Decizia civilă nr. 10133/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10133/2013
Ședința publică din data de 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de D. G. A F. P.
S. împotriva sentinței civile nr. 2284 din_, pronunțată în dosarul _
/a1 al Tribunalului S. privind și pe intimat SC M. A. SRL Z., intimat SC
M. A. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C. M. C. M., intimat P.
D. C., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, se prezintă intimata P. D.
C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, după care identifică cu date de C.I. intimata P. D. C., aceasta având C.I. seria SX nr. 2. .
Aceasta depune la dosar concluzii scrise însoțite de acte în susținerea acestora (f.14-31) și relevă instanței că, deși sunt formulate ca fiind din partea SC
M. A. SRL Z., sunt concluzii formulate în nume propriu pe care le susține astfel cum au fost prezentate în scris și nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art 150 C.pr.civ.declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata P. D. C. solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate în scris în concluziile scrise, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2284 din 0_, pronunțată în dosarul_ /a1 al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată cererea de angajarea răspunderii pârâtei P. D. C., administrator statutar al SC M. A. SRL, formulată de creditorul DGFP S. .
S-a constatat că administratorul statutar a achitat creanțe în sumă de 1737 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta P. D. C. a fost administrator al SC M. A. SRL Z., calitate în care, potrivit disp. Legii 31/1990 privind societățile comerciale avea obligația îndeplinirii operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate, în condițiile și limitele legii și ale actului constitutiv.
Suma de 1737 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii nu a fost plătită bugetului consolidat al statului, ci a fost reținut sub forma stopaj la sursă. În lipsa actelor de decontare din care să rezulte destinația acestei sume, operează prezumția că suma a fost folosită de administratorul statutar în folosul propriu sau în cel al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006. Aceasta constituie o condiție favorizantă pentru cauzarea stării de insolvență a debitoarei.
De altfel, această sumă a fost achitată de administratorul statutar DGFP
S. .
Suma de 2965 lei evidențiată în bilanțul contabil din data de_ a fost
cheltuită pentru salarii, fapt ce rezultă din actele contabile depuse în ședința publică de azi, registru de casă și balanța de verificare.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată cererea de angajare a răspunderii administratorului statutar și a constatat că administratorul statutar a achitat creanța în sumă de 1737 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A
F. P. S.
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului creditoarea a arătat următoarele:
Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a luat în considerare în pronunțarea hotărârii atacate concluziile lichidatorului, fara ca acestea sa fie dovedite cu documente contabile, si fara ca acesta sa poată combate motivele cererii de atragere a răspunderii administratorilor formulata de către creditorul D.G.F.P. S. .
In acest context arată faptul ca instanța de fond in mod superficial a concluzionat astfel, deoarece suma de 2.965 lei nu a putut fi destinata cheltuielilor cu salariile, in acest sens face dovada cu Declarația 010 ( pe care o anexează înregistrată si semnată de către administratorul societății si de unde rezulta ca incepand cu data de_ societate a scos din evidenta angajații, astfel ca societatea nu a putut avea cheltuieli cu salariile.
In acest sens se pune intrebarea retorica la ce a fost folosita aceasta suma?
Cu privire la suma de 1.737 lei care a fost achitata, menționează faptul ca nu a stins in totalitate creanța reprezentând stopaj la sursa ( anexează Fisa sintetica totala ) de unde rezulta impozit pe salarii 75 lei.
Instanța de fond a reținut in mod corect faptul ca administratorul statutar a incalcat prevederile lit. A) din art.138 - au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane:
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență impune existența unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, faptele descrise mai sus se circumscriu în sfera dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale. Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Având în vedere motivele arătate, în baza probelor existente la dosarul cauzei, în concluzie solicită să se admită recursul, modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii cererii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Creditoarea DGFP S. a solicitat obligarea pârâtei P. D. C., în calitate de administrator statutar, să suporte pasivul social al debitoarei SC M.
A. SRL Z. în cuantum de 23.098 lei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, arătând în motivare că nu s-a virat la bugetul consolidat al statului suma de 1737 lei reprezentând impozite pe veniturile din salarii, ce a fost reținută prin stopaj la sursă.
De asemenea, s-a relevat că administratorul statutar nu a predat suma de 1.965 lei evidențiată în bilanțul contabil întocmit la data de_ .
Prin Sentința Civila nr. 2284 / 0_, instanța de fond a dispus respingerea ca nefondata a cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar P. D. C., constatând, în urma explicațiilor oferite de pârâtă și de lichidatorul judiciar, că în cauză nu sunt întrunite elementele impuse de textul art. 138 lit. a din LPI.
Prin recursul declarat, se critică această abordare, cu motivarea că, în calitate de administrator statutar, pârâtei îi revenea obligația de a preda bunurile evidențiate în bilanț și de a achita, în integralitate, sumele reținute prin stopaj la sursă.
Trecând la analiza recursului, Curtea constată că cererea de atragere a răspunderii personale a pârâtului se raportează exclusiv la datele evidențiate în bilanțul depus la_, în timp ce procedura s-a deschis la_, după mai bune de 1 an de activitate.
Astfel, lichidatorul judiciar, analizând documentele contabile ce i-au fost predate de către pârâtă, a relevat că societatea și-a continuat activitatea, în sens restrâns, și în cursul anului 2012, fără a realiza însă venituri, pe parcursul acestui interval încercându-se achitarea datoriilor societății și din surse proprii.
Lichidatorul a concluzionat în sensul în care sumele de bani evidențiate în bilanțul aferent anului 2011 au fost cheltuite în interesul societății, împrejurare care rezultă din analiza registrului de casă aferent anului 2012. ca atare, contrar susținerilor din recurs, lichidatorului i-au fost predate înscrisuri relevante pe care și-a fundamentat poziția procesuală.
Totodată, s-a indicat de către practicianul în insolvență că, în cursul anului 2012, au fost achitați furnizori în sumă de 703,64 lei, salarii de 210 lei și contribuiții către buget de 850 lei. Totodată, în luna noiembrie 2012, s-a achitat către DGFP S. și suma de 874 lei, susținerile conform cărora nu au fost restituite, integral, sumele reținute prin stopaj la sursă, nefiind relevante în contextul specific al prevederilor art. 138 din LPI.
Aceasta întrucât, chiar dacă ar fi reale susținerile conform cărora există, și la data deschiderii procedurii, un rest de plată de 75 de lei, raportat la
cuantumul mic al acestei sume, precum și la celelalte elemente dezvăluite de probațiunea administrată în cauză, Curtea constată că nu a fost relevat raportul de cauzalitate între această faptă și ajungerea în stare de insolvență. De altfel, în recurs a fost depusă de către intimată chitanța care atestă plata integrală a sumei de 1.737 lei, la care a făcut referire creditoarea în acțiunea introdusă în fața judecătorului sindic (f. 21).
Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerea conform căreia nu s-a justificat cheltuiala cu salariile, deoarece debitoarea a scos din evidență salariații, încă din noiembrie 2011, instanța ia act de faptul că suma destinată acestui scop este una relativ mică, de 210 lei, fiind valabile cele expuse anterior. Pe de altă parte, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata a oferit explicații, în sensul în care, ulterior datei menționate, societatea a avut încheiate convenții civile, care au trebuit să fie onorate.
Totodată, din balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2013, rezultă că pârâta a creditat societatea cu suma totală de 3.263,75 lei, respectiv un cuantum superior pasivului înregistrat în procedură, fapt ce atestă preocuparea sa pentru stingerea datoriilor.
În același sens sunt, de altfel, și concluziile lichidatorului privind cauzele și împrejurările care au generat încetarea de plăți, acesta relevând că, în urma analizei economico-financiare pe baza situațiilor financiare, a balanțelor de verificare, se poate observa cu claritate faptul că insolvența s-a datorat mai multor factori, respectiv:
impactului crizei economice din perioada 2009 - 2011 asupra activității societății prin scăderea semnificativă a veniturilor;
lipsei mijloacelor de finanțare precum și inaccesibilității unor credite bancare care să asigure lichiditățile necesare desfășurării activității;
În plus, s-a arătat, în privința persoanelor cărora le-ar fi imputabilă ajungerea societății debitoare în încetare de plăți, că din evidențele contabile reiese că ajungerea debitoarei în încetare de plăți se datorează unor factori obiectivi, astfel cum au fost prezentați mai sus, neimputabili persoanei care a asigurat conducerea societății debitoare. Administratorul societății a pus la dispoziția lichidatorului toate documentele solicitate, contabilitatea societății fiind condusă de către personal de specialitate.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată că răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999
C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la folosirea bunurilor în interesul personal al pârâtului, în ceea ce privește fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din lege, precum și a raportului de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditoarei.
Întrucât ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale, legea privind procedura insolvenței nu stabilește o prezumție a existenței folosului, adică a interesului propriu sau al altei persoane, acestea trebuind dovedite de cel ce face această afirmație. De asemenea, trebuie făcută dovada existenței raportului de cauzalitate între faptele alegate și intrarea debitoarei în stare de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în niciun fel că s-ar fi
făcut această dovadă, reclamanta făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul că în sarcina pârâtei nu se pot reține faptele ilicite la care face referire recurenta, motiv pentru care recursul va fi respins în consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2284 din_, pronunțată în dosarul_ /a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. B. | Judecător, M. -I. I. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, D. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: DP
| ← Sentința civilă nr. 2572/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 8387/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
