Decizia nr. 9282/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9282/2012
Ședința de la 09 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. I.-A. și E. D.-R. împotriva sentinței civile nr.5083 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al
Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC D. P. S. PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere (...) antr.rasp.depusa de C. R. A. in dos.(...).
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 2 noiembrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.5083 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC D. P. S., CUI 14964472, C. R. A. D., și, în consecință :
Au fost obligați pârâții B. I. A., și E. D.-R., în solidar, să plătească întreg pasivul debitoarei SC D. P. S., în sumă de 137.724,00 lei.
S-a dispus conexarea prezentului dosar nr. (...) la dosarul nr. (...).
Pentru a dispune în acest sens judecătorul a apreciat sunt întrunite condițiile complinirii pasivului în condițiile reglemente de prevederile art. 138 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B. I.-A. și E.
D.-R. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și, în consecință, respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC D. P. S., C. R. A. D. prin care pârâții au fost obligați să plătească în solidar, întreg pasivul debitoarei SC D. P. S., în sumă de
137.724.00 lei.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, astfel din actele contabile prezentate, rezultă că nu se poate reține vreo culpă în sarcina recurenților pentru starea de insolvență a societății .
Precizează că în urma notificării lor la adresa sediului social în vederea depunerii documentelor menționate de art.28 din Legea 85/2006, au predat toate documentele contabile ale societății.
Chiar dacă s-a reținut în sarcina administratorilor, faptele culpabile prevăzută la art.138 lit.a și c din Legea 85/2006, acestea nu au fost dovedite.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială. Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conforma rt.998-999 C.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu.
Menționează că în cauză, lichidatorul nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între fapta administratorilor și prejudiciul cauzat, care este acela al ajungerii debitoarei în stare de insolvență.
În fapt, în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei întocmit de administratorul judiciar, reiese că, în urma analizei economico-financiare efectuate, nu au rezultat aspecte de natură a duce la concluzia angajării răspunderii personale a pârâților, în cauza nefiind incidente prev.art.124 din Legea 64/1995.
Recurenții arată că nu au încălcat dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.31/1990, raportat ela art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006 .
Deliberând asupra cererii de recurs instanța reține următoarele:
Din evidențele registrului comerțului rezultă că pârâții sunt administratorii statutari ai debitoarei .
Datoriile societății debitoare s-au născut pe baza declarațiilor de impune, titluri are atestă că debitoarea înregistra, la data deschiderii procedurii insolvenței, restanțe semnificative la plata obligațiilor sociale cu reținere la sursa.
1.C.ea apreciază că există indicii obiective care pot fundamenta prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege.
Din copia primei file a bilanțului contabil al debitoarei, care poartă dovada înregistrării acestui act la D. a jud. C. rezultă faptul că pârâții au condus contabilitatea debitoarei până la împlinirea semestrului imediat anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
Cu toate acestea, din coroborarea acestui bilanț cu tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, instanța reține faptul că sumele înscrise în bilanțul respectiv nu reflectă realitatea, totalitatea creanțelor înscrise în bilanț 77.193 lei fiind net inferioară creanței unicului creditor participant la procedură, 137.724 lei.
Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități. Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă are caracter fictiv. Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanțădacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial.
Existența unei contabilități fictive( neconforme cu legea) estesemnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituieo premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensulobligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă aevidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Fapta administratorului care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită, organele de conducere au fost lipsite de informații esențiale referitoare la starea patrimonială a societății și, în consecință, nu au putut cere ele însele deschiderea procedurii insolvenței și evitarea majorării pasivului social.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar faceimposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. S. se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans , nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâților și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
2.Astfel cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei, la sfârșitul primului semestru al anului 2010 debitoarea a înregistrat active circulante în valoare de 11781 lei, din care : stocuri 4165 lei, creanțe în valoare de 150 lei și lichidități în casă și conturi bancare în cuantum de 7466 lei, precum și active imobilizate în valoare de 2796 lei, însă pârâții nu au predat lichidatorului judiciar aceste active. În calitatea lor de administratori statutari, pârâții erau singurele persoane care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu au făcut nici dovada faptului că sumele de bani și bunurile s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că pârâții și-au însușit bunurile și sumele de bani respective sau le-au transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile . 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.
85/2006 fiind întemeiată.
Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante
(stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator , transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei .
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală seaflă în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justificăobligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț și sumei evidențiate în contul
„casa în lei și banci ";, constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâții au săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Utilizarea de către administratorii statutari a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului , prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Acționând în această manieră au subordonat interesul social față de interesul lor personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.proc.civ C.ea va respinge recursul declarat de pârâții B. I.-A. și E. D.-R. împotriva sentinței civile nr.5083 din
(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții B. I.-A. și E. D.-R. împotriva sentinței civile nr.5083 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembri e2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. AL H. G. A. N. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia nr. 6779/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9051/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
