Decizia civilă nr. 8387/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8387/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. L. Ș. împotriva sentinței civile nr. 563 din 15 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud privind și pe intimații SC A. S. B., SC A. S. B. PRIN LICHIDATOR J.
CII P. I., O. A., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților litigante.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectări dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că recursul este la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art 242 (2) C.pr.civ.
Se mai menționeză că în data de_ intimata C. I. de I.
P. I., care ulterior și-a transferat portofoliul de activitate către C. I. de I. Ioja P. Sabina lichidator a înregistrat la dosar întâmpinare (f.12).
Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și nu s-a achitat taxa judiciară de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, mențiune cu care a fost citat recurentul, astfel cum rezultă din conceptul de citare-dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f.11).
Din oficiu, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.159 ind.1 alin.4 din C.pr.civ. raportat la dispozițiile art.3 C.pr.civ. și art.10 din Legea 554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Totodată, reține că deși legal citat recurentul cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație.
Astfel, Curtea invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 563 din 15 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud s-a admis ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar C. I. de I. P. I., împotriva pârâtului M. L. OAR Ș. în calitate de administrator statutar al debitoarei SA S. B., și în consecință:
- pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea debitoarei SA
S. B. - în faliment, suma de 59.l02 lei, reprezentând parte din pasivul societății debitoare.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. L. Ș. împotriva chematului în garanție O.
A. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin încheierea comercială nr.l65l din ll.ll.20ll pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr.5237/ll2/2011, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei SA S. B., la solicitarea lichidatorului C.I.I P. I., în baza art.260 alin.4 din L.3l/l990, rep. privind societățile comerciale.
Întrucât administratorul statutar al societății M. L. Ș. nu a colaborat și nu a răspuns la solicitările lichidatorului judiciar, nu a depus actele societății și nici bunurile acesteia, deși a fost notificat în acest sens,
lichidatorul judiciar a formulat o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului statutar, pentru ca acesta să fie obligat la plata unei părți din pasivul societății în faliment, în sumă de 59.l02,00 lei, întemeiată pe disp.art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006.
Prin cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului
M. L. Ș., lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul se face vinovat de fapta prev.de art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, întrucât ajungerea debitoarei în încetare de plăți se datorează atât unor factori obiectivi dar și managementului defectuos și gestionării necorespunzătoare a patrimoniului de către administratorul de fapt al debitoarei.
De asemenea, s-a arătat că din analiza înregistrărilor contabile în bilanțul contabil la 3l.l2.20l0, lichidatorul judiciar a reținut că în soldul societății exista la grupa "active imobilizate"; un sold de 2l.2l7 lei, precum și la grupa "active circulante"; un sold de 37.885 lei, respectiv un total de 59.l02 lei, iar pârâtul nu a depus acte din care să rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societății a bunurilor și valorilor înregistrate, ceea ce conduce la concluzia că pârâtul a folosit bunurile în scop personal.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că acțiunea lichidatorului judiciar este întemeiată și a fost admisă ca atare, fiind incidente în cauză disp.art.l38 alin.l lit.a din Legea nr. 85/2006 modificată, privind procedura insolvenței.
Art.l38 alin.l din lege, stabilește că răspunderea materială poate fi antrenată când cei răspunzători se fac vinovați " prin una"; dintre faptele enumerate la literele a - g.
La art.l38 alin.l lit.a, este prevăzută fapta de a fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
In cauză, poate fi reținută fapta prev.de art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, întrucât administratorul statutar nu a făcut dovada lipsei bunurilor din patrimoniul societății evidențiate în bilanțul contabil întocmit la data de 3l.l2.20l0, astfel că va fi obligat la plata sumei de 59.l02 lei
reprezentând parte din pasivul debitoarei în faliment, chiar dacă pasivul total înscris în tabelul definitiv de creanțe este de 255.939,25(f.8).
Deși pârâtul M. L. Ș. a chemat în garanție pe numitul O. A.
(acesta a fost legal citat și nu s-a prezentat în instanță, f.29 ), cererea de chemare în garanție se va respinge ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art. 60 alin.l C.pr.civ, întrucât nu a făcut dovada celor susținute în sensul că ar fi cesionat părțile sociale în favoarea acestuia (nu s-au depus acte în acest sens), și faptul că i-ar fi predat bunurile debitoarei odată cu cesiunea. De altfel, din bilanțul contabil întocmit la 30.l2.20l0 rezultă că în patrimoniul existau bunuri în valoare de 59.l02 lei și pentru lipsa acestora este răspunzător fostul administrator statutar, Malansinca L. Ș. .
Împotriva sentinței a declarat recurs M. L. Ș., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de C. I. de I. P. I.
, în calitate de lichidator al debitorului SC Agrolemir S. drept nefondată, să se înlăture solicitările lichidatorului și dispozițiile instanței de fond de obligare a recurentului la plata pasivului societății falite, în cuantum de 59.102,00 lei, admiterea cererii de chemare în garanție împotriva pârâtului Orz A., cu consecința obligării lui dacă se va admite cererea lichidatorului la plata pasivului menționat.
În motivarea recursului, recurentul arată că Tribunalul B. -Năsăud examinând actele dosarului a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 în sensul atragerii răspunderii materiale a acestuia. Instanța a apreciat că recurentul nu a făcut dovada lipsei bunurilor din patrimoniul societății evidențiate în bilanțul contabil întocmit la data de_ . Această hotărâre este netemeinică.
Recurentul a arătat și a dovedit că societatea a fost cesionată la data de_ în favoarea intimatului chemat în garanție O. A. . Acesta este cel care a folosit ulterior bunurile firmei. Bilanțul depus la data de_ face, pe deplin, dovada că nu a dispus de bunurile în cauză. Eventualele bunuri au ieșit din societate în mod legal și recurentul nu a folosit aceste bunuri în interes personal.
Examinând recursul curtea reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se
micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de M. L. Ș. împotriva sentinței civile nr. 563 din 15 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
DP C. | I. | A. | I. | A. D. | B. |
Red. D.P.dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: U. I.
| ← Decizia civilă nr. 10133/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3095/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
