Decizia civilă nr. 11116/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /A1*
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11116/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P.
împotriva sentinței civile nr. 3064 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1* al T. ui S. în contradictoriu cu intimații S. P. X 2. S. C. S., S. P. X 2. S. C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. M. I., P. N. B. -K., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 Sentința civ.nr.3966/2012 din dosarul nr._ /a1 casată cu trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3064 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1* al
ui S., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de D.G.F.P. S.
, pentru obligarea pârâtului P. N. B. -K. la plata pasivului debitoarei, în valoare de 147.481 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată și precizată de reclamanta DGFP S. sub aspectul cuantumului pretențiilor - diminuate de la suma de 204.067 lei la cea de 147.481 lei se întemeiază în drept pe dispozițiile art.138 alin.1 li.d) din Legea insolvenței.
În fapt, se impută pârâtului că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, constând în neînregistrarea în întregime a veniturilor obținute în contabilitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare.
Precizează reclamanta că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către debitoare, ulterior finalizării inspecției fiscale și a emiterii deciziei de impunere. De asemenea, a fost subliniată împrejurarea că societatea nu a efectuat inventarierea patrimoniului, neputând fi verificată astfel situația bunurilor predate
lichidatorului, cu atât mai mult cu cât apar declarate achiziții intracomunitare, declarate în DRT300.
Instanța de fond a reținut că prin precizarea de acțiune (f. 109) se impută pârâtului o singură omisiune de înregistrare în contabilitate - vizând factura nr. 0592094/_ în valoare de 15.000 lei, din care TVA aferent este de 2394,9 lei.
Această sumă a fost achitată de pârât în cursul procesului (f.19) astfel încât atragerea răspunderii acestuia pentru această sumă, chiar în condițiile dovedirii raportul de cauzalitate directă dintre această fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești nu mai poate fi dispusă . Instanța de fond a reținut că noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia.
Ori din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
A mai reținut instanța de fond că în privința a trei dintre facturile indicate în cuprinsul precizării formulate (f. 109) emise de debitoare în cursul lunii decembrie 2010 sub nr.15/_, 16/_ și respectiv 4/_ - facturi care potrivit reclamantei nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei,conform RIF depus în scop probator - susținerile acesteia sunt contrazise prin însăși Decizia nr. 61/_ prin care s-a admis în parte contestația formulată de debitoare împotriva Deciziei de impunere F SJ 325/_ - reținându-se că aceste facturi au fost înregistrate în evidența operativă și contabilă conform documentelor (f.82).
În privința facturilor 091/_ și nr. 14/_ se impută societății debitoare faptul neînregistrării acestor facturi la perioada la care se referă aspect care ar fi modificat rezultatul financiar.
Instanța de fond a reținut că înregistrarea cu întârziere a acestor facturi în contabilitatea debitoarei nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere încălcarea unei obligații de rezultat, orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale (și umane în general) ar putea conduce la atragerea răspunderii. Gestionarului trebuie să i se impute fapte ilicite - prin raportarea la patrimoniul societății și la întreaga activitate de conducere a acesteia - inclusiv sub aspectul corectei țineri a evidențelor contabile, activitate care este în mod cert una care incumbă obligații de mijloace și nu de rezultat.
Instanța a mai reținut că nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâtului, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace - de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.l lit.a - g din lege. Or ceea ce i se impută pârâtului - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art 138 din Legea nr 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de
insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se încadreze în cel putin unul dintre cazurile prevăzute de art.138 alin.l lit.a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită. Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea D. G. A F. P. S. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei S. P. X 3003 S., respectiv numitul P. N B. -K. pentru suma de 147.481 lei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că cererea de angajarea răspunderii a fost formulata în baza Raportului de I. Fiscala si a Deciziei nr. 61/_ care a modificat în parte Decizia de impunere, iar în acest sens a precizat cererea de angajarea răspunderii, dar aceasta admitere în parte nu exonerează pârâtul de răspunderea pentru celelalte aspecte reținute în actul de control si care nu au fost anulate .
Astfel, susține recurenta, instanța de fond ignorând temeiul legal si fără a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei si temeiul de drept în baza căruia a formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor, în mod nelegal a apreciat că prejudiciul este cauzat direct debitorului persoana juridica si numai indirect creditorilor. In acest context, se arată că instanța de fond în mod superficial a concluzionat astfel, deoarece suma de 147.481 lei reprezintă impozite si taxe, debite rezultate ca urmare a neținerii contabilității în conformitatea cu legea, nefiind vorba de o singura omisiune de înregistrare în contabilitate - vizând factura nr. 0592094/_ în valoare de 15.000 lei, din care TVA aferent este de 2394,9 lei și care a fost achitată de pârât în timpul procesului, ci de mai multe facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate la data emiterii, astfel încât administratorul statutar a reușit sa modifice rezultatul financiar si au rezultat sume de plata la bugetul general consolidat.
Față de aspectele învederate, recurenta consideră că neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta calculare, înregistrare, declarare a impozitelor si taxelor este o obligație stabilita în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990. De asemenea, în cauză este întrunită condiția răspunderii delictuale, existenta faptei ilicite, vinovăția autorului faptei ilicite, crearea unui prejudiciu si legătura de cauzala dintre faptele ilicite expres prevăzute si asigurarea debitorului persoana juridica în stare de insolventa.
Recurenta a reiterat și în fata instanței de recurs ca neținerea contabilității în conformitate cu legea rezultă din actul de control, iar administratorul statutar după finalizarea I. i Fiscale, respectiv_ a înregistrat cererea de deschidere a procedurii falimentului la data de_ .
Intimatul C. M. I., lichidator judiciar al debitoarei S. P. X 2. S., a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, deoarece în mod corect a apreciat judecătorul sindic că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii fundamentat pe prev. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 invocat de creditoare.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Așa cum în mod legal și temeinic a reținut și judecătorul sindic, erorile contabile și încălcările actelor normative care reglementează acest domeniu, deși corect invocate de către reclamanta recurentă și pe deplin probate nu au avut ca rezultat producerea stării de insolvență a debitoarei și astfel lipsește unul din elementele esențiale ale răspunderii civile delictuale și anume raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Contrar celor afirmate de către recurentă, judecătorul sindic a analizat situația fiecărei dintre cele șase facturi în legătura cu care reclamanta recurentă invocă producerea unor prejudicii de ordin fiscal care ar justifica angajarea răspunderii pârâtului intimat.
Astfel, printr-o precizare de acțiune (f. 109 doar fond) se impută pârâtului o singură omisiune de înregistrare în contabilitate - vizând factura nr. 0592094/_ în valoare de 15.000 lei, din care TVA aferent este de 2394, 9 lei. Această sumă are un cuantum infim prin raportare la întregul prejudiciu pretins produs. Mai mult, suma a fost achitată de pârât în cursul procesului (f. 19 dosar fond) astfel încât atragerea răspunderii acestuia pentru această sumă, chiar în condițiile dovedirii raportul de cauzalitate directă dintre această fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești nu mai poate fi dispusă.
A mai reținut instanța de fond în mod întemeiat faptul că în privința a trei dintre facturile indicate în cuprinsul precizării formulate (f. 109 dosar fond) emise de debitoare în cursul lunii decembrie 2010 sub nr. 15/_, 16/_ și respectiv 4/_ - facturi care potrivit reclamantei nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, susținerile acesteia sunt contrazise prin însăși Decizia nr. 61/_ a DGFP S. prin care s-a admis în parte contestația formulată de debitoare împotriva Deciziei de impunere F SJ 325/_ - reținându-se că aceste facturi au fost înregistrate în evidența operativă și contabilă conform documentelor (f. 82 dosar fond).
În privința facturilor 091/_ și nr. 14/_ este real faptul că acestea au fost înscrise în contabilitate cu întârziere, însă între această omisiune sau îndeplinire cu întârziere a obligațiilor legale și prejudiciul produs, respectiv starea de insolvență a debitoarei nu există vreun raport logic și necesar de cauzalitate.
Astfel, potrivit argumentelor din considerentele recursului, conform raportului de inspecție fiscală și Deciziei nr. 61/_ care subsecvent admiterii contestației a modificat decizia de impunere inițială s-au stabilit în sarcina debitoarei obligații de plată suplimentare după cum urmează: 4776 lei impozit pe profit și majorări, 8586 lei TVA și majorări aferente, 7983 lei TVA și majorări aferente. Între aceste sume și întregul prejudiciu care justifică starea de insolvență în cuantum de 147.481 lei nu există vreun raport de cauzalitate, sumele totale invocate de către recurentă fiind infime prin raportare la totalul prejudiciului a cărui reparare se solicită (aproximativ 15%).
Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea, reglementată de textul art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de înregistrare sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia. Or din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
Judecătorul sindic a apreciat în mod întemeiat că înregistrarea cu întârziere a unor facturi în contabilitatea debitoarei nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere sub aspectul angajării răspunderii orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale. Or dimpotrivă, art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 justifică
angajarea răspunderii doar pentru acele erori sau omisiuni care au fost apte să genereze starea de insolvență, altfel spus care se află într-un raport de cauzalitate direct cu aceasta. În cazul concret analizat, această condiție esențială nu este îndeplinită.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.l lit.a - g din lege. Or ceea ce i se impută pârâtului - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art 138 din Legea nr 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere, așa cum am precizat și anterior.
Pentru aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3.064 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1* al T. ui
. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3.064 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1* al
ui S. . pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. A. A. I. DP
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: L. M.
GREFIER,
M. N. ȚAR
| ← Sentința civilă nr. 6466/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 3276/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
