Sentința civilă nr. 2194/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2194/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - E. B. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către C.I.I. T. M. C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. C.
S., împotriva pârâtului S. D., formulată în cadrul procedurii de insolvență, deschisă împotriva debitoarei SC T. C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na T. M. C., practician în insolvență, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar arată că înțelege să susțină cererea astfel cum a fost formulată și depune la dosar interogatoriul adresat pârâtului și raportat la lipsa acestuia solicită ca în momentul soluționării cauzei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă. Arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 185.439,35 lei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea formulată de lichidatorul judiciar C. T. C. și înregistrată la data de 13 februarie 2013 s-a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului S. D. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC T. C.
S. în cuantum de 185.439,35 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că i-a solicitat pârâtului, în calitate de administrator statutar al debitoarei, depunerea actelor contabile la dosar în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea.
După predarea acestor documente și analizarea lor, a concluzionat că insolvența debitoarei se datorează faptelor culpabile săvârșite de pârât. În acest sens, cele două terenuri situate în extravilanul com. Mica există doar scriptic, nu și în realitate, acestea fiind înregistrate în contabilitatea debitoarei doar pentru ca pârâtul să poată scoate suma de 193.535 lei din casieria societății. Apoi, nici autoturismul marca Opel Vectra, achiziționat pentru suma de 81.000 lei nu a fost predat în vederea valorificării acestuia. În același sens, pârâtul nu a făcut nici un demers în sensul recuperării sumelor datorate de alti parteneri de afaceri. O parte din acețtia au comuninat, ulterior notificării loe de către lichidatorul judiciar, faptul că au achitat debitele în baza unor chitanțe care nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei. Prin urmare, pârâtul nu a condus evidența contabilă conform dispozițiilor legale. Mai mult, suma de 274.535 lei evidențiată la rubrica active imobilizate, care nu a fost justificată de către pârât, putea acoperi integral pasivul societății debitoare.
În concluzie, faptele pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 lit.a) și d) din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deținea la sfârșitul anului 2012, cu ptin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenței, un teren de 2.900 mp, un teren de 5800 mp, ambele situate în extravilanul loc. Mica, jud. C., precum și un autoturism marca Opel Vectra, bunuri în valoare totală de 274.535 lei care nu au fost identificate sau predate lichidatorului judiciar. În plus, deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat pentru a răspund ela interogator, astfel că judecătorul sindic va face aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, apreciind refuzul acestuia ca o recunoaștere deplină a faptelor care i se impută prin prezenta cerere.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul_ de către lichidator, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr.
85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta a incasat diferite sume de bani de la diferiți parteneri contractuali, sume pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea debitoarei. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtuluiîi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a înregistrat în contabilitate toate operațiunile comerciale efectuate, toate sumele încasate, ținând o contabilitate fictivă, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâta se impune a fi obligată la plata întregului pasiv în cuantum de 185.439,35 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. T. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul S. D., dom. in C. -Napoca, str. N. I., nr. 47, jud. C., să plătească întregul pasiv al debitoarei SC T. C. S., în sumă de 185.439,35 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC | GREFIER | |
E. B. | F. | B. |
Red./Dact.E.B./_
| ← Decizia civilă nr. 897/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 294/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
