Decizia civilă nr. 10708/2013. Obligație de a face. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 10708/2013
Ședința publică din 08 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I.
G. :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC M. SA - ÎN F.
- PRIN LICHIDATOR J. P. I. I., împotriva sentinței civile nr. 1824 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimata W. G. G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul
W. G. G., avocat C. S. în substituire avocat Luiza B. ușan.
P. cedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxelor de timbru.
În data de 21.10.203, s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere din partea reprezetantului ales al intimatului, avocat Cramen S. pentru eliberarea unor înscrisuri din dosar, cerere soluționată la data de_ .
De asemenea, în data de_, se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea W. G. G. intimatului, prin care s-a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată din România, s-a solicitat anularea cererii de recurs și respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată.
Curtea reține că intimatul prin întâmpinarea formulată a invocat mai multe excepții de ordine publică și acordă cuvântul reprezentantului părții pe excepția nulității.
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției nulității, potrivit art. 302 și 306 C.pr.civ. este nul recursul nemotivat în termenul legal, recursul nu a fost motivat delco, recurenta nu a indicat nici un motiv de recurs.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 306 al. 3 C.pr.civ. respinge excepția nulității invocată de către intimat prin întâmpinarea depusă la dosar, reținând că motivele de recurs evocate se circumscriu motivelor prevăzute de art.
304 pct. 9 C.pr.civ. și acordă cuvântul reprezentantei părții pe excepția necompetenței generale.
Reprezentanta intimatului susține că acțiunea nu trebuie judecată de judecătorul sindic ci de instanța de drept comun și solicită respingerea cererii ca nefiind de competența instanțelor române, având în vedere că în cauză sunt aplicabile prevederile Regulamentului nr. 44/2001 al C.E., în mod eronat judecătorul sindic respingând în primă instanță excepția. Instanța competentă fiind locul de executare a contractului, locul livrării bunului, aspect ce rezultă din facturi, respectiv Bremen - Germania, dacă predarea s-a făcut în Germania, potrivit art. 5 lit. b, locul livrării bunului este în Germania, locul plății este tot în Germania, prin urma cauza nu este de competența instanțelor din România și solicită admiterea excepției. În ceea ce privește recursul, solicită ca instanța să se
pronunțe în recurs pe excepție, urmare rejudecării să respingă acțiunea nefiind de competența instanței.
Curtea comunică părții că excepția a fost soluționată printr-o încheiere intermediară la data de_ și cerere reprezentantei părții să comunice dacă a atacat în vreun fel aceea încheiere.
Reprezentanta intimatei arată că nu a atacat aceea încheiere și că potrivit art. 158 și urm. C.pr.civ are dreptul să invoce excepția și în fața acestei instanței, fiind o excepție de ordine publică, iar pe fond solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Pretențiile dintre cele două părții, inclusiv creanța invocată de către recurentă, fiind stinse în urma tranzacției intervenite între părți, semnată de către reprezentanții celor două părți la data de_, neînregistrarea în contabilitate nu are relevanță.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.1824 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. SA B. M. - în faliment, prin lichidator judiciar P. I. I. B. M. în contradictoriu cu pârâta W. G. G., Germania.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că suma de 38.445 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate pârâtei și pentru încasarea căreia s-au emis facturile nr.106/_, 107/_ 4 și 108/_, a constituit
obiectul unei convenții de renunțare la datoriile reciproce ale celor două societăț, din data de_ .
În cursul urmăririi penale față de învinuitul Heinrich Arnolrd Neisse, care a semnat convenția, s-a efectuat o expertiză contabilă, care a concluzionat că la data de_, exista o hotărâre a consiliului de conducere al SC M. SA, format din învinuit și numiții Perța R., Bindea A. și Ion C., prin care
învinuitul era mandatat să negocieze și să semneze contractele cu W. G. G. și că nu s-a cauzat nici un prejudiciu.
În aceste condiții, pretențiile reclamantei fiind neîntemeiate, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC M. SA prin lichidator judiciar P. I. I. solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată
.
În motivele de recurs se arată cu privire la acțiunea în pretenții formulată împotriva pârâtei W. G. GmbH Germania, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 38.445 euro reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.
Așa cum a arătat și în cererea inițială, pârâta figurează în actele și documentele contabile ale debitoarei falite cu o datorie de 38.445 euro, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate. În anul 2004, reclamanta s-a obligat să execute și să livreze către pârâtă mai multe produse specifice activității sale conform facturilor nr.106/_ în valoare de 29.005,80 euro, factura nr.107/_, în valoare de 2.934 euro, factura nr.108/_, în valoare de 6.505,20 euro. Reclamanta și-a îndeplinit obligația de executare și livrare a mărfii contractate conform facturilor enumerate.
În condițiile în care a încercat recuperarea sumei pe care pârâta o datorează, iar aceasta nu a achitat-o, consideră că este îndreptățită să solicite recuperarea ei prin instanță. Prin acceptarea facturilor la începutul derulării raporturilor comerciale, pârâta a achiesat la toate condițiile referitoare la livrarea bunurilor,deoarece facturile nu au fost acceptate parțial sau nu au fost refuzate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar W. G. G. a solicitat respingerea recursului .
În motivarea întâmpinării se arată că litigiul este întemeiat pe presupusa neexecutare a unui contract cu elemente de extraneitate, executarea acestui contract fiind realizată într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania. De asemenea, o parte a acestui contract, respectiv intimata, își are sediul și este înregistrată într-un stat membru, respectiv în Germania.
Având în vedere acest fapt, în cauza de față sunt aplicabile prevederile Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. în urma aderării la Uniunea Europeana, legislația primară și derivată a Uniunii Europene a devenit aplicabilă raporturilor juridice din România, deoarece normele primare sau derivate ale Uniunii Europene se aplică cu precădere față de normele naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene, lucru afirmat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de exemplu în cauza Costa (Flaminio) vs. Enel, nr._ . Așadar aplicarea regulamentului este imperativă și prioritară.
Potrivit art. 1 al. (1) al Regulamentului nr. 44/2001: regulamentul se aplică atât în materie civilă cât și în materie comercială". Litigiul în curs este inclus în sfera de aplicare a acestui regulament, fiind derivat dintr-un contract comercial între două părți ce își au sediul în state membre diferite.
Conform prevederilor art. 1 al. (2) litera (b) din regulamentule nr. 44/2001 este inclusă printre situațiile de excepție de la aplicarea regulamentului și situația în care litigiul are ca obiect falimente, concordate sau alte proceduri similare.
În legătură cu acest aspect, în mod eronat judecătorul sindic a respins în primă instanță excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic prin încheierea nr. 1047, pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008, a
T. ui Maramureș.
Așadar, având în vedere faptul că acțiunile derivând din recuperarea creanțelor debitorului nu își au cauza în procedură și nu sunt aferente procedurii în înțelesul art. 11 alin.2 din Legea nr.85/2006, aceste acțiuni fiind de competența instanței de drept comun, nu sunt incidente prevederile art. 1 al. (2) lit. (b) din Regulamentul nr. 44/2001, litigiul nevând ca obiect falimente, concordate sau alte proceduri similare.
În concluzie, prezentului litigiu îi erau aplicabile prevederile art. 2 alin.1 din Regulamentul nr. 44/2001.Potrivit acestor prevederi persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor numai în fața instanțelor statului membru în cauză. Astfel, sediul intimatei W. G. G., se află în S. 48565, str. L., nr. 56-58, Germania, așadar petenta era obligată să introducă acțiunea la instanța competentă teritorial de la sediul intimatei, din Germania.
Totodată, art. 3 alin.(l) al regulamentului prevede faptul că "persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi acționate în justiție în fața instanțelor unui alt stat membru numai în temeiul normelor enunțate în
secțiunile 2-7 din prezentul capitol", în materie contractuală art. 5 pct. 1 lit. (a)-
(b) prevăzând: "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: (a) în materie contractuală. în fața instanțelor de la locul în care obligația care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată; (b) în sensul aplicării prezentei dispoziții și în absența vreunei convenții contrare, locul de executare al obligației în cauză este:
-în cazul vânzării de mărfuri, locul dintr-un stat membru unde. în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile..."
Așadar petenta putea acționa în judecată intimata fie la instanța de la sediul acesteia, fie la instanța de la locul executării contractului, acesta fiind definit în cazul contractului de vânzare-cumpărare de mărfuri ca locul unde au fost livrate mărfurile.
Locul de livrare al mărfurilor, deci de executare al contractului potrivit dispozițiilor Regulamentului, conform Contractului nr. 611/2003, comenzilor, facturilor anexate și conform afirmațiilor realizate de către petenta în cerere de chemare în judecată a fost în Germania. Așadar, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 44/2001 singura instanță competentă să judece cererea de chemare în judecată este cea din Germania, potrivit normelor de procedură germane.
Acest lucru rezultă din facturi unde se arată în mod expres atât că locul destinației este în Germania, cât si că termenii livrării sunt CPT Bremen. adică - Carriage paid to - Transport plătit până la - vânzătorul plătește transportul până la destinație. Conform regulilor INCOTERMS 2000 . CPT presupune livrarea de către vînzător pe costul și riscul său a bunurilor până la locul destinației. Mai bine zis, posesia mărfii este a vânzătorului până la destinație, de unde rezultă că doar la destinație se face predarea, adică livrarea către cumpărător.
Competența este definită ca fiind "aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești sau unui organ de jurisdicție ori cu activitate jurisdicțională de a soluționa o anumită pricină. Potrivit prevederilor art 159 Cod proc civ necompetenta este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești. Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Raportat la respingerea recursului ca neîntemeiat, subliniază faptul că petenta nu deține creanțe față de intimată, creanțele invocate fiind stinse în urma tranzacției intervenite între părți, denumită Acord, semnată de reprezentanți ai celor două societăți în data de_ .
Cu titlu preliminar, curtea reține că în raport de principiul non reformatio in peius, excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată de intimată se impune a fi respinsă.
Atâta vreme cât reclamantul a câștigat dreptul ca pricina sa să fie analizată în fond iar această decizie nu a fost contestată sub aspectul legalității recurentului nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac.
Recursul exercitat de reclamantă este nefondat în raport de următoarele considerente:
Prin demersul judiciar inițiat reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 38.445 EURO reprezentând contravaloarea bunurilor livrate pârâtei în baza facturilor nr. 106/_, 107/_, nr. 108/_ .
Aceste livrări au fost făcute în vederea executării contractul nr. 611/2003. Părțile litigante au derulat în același interval și alte contracte.
Urmare a rezilierii unilaterale de către reclamantă a convențiilor mai sus menționate, pârâta W. G. G. a solicitat daune reclamantei daune în valoare de 1 milion EURO.
În vederea soluționării diferendelor ivite în legătură cu executarea contractelor comerciale încheiate, reclamanta SC M. SA și pârâta W. G. G.
,
prin reprezentanții lor legali, au perfectat o tranzacție, elementele acestei convenții fiind detaliate prin înscrisul intitulat acord încheiat la data de_ .
Prin încheierea contractului de tranzacție părțile au înțeles să stingă toate creanțele reciproce ( simple sau afectate de modalități) în legătură cu raporturile
contractuale constituite până la acea epocă, creanțe în categoria cărora intră și cele invocate de reclamantă în speța dedusă judecății.
Tranzacția reprezintă contractul prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces eventual, prin concesii reciproce, care pot consta fie în renunțări de ambele părți la pretenții formulate sau care s-ar putea formula, fie chiar în anumite prestații.
Potrivit dispozițiilor art. 1704 al Codului civil din 1864 republicat, aplicabil în cauză: "tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să nască". Aceasta poate interveni deci atât în cursul unui proces început, dar și în afara oricărui proces între părți, esențial find ca aceasta să poarte asupra unor bunuri litigioase, cel puțin în concepția părților. În acest sens, acordul încheiat între S.C. M. S.A. și W. G. G. la data de_ reprezintă o tranzacție perfectată în scopul preîntâmpinării unor procese.
În mod corect a statuat prima instanță că pretențiile invocate de către S.C.
M. S.A. nu au caracter legitim.
Tranzacția valabil încheiată de cele două entități nu a fost contestată de către reclamantă printr-o acțiune în anulare. Faptul că ulterior perfectării acordului, pârâta nu a efectuat înregistrările contabile necesare, nu are relevanță. Neînregistrarea situației juridice create prin încheierea contractului de tranzacție în evidențele contabile nu poate oblitera efectele produse de acest act juridic.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc. civ curtea va respinge recursul declarat de SC M. SA prin lichidator judiciar P. I. I. împotriva sentinței civile nr. 1824 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței generale.
Respinge recursul declarat de SC M. SA prin lichidator judiciar P. I.
I. împotriva sentinței civile nr. 1824 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
S. | AL H. M. | B. | MONIC AI. I. | V. | D. |
red.S.Al H./A.C.2 ex. - _
jud.fond.B. N.
| ← Sentința civilă nr. 4201/2013. Obligație de a face. Faliment,... | Sentința civilă nr. 1218/2013. Obligație de a face. Faliment,... → |
|---|
