Decizia civilă nr. 10134/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10134/2013
Ședința publică din data de 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H.
G.: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de pârâții V. V. și V. I. împotriva sentinței civile nr. 3.042 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș privind și pe intimata SC B. S. PRIN LICHIDATOR J. P. I. I. având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților din litigiu.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că în data de_ recurenții au înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei (f.15,16) la care au atașat extrasul din registrul de deces privind pe Micaș Flrian (f.17), iar în data de_ recurenții au înregistrat la dosar originalul care atestă îndeplinirea acestei obligații (f.22-23) precum și originalul certificatului de deces,.
Prin același înscris, recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242(2) C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.042 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar P. I. I.P.U.R.L B. M., în contradictoriu cu pârâții V. V. și V.
I. și au fost obligați pârâții să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente S.C. B. S.R.L., până la concurența sumei de 25.755 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea civilă nr. 5146/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment a debitoarei SC B. S. și a fost numit lichidatorul judiciar.
În dosarul de faliment și-a înregistrat declarația de creanță creditoarea Administrația Finanțelor P. e B. M., valoarea totală a creanței fiind în sumă de 25.755,00 lei.
În urma demersurilor întreprinse de lichidatorul judiciar, administratorul statutar al societății insolvente nu a pus la dispoziția acestuia documentele financiar-contabile solicitate.
Pârâții V. V. și V. I., citați cu mențiunea "personal la interogatoriu"; (f.14-15, 18-19), nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
A învederat instanța de fond că neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. "d"; din Legea 85/2006.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Pentru considerentele sus menționate, în baza art. 138, alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, pârâții V. V. și V. I. au declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta intimată, lichidator judiciar P. I. I.P.U.R.L B.
M. .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 3 corob. cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâții au arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 invocate de instanța de fond, deoarece la momentul la care li s-a solicitat să depună actele menționate de către reclamantă în notificarea pe care le-a comunicat-o, au comunicat acesteia faptul că persoana care se ocupa de contabilitatea societății a decedat. Ulterior, reclamanții arată că au încercat să ia legătura cu soția supraviețuitoare a contabilului pentru a intra în posesia actelor contabile, însă aceasta le-a comunicat telefonic faptul ca nu are cunoștința de asemenea acte.
Pentru a-și justificata buna-credință și faptul că nu au ținut o contabilitate fictivă, că nu au făcut să dispară unele documente contabile, reclamanții arată că au depus la dosarul cauzei bilanțul prescurtat, contul de profit si pierderi, date informative, situația activelor imobilizate precum si balanța de verificare la momentul_, iar până la momentul dezbaterii vor face dovada decesului persoanei care a ținut evidentele contabile ale societății S.C. B. S., aspecte în raport de care solicită ca instanța de judecata să aibă în vedere circumstanțele prezentei spete deduse judecații.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC B. S. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138 (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 obligarea pârâților V. V. și V. I., la plata pasivului societății, în cuantum de 25.755 lei, susținându-se în esență că nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar creează prezumția că pârâții, în calitate de administratori statutari, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice.
Debitoarea SC B. S. a fost administrată de pârâții V. V. și V.
I. .
În tabelul definitiv al creditorilor debitoarei este cuprins un singur creditor, Administrația Finanțelor P. e a municipiului B. M. cu o creanță de 25.755 lei.
Judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților în considerarea prezumției că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în materie pornind de la faptul conex al nepredării documentelor contabile.
Prin recursul declarat, pârâții susțin în esență că nu li se poate imputa comiterea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 deoarece documentele contabile au fost întocmite însă sunt în imposibilitatea de a le prezenta lichidatorului judiciar deoarece au rămas în posesia contabilului Micaș Florin, persoană care a decedat, iar demersurile de recuperare a acestora au eșuat.
Recurenții au anexat cererii de recurs bilanțul prescurtat, contul de profit și pierderi, situația activelor imobilizate și balanța de verificare din_ .
În opinia Curții, explicațiile oferite de recurenți cu privire la dispariția documentelor contabile și înscrisurile noi depuse în această etapă procesuală nu sunt apte să conducă la reformarea hotărârii pentru următoarele motive.
Astfel după cum rezultă din actele dosarului, față de debitoarea SC B.
S. procedura falimentului în formă simplificată a fost deschisă prin încheierea civilă nr. 5146/_ a T. ui Maramureș.
Ca atare, pentru identificarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență în cazul acestei debitoare prezintă relevanță documentele contabile care se referă la perioada premergătoare momentului deschiderii procedurii falimentului, care în situația de față coincide cu data de_ .
Din această perspectivă, bilanțul prescurtat, contul de profit și pierderi, situația activelor imobilizate și balanța de verificare, fiind întocmite la data de_, nu prezintă nicio pertinență probatorie în analizarea modului în care pârâții au înțeles să aducă la îndeplinire obligația de a conduce contabilitatea debitoarei anterior momentului deschiderii procedurii falimentului față de societatea administrată de pârâți. Doar documentele contabile ce preced datei de_ pot oferi detalii cu privire la motivele ajungerii debitoarei în insolvență și pot răsturna prezumția simplă pe care judecătorul sindic și-a fundamentat decizia de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților.
De asemenea, Curtea apreciază că documentele contabile anterior menționate nu pot primi relevanța invocată de recurenți deoarece acestea nu au fost înregistrate la organul fiscal atunci când trebuia îndeplinită această obligație legală, ci au fost depuse la dosarul cauzei doar cu ocazia declarării recursului când dreptul de reprezentare a debitoarei aparține lichidatorului judiciar și fără ca aceste situații financiare să poarte semnătura acestuia sau să aibă la bază documente de contabilitate primară.
Totodată, prin explicațiile oferite prin cererea de recurs, pârâții confirmă teza lichidatorului judiciar referitoare la dispariția documentelor contabile, faptă care potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 poate fundamenta o cererea de obligare a membrilor organelor de conducere la suportarea pasivului societății ajunsă în stare de insolvență.
În acest sens sunt elocvente afirmațiile recurenților prin care susțin imposibilitatea de prezentare a documentelor contabile datorită dispariției acestora, urmare a decesului contabilului care fusese însărcinat să țină evidențele contabile ale debitoarei. Această împrejurare de fapt nu poate conduce la exonerarea de răspundere a pârâților deoarece sarcina organizării și conducerii
contabilității revine administratorului statutar conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991, iar nu contabilului angajat de societate.
Mai mult, actele contabile ale societății ar fi trebuit sa se regăsească la sediul social al debitoarei astfel că pârâții prin neglijența manifestată în manipularea și arhivarea acestor acte au facilitat dispariția acestora.
Mai trebuie observat și faptul că persoana angajată pe postul de contabil a decedat în 2007, așa încât teza recurenților potrivit căreia toate documentele contabile aferente perioadei premergătoare deschiderii procedurii insolvenței s-ar fi aflat în posesia acestuia nu este plauzibilă, fiind de neacceptat remiterea evidențelor contabile aferente perioadei 2008-2011 unei persoane decedate încă din anul 2007.
În concluzie, în cauză există elemente suficiente pentru a se concluziona că imposibilitatea materială de prezentare a documentelor contabile a fost invocată de pârâți doar pentru a disimula fie o ținere incorectă a contabilității, fie o dispariție intenționată a evidențelor contabile în scopul absolvirii de răspundere a persoanelor care se fac vinovate de ajungerea societății in stare de insolvență.
Curtea reține că răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de dispariție a evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară. Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.
Distrugerea evidențelor societății poate avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită . Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
În cazul recurenților, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei este un indiciu semnificativ pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.
Pe cale jurisprudențială s-a statuat că în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăti, nu se poate pretinde reclamantului să facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârșirea faptei imputate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, atâta timp cât, din culpa pârâtului, aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâților și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșează"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Drept consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii administratorilor statutari, prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel că recursul acestora va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâții V. V. și V. I. împotriva sentinței civile nr. 3.042 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
G. , D. B. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.C.O. .
| ← Sentința civilă nr. 3001/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 304/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
