Decizia nr. 9258/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9258/2012
Ședința publică de la 09 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3966 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S., privind și pe intimat S. P. X 2. S. C. S., intimat S. P. X 2. S. C. S. - PRIN Î. C. D. C., intimat O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, intimat S. P. X 2. S. C. S. PRIN
LICHIDATOR J. C. M. I., intimat P. N. B.-K., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă lichidatorul judiciar M. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 5 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, formulată atât de pârât cât și de lichidatorul judiciar.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se comunică întâmpinarea formulată de pârât cu lichidatorul judiciar, după care, Curtea pune în discuție excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către pârât. Lichidatorul judiciar solicită respingerea excepției ca nefondată. Curtea, după deliberare, respinge excepția nulității recursului, reținând că elementele prevăzute de art. 3021alin 1 lit.a C.pr.civ. nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar din întâmpinare rezultă că nu s-au adus vătămări intimatului-pârât, întrucât acesta a luat la cunoștință de cererea de recurs. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței judecătorului sindic, fără cheltuieli de judecată, pentru argumentele prezentate prin întâmpinare. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3966 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)/a1 în baza art. 138 alin. 1 lit. (d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, S-a admis cererea formulată de creditorul D. S. și a fost obligat pârâtul P. N. B. - K. să suporte pasivul social al debitoarei SC P. X 2. SRL în sumă totală de 2394 lei, care va fi plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Creditorul DGFP S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar P. N. B.-K. al debitorului S. P. X. S. Z., în temeiul art. 138 lit. (d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Asupra cauzei de față : Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe. Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității - , reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea. Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin. 1, art. 30 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare. Administratorul statutar nu a înregistrat în contabilitate numai factura nr. 0592094/(...) în valoare de 15.000 lei, din care TVA aferent este de 2394,9 lei, astfel că răspunderea acestuia va fi limitată la această sumă. Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență. Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor. Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F. P. A J. S.,solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de A. R. administratorului debitoarei S. P. X 2. SRL respectiv P. N. B.- K., asa cum a fost precizata, pentru suma de 147.481 lei. În motivare s-a arătat că: Prin Sentinta Civila nr. 3966/ (...), instanta de fond a admis cererea de atragere a raspunderii administratorului statutar si a obligat paratul P. N. B.- K. sa suporte pasivul social al debitoarei in suma de 2.394 lei. Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având În vedere faptul că instanța a luat În considerare În pronuntarea hotărârii atacate cererea formulata de D. S. si a concluzionat " ... Deci administratorul statutar are raspunderea conducerii contabilitatii in conformitate cu legea ... "" ... Starea de insolventa a debitoarei este imputabila paratului intrucat, prin omisiune, nu a condus contabilitatea in conditiile legii si nu au depus la organele fiscale builantul contabil, obligatie ce revine administratorului societatii debitoare." Si a dispus totusi ca paratul sa suporte numai suma de 2.394 lei tva aferent unei singure facturi. Instanta de fond ignorand temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, si temeiul de drept in baza caruia a formulat cererea de atragere a raspunderii administratorilor, constata: * " Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoana juridica si numai indirect creditorilor.". In acest context arată faptul ca instanta de fond in mod superficial a concluzionat astfel, deoarece suma de 147.481 lei reprezinta impozite si taxe, debite rezultate ca urmare a netinerii contabilitatii in conformitatea cu legea, nefiind vorba de o singura factura asa cum in mod superficial a analizat instanta de fond, in acest sens enumera facturile care nu au fost inregistrate in contabilitate la data emiterii, astfel incat administratorul statutar a reusit sa modifice rezutatul finaciar si au rezultat sume de plata la bugetul general consolidat. - martie 2010 societatea emite factura 0592094/(...) catre Petroil B. din Cehi S., reprezentand apartament nr. 4/V - fara a o inregistra in contabilitate. - societatea emite factura nr. 091/(...) catre S. CONSTRUCT VILL SRL Baia Mare, pe care o inregistreaza in contabilitate in luna ianuarie 2011, neinregistrarea in evidenta contabila a facturii la perioada la care se refera a modificat rezultatul financiar - societate emite factura nr. 14/(...) catre S. CONSTRUCT VILL SRL Baia Mare, pe care o inregistreaza in contabilitate in luna ianuarie 2011 neinregistrarea in evidenta contabila a facturii la perioada la care se refera a modificat rezultatul financiar -societatea emite factura nr. 15/ (...) catre S. P. CONSTRUCT SRL, reprezentand lucrari constructii, fara a o inregistra in jurnalul de vanzari. -societatea emite factura nr. 16/ (...) catre Protopopiatul Reformat Carei, reprezentand lucrari, fara a o inregistra in jurnalul de vanzari. -societatea emite factura nr. 4/ (...) catre S. DUMITRANA SRL, reprezentand prestari servicii constructii, fara a o inregistra in jurnalul de vanzari. Subliniază faptul ca netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile lega le atesta incalcarea dispozitiilor art.138 lit.d din legea nr.85/2006, in conditiile in care corecta calculare, inregistrare, declarare a impozitelor si taxelor este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii de legea nr.31/1990, care in art.10 prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorilor. Arată faptul ca este intrunita conditia raspunderii delictuale, existenta faptei ilicite, vinovatia autorului faptei ilicite, crearea unui prejudiciu si legatura de cauzala dintre faptele ilicite expres prevazute si intrarea debitorului persoana juridica in stare de insolventa, astfel - netinerea contabilitatii in mod corect ( aspect confirmat si de catre instanta de fond) nu face posibila sesizareadificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspect care ar fi inlaturat in conditiile unei contabilitati tinute corect care permitea administratorului sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii. Reiterează si in fata instantei de recurs ca netinerea contabilitatii in conformitate cu legea rezulta din actul de control. Din actul de control rezulta fara putinta de tagada ca administratorul societatii nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. Subliniază faptul ca administratorul statutar dupa finalizarea I.i Fiscale, respectiv (...) a inregistrat cererea de dechidere a procedurii falimentului. Administartorul statutar nu a inteles sa conteste actul de control prin urmare se prezuma ca este de acord cu cele contatate de organul de control, si cunoscandu-si faptele, respectiv incalcarea Codului Fiscal a inteles sa introduca actiunea de deschidere a procedurii insolventei, intelegand in mod eronat ca astfel va fi exonerat de sanctiunea aplicata pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu legea. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, DGFP S., în calitate de unică creditoare în procedură, a solicitat a fi obligat pârâtul P. B. K., fost administrator statutar al debitoarei S. P. X 2. S., în faliment, la plata sumei de 204.067 lei, reprezentând pasiv înscris în tabelul creanțelor, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În motivarea cererii, s-a arătat că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către debitoare, ulterior finalizării inspecției fiscale și a emiterii deciziei de impunere, pentru sumele de 40.663 lei, impozit pe profit, cu majorări de 11.278 lei și 123.867 lei, TVA, cu majorări de 45.277 lei. Având în vedere cele constatate prin actul de control, s-a relevat că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, constând în neînregistrarea în întregime a veniturilor obținute în contabilitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare. De asemenea, a fost subliniată împrejurarea că societatea nu a efectuat inventarierea patrimoniului, neputând fi verificată astfel situația bunurilor predate lichidatorului, cu atât mai mult cu cât apar declarate achiziții intracomunitare, declarate în D.. Prin întâmpinare, lichidatorul s-a opus admiterii cererii, în condițiile în care s-a apreciat că cele relevate nu intră sub incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d și în care au fost predate toate bunurile, existând posibilitatea valorificării acestora și a acoperirii, cel puțin parțiale, a creanței invocate de reclamantă. Având în vedere că după înregistrarea cererii, contestația administrativă formulată de către debitoare a fost admisă în parte, conform deciziei nr. 61/(...) a DGFP S., fiind anulată decizia de impunere pentru sumele de 19.412 lei, impozit pe profit, cu majorări de 4776 lei, de 9997 lei, TVA, cu majorări de 8586 lei și de 30193 lei, TVA, cu majorări de 7983 lei, judecătorul sindic a cerut creditoarei să depună o precizare a cererii, în care să arate temeiurile de fapt ale acesteia, respectiv care sunt facturile care nu au fost înregistrate, iar în această manieră s- au denaturat rezultatele financiare. Drept urmare, la dosar a fost depusă o astfel de precizare (f. 109), în care se arată că la acea dată, (...), debitoarea figurează în evidențe cu obligații fiscale în sumă de 147.481 lei, nominalizând expres și un număr de 6 facturi care nu aufost înregistrate în contabilitate la data emiterii și care sunt aceleași cu cele redate și în cuprinsul motivelor de recurs. Lichidatorul judiciar a relevat, ulterior depunerii acestei precizări, că, urmare a admiterii în parte a contestației formulate de falită, s-a diminuat suma cu care creditoarea s-a înscris la masa credală de la 204.067 lei, cu 60.322 lei - obligații fiscale principale (impozit pe profit și TVA) și 21.345 lei - accesorii (penalități și majorări de întârziere aferente), în total 81.667 lei. Totodată, s-a adăugat în schimb suma de 25.081 lei, reprezentând TVA, creanță curentă născută după data deschiderii procedurii. Prin sentința recurată, s-a admis în parte cererea, pârâtul fiind obligat la plata pasivului în sumă de 2394 lei, achiesându-se la apărările conform cărora singura factură neînregistrată în contabilitate este cea cu nr. nr. 0592094/(...), în valoare de 15.000 lei, din care TVA 2.394,9 lei. În ceea ce privește celelalte facturi indicate în precizare, s-a arătat că acestea au fost înregistrate în contabilitate la un moment ulterior emiterii lor, situație permisă de prevederile legale în vigoare: Ordinul ANAF 144/2012, care instituie posibilitatea depunerii de declarații fiscale rectificative, atât cu diminuarea, cât și cu suplimentarea obligațiilor fiscale inițial declarate. De altfel, pentru aceste facturi, în actul de control au fost calculate sume cu titlu de impozit suplimentar, care au fost validate, în urma analizării contestației administrative. Prin recursul declarat, se critică aceste statuări, relevându-se că ele dau dovadă de superficialitate în analiza cauzei, deoarece toate sumele înscrise în tabel sunt rezultatul neținerii contabilității în conformitate cu legea, iar împrejurarea că facturile în discuție au fost înregistrate ulterior nu este de natură să înlăture faptul că astfel a fost modificat rezultatul financiar, rezultând sume de plată către buget. Curtea constată că poziția recurentei se impune a fi validată, raportat la complexitatea aspectelor litigioase din speță, modul în care aceasta a fost soluționată fiind de natură să ducă la concluzia conform căreia cauza nu a fost analizată în substanță, nefiind lămurite nici măcar limitele învestirii. Astfel, o primă carență este legată de faptul că probațiunea administrată în cauză atestă împrejurarea că reclamantei nu i s-au cerut toate lămuririle necesare, în vederea indicării motivelor concrete pentru care cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată, inițial, pentru suma de 204.067 lei, iar ulterior, pentru 147.481 lei, o astfel de atitudine fiind contrară prev. art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. Aceasta întrucât din adiționarea sumelor trecute în cap. VII din RIF (f. 24), rezultă că a fost constatată existența unor obligații fiscale suplimentare, în cuantum total de 221.085 lei, nefiind lămurite motivele pentru care, totuși, creditoarea a fost înscrisă în tabel numai cu suma de 204.067 lei. Deși este posibil să fi fost făcute plăți parțiale, între momentul emiterii RIF/deciziei de impunere și cel al formulării declarației de creanță, era necesar ca reclamanta să prezinte o situație a imputației acesteia, pentru a putea fi analizate pretențiile formulate, prin raportare strict la constatările din actul de control, acestea trebuind raportate ulterior la prev. art. 138 alin. 1 din lege, cu atât mai mult cu cât debitoarei i se impută săvârșirea mai multor neregularități, iar nu numai neînregistrarea unor facturi, iar motivele cererii de chemare în judecată nu se limitează numai la acest aspect, analizat de judecătorul sindic, ci, în general, la denaturarea rezultatelor financiare, la neținerea corectă a contabilității și la neinventarierea patrimoniului. În plus, astfel de precizări nu au fost solicitate nici ulterior depunerii precizării de acțiune, cu toate că acestea erau imperios necesare, în vedereajustei soluționări a cererii, prin raportare la desfășurătorul anexat la fila 110 dosar fond, unde este trecută o creanță de 25.081, născută după data deschiderii procedurii, fără însă a fi lămurită situația acesteia, singurele referiri fiind cele ale lichidatorului judiciar, nesusținute însă prin probe. Independent de aceste aspecte, legate de clarificarea situației sumei de 25.081 în procedură, raportat chiar la împrejurarea că reclamanta a indicat că este vorba despre o creanță născută ulterior deschiderii ei, este exclusă aplicarea, în privința ei, a disp. art. 138 alin. 1 din lege, prin raportare și la prev. art. 3 pct. 7-8 și 16-19 din același act normativ. Ca atare, pentru a se putea lămuri limitele învestirii, din perspectiva obiectului și cauzei acțiunii, era necesar ca reclamanta să indice ce reprezintă sumele pentru care s-a cerut antrenarea răspunderii, respectiv ce se impută, în mod concret, pârâtului, în legătură cu fiecare dintre acestea, pornind, bineînțeles, de la declarația de creanță formulată și de la constatările din RIF care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, sursă a pasivului. Numai pornind de la aceste premise se va putea da în cauză o hotărâre legală și temeinică, aprecierile referitoare la existența unei singure facturi neînregistrate în contabilitate fiind total insuficiente pentru a se aprecia asupra incidenței prev. art. 138 alin. 1. Ca atare, prima instanță, prin soluția pronunțată, deși formal pare că a dezlegat fondul cauzei, în fapt nu realizat o veritabilă cercetare judecătorească a pretențiilor deduse judecății în raport de dispozițiile legale invocate ca fiind aplicabile, ceea se impută pârâtului de către reclamantă nefiind limitat la situația facturilor neînregistrate, ci, generic, neținerea contabilității în conformitate cu legea, așa cum rezultă din actul de control. Cercetarea fondului pretențiilor reclamantei în raport de fiecare dintre pretențiile al căror obiect s-a demonstrat a fi distinct, în contextul în care se impun sume cu titlu de TVA, respectiv, impozit pe profit, fiecare dintre acestea rezultând din operațiuni cu specific propriu, analizate pe larg în RIF, ar fi presupus demersuri care să releve îndeplinirea sau nu a condițiilor instituite de textul legal invocat, printr-o analiză punctuală, iar nu prin trimiteri generice, care, nici ele, nu au în vedere toate aspectele sesizate prin cerere. Aceasta cu atât mai mult cu cât sumele impuse cu titlu de TVA nu sunt legate numai de faptul neînregistrării unor facturi, ci și de deducerea unor sume în plus, fără documente justificative, de neînregistrarea pe cheltuieli a unor materiale pentru care s-a dedus TVA, de inexistența unor bonuri de consum detaliate pe produs, a situațiilor sau a devizelor de lucrări, precum și de diferențe între livrările raportate de furnizorii reclamantei, aceasta declarând achiziții în plus, etc. Or, în cazul unor elemente cu incidența decisivă, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei. Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor reclamantei, de o manieră care să fie compatibilă cu jurisprudența în materie a CEDO, este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu respectarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății. În rejudecare, se va completa probațiunea administrată, în acord cu cele mai sus expuse, fiind solicitate reclamantei lămuririle necesare, urmând a fi verificate și susținerile referitoare la neinventarierea patrimoniului și la situația achizițiilor intracomunitare, care nu au făcut obiectul analizei în primul ciclu procesual. Totodată, soluția dată va ține cont de stadiul concret al procedurii,prin raportare la împrejurarea că există bunuri care pot fi valorificate, o astfel de împrejurare având o incidență certă cu privire la pasiv. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr.3966 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, M. B. Judecător, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Grefier, A. B. } Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: P. D.
| ← Decizia nr. 9257/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9050/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
