este răspunzător pentru lipsurile constatate în averea debitorului ca urmare a inventarierii.
Având în vedere că pârâtul nu a fost în măsură să justifice lipsurile constatate cu privire la mijloacele fixe și nu a făcut niciun demers pentru recuperarea acestor bunuri, apreciează că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.138 alin.(1) lit.e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Lipsa acestor bunuri din patrimoniul debitorului fără a exista documente care să ateste ieșirea lor din patrimoniu și fără ca pârâtul să dea explicații cu privire la aceste lipsuri, creează certitudinea că acesta a deturnat activul debitorului sau a ascuns o parte din activ. În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta invocată și starea de insolvențăa debitorului arătă că, prin lipsa celor 47 buc. mijloace fixe pârâtul a denaturat patrimoniul debitorului în sensul că, a prezentat un activ mai mare decât activul real raportat la pasivul debitorului.
Consideră că instanța a apreciat în mod eronat faptul că nu există cauzalitate între fapta invocată și starea de insolvență, ori tocmai prin menținerea unui activ mai mare decât cel real, pârâtul a continuat nejustificat activitatea debitorului, activitate care a înregistrat pierderi și care a avut ca rezultat mărirea pasivului acestuia.
În ceea ce privește faptul că până la acest moment bunurile din patrimoniul debitorului nu au fost valorificate și că, prin urmare, nu se poate determina valoarea pasivului neacoperit, apreciază că pârâtul nu este exonerat de răspundere. I. de fond nu a ținut cont de faptul că valoarea actuală de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitorului, aprobată de către creditori este de 4,2 mild. lei iar masa credală totală este de 5,5 mild lei. Susține că cuantumul pretențiilor solicitate este de 402.114,35 lei, sumă care este mai mică decât diferența dintre masa credală totală și valoarea de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitorului. A. pretenții reprezintă numai bunurile lipsă din patrimoniul debitorului și care nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea evaluării și valorificării lor în cadrul procedurii, pentru maximizarea averii debitorului conform prevederilor art.116 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
P.cedând la deturnarea unei părți din activul debitorului, pârâtul a avut reprezentarea diminuării activului debitorului, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Analizând recursul declarat de către pârât prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată, lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. SA a solicitat obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 402.114,35 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC, pârâtul este administratorul debitoarei.
P.bele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că lichidatorul judiciar a procedat la inventarierea bunurilor din averea debitorului, conform listei de bunuri depuse de către acesta și a constatat diferențe la inventar între situația scriptică și faptică, cea mai mare diferență fiind evidențiată la mijloacele fixe (47 buc.). Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că, pârâtul atât în calitate de administrator statutar al debitorului cât și în calitate de director al societății până la data de (...), a administrat în fapt societatea, toate actele de dispoziție și documentele societății fiind semnate și aprobate de pârât, astfel că se poate susține cu temei că acesta este răspunzător pentru lipsurile constatate în averea debitorului ca urmare a inventarierii.
Având în vedere că pârâtul nu a fost în măsură să justifice lipsurile constatate cu privire la mijloacele fixe și nu a făcut niciun demers pentru recuperarea acestor bunuri, Curtea apreciază că ipoteza normei legale din art.138 lit.e din LPI este întrunită. Lipsa acestor bunuri din patrimoniul debitorului fără a exista documente care să ateste ieșirea lor din patrimoniu și fără ca pârâtul să dea explicații cu privire la aceste lipsuri, creează certitudinea că acesta a deturnat activul debitoarei sau a ascuns o parte din activ.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta invocată și starea de insolvență a debitorului Curtea apreciază că evidențierea unui activ mai mare decât cel real a determinat continuarea activității de către debitoare, activitate care a înregistrat pierderi și care a avut ca rezultat mărirea pasivului acestuia.
Curtea observă, de asemenea, că deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar, cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare
și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
R. de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs.
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente.
R. cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată , prevăzută de art. 138 lit. e in Legea nr.
85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții , cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoaneijuridice precum și cea de mărire în mod fictiv a pasivului acesteia, ipoteza normei legale amintită anterior fiind întrunită.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea de antrenare a răspunderii și va obliga pârâtul la acoperirea pasivului debitoarei până la concurența sumei de 402.114,35 lei.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de P. G. I. B. M. lichidator judiciar al SC T. SA împotriva sentinței civile nr.227 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte din averea personală pasivul debitoarei în sumă de 402.114,35 lei.
Decizia este irevocabilă.
P.nunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. P. A. M. C. M. S. V. D.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.B. N.
| ← Decizia nr. 1433/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5479/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
