Decizia civilă nr. 10711/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10711/2013
Ședința publică din 08 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR :M. B.
G. :V. D.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de LG I.
S. LICHIDATOR J. AL SC C. -K. S. împotriva sentinței civile nr. 3290/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, cauza privind și pe
intimați K. C. și O. SS, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 01 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3290 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul K. Karol.
S-a respins cererea formulată de către reclamantul LG I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. -K. S., în contradictoriu cu pârâții K.
C. și O. SS .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1028/_ pronunțată în dosarul nr._ pe rolul T. ui Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, fiind desemnat ca lichidator judiciar LG I. S. .
Potrivit dispozițiilor sentinței reclamantul a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății, pârâții fiind notificată atât la domiciliu, cât și la sediul societății în acest sens.
Având în vedere că nu s-au predat decât o parte din actele prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că pârâții nu s-au conformat dispozițiilor sentinței menționate întrucât nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea, sau a ținut o contabilitate fictivă.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat întemeiată acțiunea, raportat la prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, urmând a obliga pârâții la suportarea, în solidar, a pasivului societății, potrivit dispozitivului.
Pârâții au declarat recurs, admis prin Decizia civilă nr. 1824/_ pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În îndrumarul deciziei de casare se rețin următoarele:";Deoarece hotărârea nu este motivată, în baza art.312 (5) C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Deși recurentul a invocat motive de nelegalitate care țin de modificarea hotărârii, dată fiind soluția pronunțată, acestea nu au mai fost analizate.
Cu ocazia rejudecării, hotărârea pronunțată va trebui motivată cu arătarea motivelor de drept și de fapt care au format convingerea instanței. Această soluție se impune și din perspectiva art.6 paragraf 1 din Convenție, care implică, mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților pentru a le aprecia pertinența (CEDO, Cauza A. ina contra României, Cauza I. contra României).";
În rejudecare, la data de_ cauza a fost înregistrată sub nr._ * .
S-a încuviințat proba cu înscrisuri și s-a încuviințat interogatoriul pârâților, probă care nu a fost administrată întrucât aceștia nu s-au prezentat la termenul la care au fost citați cu această mențiune și nici nu au invocat un motiv temeinic care să justifice imposibilitatea de a se prezenta. Probatoriul a fost suplimentat în temeiul art.129 Cod pr.civ. la inițiativa judecătorului sindic.
Pârâții nu și-au exprimat poziția în rejudecare și nu au propus probe noi în apărare. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul K. Karol a fost soluționată odată cu fondul.
Răspunzând la solicitarea judecătorului aspectelor puse în discuție cu privire la temeiul juridic al cererii și probele pe care se întemeiază reclamantul LG I. S. a depus la data de_ o completare a cererii (f.75) prin care precizează că suma de 10.084 lei pentru care a solicitat angajarea răspunderii celor doi pârâți reprezintă ieșiri de imobilizări corporale din contul 214 și înregistrarea acestei sume pe cheltuieli cu materii prime în contul 6011. Prin nota explicativă la nota contabilă nr.5 și 6/_ pârâtul O. SS afirmă că la verificarea documentelor din luna ianuarie 2006 s-a sesizat că în data de_ cu ocazia cumpărării a 10 buc. de geamuri termopan de la SC Har S. cu factura nr.9592932 acestea au fost greșit înregistrate în contabilitate la contul 214 în loc de contul 3011 și că aceste geamuri au fost puse în operă
la lucrarea prestată în anul 2004 către clientul SC Selina S. .
Pentru justificarea operațiunii s-a depus în copie un deviz de lucrări în valoare de 30.000 lei, nesemnat de către beneficiar și, în copie, factura emisă către SC Selina S. pentru aceeași sumă .
Lichidatorul susține că din această factură nu rezultă că au fost facturate aceleași bunuri, factura cuprinzând la explicații";cv. Lucrări Tărsăței";, precum și că aceste documente sunt incomplete întrucât nu s-au depus contractul încheiat cu beneficiarul lucrării, devizul de lucrări anexă la contract și situația lucrărilor executate semnate de către beneficiar din care să rezulte utilizarea geamurilor la acea lucrare. În final, lichidatorul mai precizează că justificarea operațiunii de înregistrare pe cheltuieli a imobilizărilor corporale în valoare de 10.084 lei se
impunea să fie făcută prin documente contabile emise cu respectarea Legii nr.82/1991 iar nu prin note explicative depuse de către reprezentanții societății.
Examinând cererea prin prisma probelor și actelor de la dosar, precum și a dispozițiilor incidente, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr.1028/_ pronunțată în dosarul nr._ pe rolul T. ui Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, fiind desemnat ca lichidator judiciar LG I. S. .
Din certificatul nr.509650/_ eliberat de Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș,depus la filele 29-31 din dosar, rezultă că pârâtul K. Karol împreună cu O. Csilla au calitatea de asociați ai debitoarei SC C. -K. S., pârâtul K. Karol fiind unicul administrator înscris în registrul comerțului.
Probatoriul administrat în cauză nu confirmă apărarea pârâtului K. Karol invocată în primul ciclu procesual, pe care s-a întemeiat și excepția lipsei calității procesuale pasive, în sensul că administrarea în fapt a societății a fost asigurată până la data intrării în insolvență de către pârâtul O. SS .
Nu constituie o probă legală cu privire la acest aspect mărturisirea pe care pârâtul O. SS o face în cuprinsul întâmpinării depuse în primul ciclu procesual, fără a constitui o mărturisire extrajudiciară întrucât este consemnată în cuprinsul unui act de procedură îndeplinit în cadrul litigiului dedus judecății iar niciunul dintre pârâți nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriu.
Lipsa nejustificată a celor doi pârâți la interogatoriu nu poate fi valorificată ca un mijloc de probă în favoarea părții care refuză să se prezinte. Prin art.225 Cod pr.civ. se stabilește că prezumția de recunoaștere tacită sau începutul de dovadă, care decurg din refuzul nejustificat de a se prezenta al părții împotriva căreia a fost încuviințat interogatoriul ,pot să profite exclusiv părții adverse și nu poate constitui din punct de vedere legal o probă în folosul celui chemat la interogatoriu.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că din punct de vedere legal nu s-a propus nicio probă care să confirme exercitarea în fapt a administrării societății debitoare exclusiv de către pârâtul O. SS, concluzie care
fundamentează ca un prim argument respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul K. Karol, față de care cererea a
fost analizată pe fond.
Judecătorul sindic a mai reținut că față de calitatea de administrator statutar acestui pârât, opozabilă terților prin înscrierea în registrul comerțului și încadrarea generică în categoria persoanelor răspunzătoare potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, este justificată calitatea procesuală pasivă a aceluiași pârât raportat la latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 iar apărările invocate de către pârâtul K. Karol în acest context privesc fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei judecătorul sindic a reținut următoarele:
Suma de 10.084 lei pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii celor doi pârâți reprezintă, conform ultimelor precizări formulate de către lichidator la data de_, prejudiciul cauzat creditorilor prin intrarea debitoarei în insolvență, prejudiciu creat prin operațiunile de înregistrare în contabilitatea SC
C. -K. S. de ieșiri de imobilizări corporale din contul 214 și înscriere a aceleiași sume cu titlu de cheltuieli cu materii prime în contul 6011.
Operațiunea contabilă nu a fost contestată de către pârâți care s-au apărat în sensul legalității și realității acestei operațiuni.
La termenul de judecată din data de_ judecătorul sindic a pus în discuția reclamantului suplimentarea probațiunii, fără a se propune alte probe decât înscrisurile depuse în primul ciclu procesual.
În limitele atribuțiilor judecătorului sindic și cu respectarea principilor generale ale procesului civil s-a dispus din oficiu suplimentarea probațiunii cu înscrisurile comunicate de către SC Selina S. (f.49-52) și DGFP Maramureș(f.66-74).
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune judecătorul sindic a reținut că prin nota explicativă la nota contabilă nr.5 și 6/_ (f.73) pârâtul O. S.
S., în calitate de director executiv al debitoarei SC C. -K. S. ,precizează că la verificarea documentelor din luna ianuarie 2006 s-a sesizat că în data de_ cu ocazia cumpărării a 10 buc. de geamuri termopan de la SC Har S. cu factura nr.9592932 acestea au fost greșit înregistrate în contabilitate la contul 214 în loc de contul 3011 și că aceste geamuri au fost puse în operă la lucrarea prestată în anul 2004 către clientul SC Selina S. .
Conform facturii nr.9794127/_ emisă de către SC Selina S. (f.50) debitoarea SC C. -K. S. a prestat servicii identificate ";cv. Lucrări Tărsăței"; în valoare de 30.000 lei, sumă achitată către debitoare prin două operațiuni de plată din_ și_ probate de extrasele de cont depuse la filele 51,52 din dosar.
Nici pârâții și nici SC Selina S. nu au depus contractul în baza căruia s- au executat aceste lucrări, devize și situația lucrărilor executate, documente pe care lichidatorul nu le-a identificat în contabilitatea debitoarei SC C. -K. S. .
Cu toate acestea, judecătorul sindic a constatat că prețul acestor servicii a fost încasat în patrimoniul debitoarei, fără a se justifica niciun prejudiciu creat în patrimoniul debitoarei, ceea ce exclude implicit și prejudiciul cauzat creditorilor.
Săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 pentru care s -a solicitat angajarea răspunderii nu este prezumată de lege, ci se impune a fi dovedită, fără ca probatoriul administrat în cauză și analizat de către judecătorul sindic să confirme că geamurile termopan în valoare de 10.084 lei au fost folosite de către pârâți în scop personal și nici raportul de cauzalitate dintre această faptă și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Pentru aceste considerente judecătorul sindic a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs LG I. S., lichidator judiciar al debitoarei SC C. -K. S.
solicitând admiterea acțiunii în răspundere și pe cale de consecință obligarea în solidar a numiților K. C. și O. SS la suportarea unei părți din pasivul debitoarei SC C. -K. S. în cuantum de
10.084 lei.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
In fapt: Prin Sentința civilă nr. 3290/_ se reține de către judecătorul sindic faptul că lichidatorul "nu a precizat care sunt documentele contabile emise cu respectarea Legii 82/1991 care permiteau înregistrarea riguroasă a acestei operațiuni" (înregistrarea consumului de geamuri termopan la lucrarea efectuată de debitoare pentru SC SELINA S. ).
Această afirmație este contrazisă de cuprinsul sentinței, pag. 4 și următoarele, în care se menționează că lichidatorul a susținut că pârâții nu au depus contractul încheiat cu beneficiarul lucrării (SELINA S. ), devizul de lucrări anexă la contract și situația lucrărilor executate semnate de către beneficiar din care să rezulte utilizarea geamurilor la acea lucrare. La pag. 6 se reține că
"lichidatorul a mai invocat faptul că în absența contractului în baza căruia s-au executat lucrările, a devizelor și situației lucrărilor executate nu se poate stabili că geamurile termopan în valoare de 10.084 lei, înscrise inițial în contul de imobilizări corporale, au fost folosite în mod real la lucrările executate pentru beneficiarul SC Selina S., pentru a se justifica înregistrarea ulterioară în contul de cheltuieli".
Menționează că în întrebările pentru interogatoriu depuse pentru termenul din data de_, interogatoriu la care pârâții nu s-au prezentat, a făcut de asemenea referire la documentele justificative ce trebuiau prezentate în original lichidatorului.
C. ideră că nu are nici o relevanță pentru prezenta cauză constatarea făcută de judecătorul sindic cum că "prețul acestor servicii a fost încasat în patrimoniul debitoarei, fără a se justifica niciun prejudiciu creat în patrimoniul
debitoarei, ceea ce exclude implicit și prejudiciul cauzat creditorilor deoarece nu recuperarea creanței față de SC Selina S. a fost obiectul cauzei ci justificarea ieșirii din patrimoniu a unor bunuri în valoare de 10.084 lei, pentru care
consideră că nu s-a făcut dovada încorporării acestora în lucrarea efectuată. Prin urmare consideră că acestea au fost folosite în interes personal de către administratori.
In acest context nici solicitarea făcută către D.G.F.P. Maramureș cu privire la faptul dacă factura emisă de debitoare către Selina S. a fost sau nu cuprinsă în deconturile de TVA nu avea nici o relevanță.
Revine cu afirmațiile pe care le-a mai făcut și prin notele scrise depuse sub nr. 501/_ Ia dosarul cauzei referitor la nota explicativă la notele contabile nr. 5 și 6 din_, note contabile care corectează greșeli din luna februarie, anul 2004, respectiv că:
justificarea operațiunii de înregistrare pe cheltuieli a imobilizărilor corporale în valoare de 10.084 lei trebuia făcută prin documente contabile și nu prin note explicative depuse de reprezentanții societății, cărora li s-a solicitat în repetate rânduri predarea documentelor societății, însă aceștia au prezentat doar selectiv unele copii
o astfel de greșeală ar fi trebuit identificată si corectată cu ocazia inventarierilor de sfârșit de an 2004 sau 2005, dacă s-ar fi respectat prevederile legii contabilității nr. 82/1991 referitoare la obligațiile persoanelor juridice de a efectua inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor.
Având în vedere cele prezentate mai sus solicită admiterea recursului și obligarea pârâților la suportarea unei părți din pasivul societății în cuantum de
10.084 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1028/_ pronunțată în dosarul nr._, aflat pe rolul T. ui Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC C. -K. S., fiind desemnat ca lichidator judiciar LG I.
S. .
Din certificatul nr.509650/_ eliberat de Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă că pârâtul K. Karol împreună cu
O. Csilla au calitatea de asociați ai debitoarei SC C. -K. S., pârâtul K. Karol fiind unicul administrator înscris în registrul comerțului.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, sub dosarul nr._, reclamantul LG I. S., în contradictoriu cu pârâții K.
C. și O. SS, în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC C. -
K. S., a solicitat obligarea acestora, în solidar, la suportarea pasivului debitoarei, în cuantum de 10.084 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că, în îndeplinirea atribuțiilor cei revin potrivit Legii nr.85/2006 modificată, a procedat la notificarea pârâtei pentru depunerea actelor și documentelor contabile ale societății în vederea întocmirii raportului vizând cauzele și persoanele vinovate de ajungerea societății la insolvență, a evaluării și identificării bunurilor din patrimoniul societății în vederea valorificării lor în scopul acoperirii pasivului.
Debitoarea în urma notificării și a înregistrării denunțului penal împotriva administratorilor statutari, a depus balanța de verificare a societății la_ și pe luna ianuarie 2006, din care a rezultat că societatea înregistrează creanțe imobilizate și ieșiri la imobilizări din cont 214 înregistrate pe costuri în cuantum de 10.084.
S-a arătat că deși s-a solicitat debitoarei să prezinte documentele societății reprezentanții acesteia au prezentat doar selectiv unele copii ale documentelor contabile.
În drept, au fost invocate prevederile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
În rejudecare, prin sentința recurată, cererea a fost respinsă, judecătorul sindic apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textul art. 138 alin. 1 lit. a, nefiind dovedită fapta ilicită și nici raportul de cauzalitate cu prejudiciul adus masei credale.
Pentru a aprecia astfel, tribunalul a statuat și în sensul în care nu este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. Karol, în contextul în care probatoriul administrat în cauză nu confirmă apărarea invocată în primul ciclu procesual, în sensul că administrarea în fapt a societății a fost asigurată până la data intrării în insolvență de către pârâtul O. SS, aspecte care nu fac obiectul criticilor din recurs.
Reclamantul apreciază însă că sentința este nelegală, din perspectiva faptului că probațiunea administrată a fost greșit interpretată în favoarea pârâților, înscrisurile existente la dosar nefiind în măsură să ateste că bunurile în valoare de 10.084 lei au fost utilizate pentru desfășurarea activității debitoarei. Analizând aceste susțineri, Curtea ia act de faptul că suma de 10.084 lei pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii celor doi pârâți reprezintă, conform ultimelor precizări formulate de către lichidator la data de_, prejudiciul cauzat creditorilor prin intrarea debitoarei în insolvență, prejudiciu creat prin operațiunile de înregistrare în contabilitatea SC C. -K. S. de ieșiri de imobilizări corporale din contul 214 și înscriere a aceleiași sume cu titlu de
cheltuieli cu materii prime în contul 6011.
Operațiunea contabilă nu a fost contestată de către pârâți care s-au apărat în sensul legalității și realității acestei operațiuni, considerații validate de către judecătorul sindic.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată că răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999
C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la folosirea bunurilor în interesul personal al pârâților, în ceea ce privește fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din lege, precum și a raportului de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditorilor.
Întrucât ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale, legea privind procedura insolvenței nu stabilește o prezumție a existenței folosului, adică a interesului propriu sau al altei persoane, acestea trebuind dovedite de cel ce face această afirmație. De asemenea, trebuie făcută dovada existenței raportului de cauzalitate între faptele alegate și intrarea debitoarei în stare de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, reclamantul făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Curtea constată în acest context că nu există elemente suficiente pentru a valida criticile conform cărora nu s-a dovedit că geamurile termopan în valoare de
10.084 lei au fost utilizate pentru lucrarea facturată către și încasară de la SC Selina S., recurentul susținând că, deși s-a solicitat, nu au fost depuse contractul de execuție, devizul de lucrări anexă la contract și situația lucrărilor executate semnate de către beneficiar din care să rezulte utilizarea geamurilor la acea lucrare.
Chiar dacă este real că astfel de documente nu au fost prezentate, nu este mai puțin adevărat că dubiul indus prin apărările formulate de către pârâți, în sensul utilizării acestor bunuri în cadrul activității debitoarei, nu a fost înlăturat de o manieră pertinentă, cu atât mai mult cu cât analiza ce trebuie realizată trebuie circumscrisă numai prev. art. 138 alin. 1 lit. a din LPI.
Astfel, în ceea ce privește existența prejudiciului, aceștia au arătat că această condiție nu este îndeplinită, deoarece suma de 10.084 lei reprezentând contravaloarea unor geamuri termopan, nu poate fi sub nicio forma considerată un prejudiciu în dauna societății. Chiar daca, inițial, aceste bunuri au fost înscrise în contabilitate în mod eronat la capitolul imobilizări (cont 214), prin Notele explicative 5 si 6 din data de_ în contabilitatea societății au fost corectate înscrierile eronate și astfel au fost trecute în mod corect în contul 3011 reprezentând materiale de construcții.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv folosirea bunurilor în interes personal sau în interesul altei persoane, nici aceasta nu este îndeplinita din moment ce bunurile respective au fost facturate către o terța persoană (SC Selina
S. ), iar aceasta a achitat factura respectivă, apărări la care a achiesat judecătorul sindic în mod corect.
Pe de altă parte, chiar dacă recurentul consideră că vinovăția pârâților ar fi relevată nu numai de faptul că nu au predat toate documentele care ar fi de natură să ateste că geamurile au fost încorporate în lucrarea achitată de către SC Selina, ci și de intervalul mare de timp trecut între momentul realizării acestor operațiuni-2004, și cel al corectării înregistrărilor în contabilitate-2006, nici această apărare nu poate duce la modificarea sentinței de la fond. Aceasta întrucât nu trebuie ignorat că această corectare a fost făcută cu mai mult de doi ani înainte de deschiderea procedurii, neexistând elemente suficiente pentru a se aprecia că este vorba despre înscrisuri întocmite pro-causa, în proximitatea insolvenței, din dorința de a salva aparențele și a pune la adăpost pârâții de posibilitatea antrenării răspunderii.
În plus, chiar dacă nu s-ar achiesa acestor considerații, rămâne de analizat și un alt element necesar a fi întrunit, respectiv existența raportului de cauzalitate, prin recursul declarat nefiind adusă nicio critică statuărilor judecătorului sindic în sensul în care acest element nu este prezent.
Ca atare, Curtea va lua act de justețea acestora, cu atât mai mult cu cât, chiar acceptând teza reclamantului, conform căreia bunurile ar fi fost folosite în interesul pârâților, dat fiind intervalul mare de timp dintre data acestor operațiuni, 2004, și cea a deschiderii procedurii, de cca 4 ani, precum și, mai ales, diferența vădită de valoare dintre contravaloarea bunurilor presupuse a fi însușite, de 10.084 lei, și cuantumul mare al pasivului, de 230.772 lei, apare ca fiind rezonabilă apărarea conform căreia este exclus orice raport de cauzalitate, fiind greu de presupus că această acțiune a pârâților ar fi cauzat starea de insolvență.
În plus, Curtea constată că prin cererea formulată nu s-a indicat care ar fi elementele pertinente pe baza cărora s-ar putea deduce existența raportului de cauzalitate, cum ar fi, în primul rând, data constituirii pasivului. Din această perspectivă, în mod corect nu s-a făcut de către judecătorul sindic nici aplicarea prev. art. 225 C.pr.civ. de la 1865, probatoriul administrat în cauză și interpretat
în ansamblu fiind relevant pentru a putea fundamenta soluția de respingere a acțiunii.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul că în sarcina pârâților nu se pot reține faptele ilicite la care face referire recurentul, motiv pentru care recursul va fi respins în consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de LG I. S., lichidator judiciar al SC C. -
K. S. împotriva sentinței civile nr. 3290 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. -I. I. S. AL H. M. B.
G. ,
V. D.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. H.
| ← Sentința civilă nr. 304/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6101/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
