Decizia nr. 9892/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9892/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de creditoarea A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 1389 din data de (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC A. R. C. S. B. PRIN LICHIDATOR J. U. S. B., având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1389 pronunțată la data de 11 iulie 2012 în dosar nr.(...) al T.ui B. N. au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de D. G. a F. P. B.-N. pentru creditoarea D. G. a F. P. B.-N. dispusă închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea S. A. R. C. S. și radierea acestei societăți comerciale din R.ui C.; aprobat decontul lichidatorului judiciar U. S. pentru suma de 1000 lei fără TVA ce s-a achitat din fondul de lichidare prev.de art.4 din L.85/2006; se va descărca lichidatorul judiciar de orice îndatoriri ori responsabilități privitoare la procedură; dispusă notificarea cu DGFP B.-N. și ORC de pe lângă T. B.-N. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că obiecțiunile sunt neîntemeiate întrucât pe de o parte, din disp.art.l38 alin.l din L.85/2006, rezultă că este apanajul administratorului/lichidatorului promovarea unei acțiuni în răspundere patrimonială atunci când sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență iar, pe de altă parte, potrivit disp.art.l38 alin.3 din același act normativ, dacă o astfel de acțiune nu a fost introdusă de cătreadministratorul judiciar sau lichidator, această acțiune poate fi introdusă de către creditorul majoritar atunci când nu s-a constituit comitetul creditorilor, iar în cauză creditorul majoritar este M. B., dar care nu și-a asumat o astfel de acțiune. De asemenea, în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei (f.11), rezultă că a fost examinată activitatea debitoarei, reținându-se că intrarea societății în starea de încetare de plăți s-a produs înainte de dizolvarea acesteia,de peste 6 ani,după care nu a mai desfășurat nicio activitate comercială. Tot în acest raport s-a menționat că din analiza documentelor de pe site-ul M. F. nu au fost identificate transferuri patrimoniale susceptibile de anulare în condițiile art.79-8o din lege și nu a fost constatată nici comiterea de fapte de natura celor prev.la art,l38 alin.l, astfel că intrarea societății în insolvență nu este imputabilă administratorului statutar și nu există premise pentru stabilirea răspunderii personale a acestuia pentru o parte din pasiv. Acest raport nu a fost contestat de către creditori în condițiile legii. Având în vedere că lichidatorul judiciar a efectuat notificările cu privire la deschiderea procedurii, că a fost depus la dosar și afișat un raport privind închiderea procedurii falimentului, care a fost aprobat așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei sentințe, în temeiul art.131 din L.nr.85/2006, se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare, urmând să se aprobe și onorariu lichidatorului judiciar pentru suma totală de 1.000 lei (fără TVA) reprezentând cheltuieli de proceduri și onorariu pentru activitățile și lucrările specifice, în conf.cu prev.art.89 alin.1 lit.b din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență cu modificările ulterioare, publicat în M.O. nr.555 din (...), plata urmând să se facă din fondul de lichidare prev. de art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. In situația în care lichidatorul numit în condițiile art.2/1 din OUG nr.ll6/2009 cu modificările ulterioare, a formulat cererea de deschiderea procedurii simplificate a falimentului impusă de art.260 alin.4 din L.31/1990, privind societățile comerciale, rep., onorariul acestuia va fi tot de l.000 lei, exclusiv TVA, așa cum se prevede la art.89 alin.1 lit.b din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, cu modificările ulterioare, public.în M.O. nr.555 din (...), întrucât acest text de lege se referă și la procedurile de lichidare derulate în conf.cu L.31/1990 rep., or, cererea de deschidere a procedurii simplificate este formulată în baza unei dispoziții din L.nr.31/1990 rep. Din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că practicianul în insolvență ar fi efectuat activități importante care să justifice un onorariu mai mare. Împotriva soluției menționate a declarat recurs A. F. P. B. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii . În susținerea celor solicitate se arată că pe parcursul desfășurării procedurii lichidatorul nu a examinat temeinic aspectele care ar fi imputabile reprezentanților debitoarei făcând doar formal mențiunea cu privire ca nu s-au constatat fapte ce ar impune formularea unei acțiuni în răspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art.138 din Lege. Analiza impunea a se lua în considerare starea de pasivitate față de acumularea continuă a datoriilor societății către stat fără incercarea de redresare și achitare a acestora. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. Astfel se reține că potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. Or, așa cum reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar, ambele cerințe sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală. În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziții, survenită prin O. nr. 1. noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art. 131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, inclusiv din perspectiva înregistrărilor în contabilitate, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarele nu s-au oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare. În ceea ce privește solicitarea de convocare a ședinței adunării generale a creditorilor, în vederea discutării oportunității formulării unei cereri întemeiate pe disp.art.138 al.3 din lege, Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit, prin raportare la modul în care lichidatorul judiciar a înțeles să își desfășoare atribuțiile stabilite în sarcina sa de lege și de judecătorul sindic, precum și la prevederile art.13 din Legea nr.85/2006. Astfel, conform art.13 al.2, creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator, în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar. Cu alte cuvinte, văzând și prevederile imperative ale art.131 din lege, în condițiile în care nu există bunuri în averea debitoarei, legea nu instituie în sarcina lichidatorului obligația de a convoca ședința adunării generale a creditorilor, pentru a discuta eventuala incidență în cauză a prevederilor art.138 al.3 din lege. Mai mult, prin raportare la starea de fapt mai sus expusă și la analiza situației patrimoniale a debitoarei efectuată de către practicianul in insolvență, Curtea apreciază că o astfel de convocare nici nu era necesară, pentru a deveni incidentă teza a II-a a textului legal mai sus citat. Astfel, lichidatorul nici nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nici nu a omis să formuleze acțiunea prev.de art.138 al.1, ci, din contră, a relevat că aceasta s-a datorat unor cauze obiective, care nu pot fi puse în sarcina fostului administrator statutar, cu atât mai mult cu cât datoriile acumulate sunt rezultatul pierderilor înregistrate anterior anului 2004 când societatea nu a mai avut activitate iar din 2005 s-a dispus dizolvarea ei. Chiar dacă creditoarea consideră că aceste aprecieri nu sunt conforme cu realitatea, Curtea constată că apelarea la prev.art.138 al.3 din lege este lăsată la latitudinea creditorilor, care, însă, trebuie să acționeze concertat în acest sens,inclusiv din perspectiva avansării sumelor necesare continuării procedurii, atât pentru perioada necesară convocării, cât și pentru cea a judecării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii. Astfel, în optica legiuitorului, dezideratele obiective ale degrevării fondului de lichidare și ale asanării circuitului comercial prevalează față de cele subiective invocate de către recurente, în situația în care acestea nu înțeleg să-și asume riscurile avansării acestor sume. Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de către creditoare va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1389 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. D. M. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.I. U.
| ← Decizia nr. 28/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8901/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
