Sentința civilă nr. 3277/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.3277/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER:T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de către reclamanta S.C. V. & T C. S.R.L. prin lichidatorul judiciar C.I.I. C. S., împotriva pârâților P. V. și P. R., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâților, în substituirea d-lui avocat Aurel Bujiță, d-na avocat Roxana Mândruțiu, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei pârâților asupra fondului cauzei.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii, apreciind că aceasta este vădit neîntemeiată, arătând faptul că pârâții au predat cu întârziere documentele contabile solicitate de către practicianul în insolvență din motive obiective, aceștia fiind angajați cu contract de muncă în Anglia și nu au avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. V. & T C. S.R.L., considerând că în această nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006. În continuare, cu privire la susținerile practicianului în insolvență conform cărora nu au putut fi identificare activele debitoarei, arată că toate documentele contabile primare au fost predate practicianului în insolvență în cursul anilor 2009 și 2010, apreciind că reclamanta a făcut prin cererea de chemare în judecată doar simple susțineri ce nu au fost dovedite. De asemenea, arată că nu solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de antrenare a răspunderii formulată de practicianul în insolvență.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 15 februarie 2012, la Tribunalul Specializat C., lichidatorul judiciar C. S. i-a chemat în judecată pe pârâții P. V. și P. R., solicitând obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 292.758 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei SC V. & T C. S., în temeiul prevederilor art. 138, al. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 780/_ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală, față de debitoarea SC V. & T PROD S. . În exercitarea atribuțiilor care revin administratorului judiciar a fost trimisă o notificare la sediul declarat al debitoarei prin care i s-a adus la cunoștința administratorului statutar faptul că împotriva firmei pe care o reprezintă s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală motiv pentru care are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar actele prevăzute în art. 28 al Legii în condițiile prevăzute în art. 33 al Legii. Tot în cuprinsul notificării, s-a învederat că fapta de a nu pune la dispoziția administratorului judiciar actele solicitate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă. Ca urmare a faptului că această notificare a rămas fără răspuns, a fost comunicat un exemplar al acesteia și la adresa de domiciliu al administratorului statutar, ulterior administratorul judiciar deplasându-se la sediul declarat al societății debitoare, ocazie cu care a constatat că societatea debitoare nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială la sediul declarat și înregistrat la ORC.
Ca urmare a faptului că în cauză erau incidente dispozițiile cuprinse în art. 1, al. 2, lit. c pct. 1-4 a fost formulat, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 54 un raport prin care s-a solicitat trecerea debitoarei în procedură simplificată a falimentului.
Ca urmare a faptului că lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție actele contabile ale societății, iar din adresa comunicată de către Municipiul Dej s-a constatat că societatea deținea bunuri în proprietate, lichidatorul judiciar i-a solicitat acestei instituții comunicarea de copii ale documentelor din care reiese că bunurile respective sunt proprietatea
debitoarei (contract de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară), în condițiile în care instituția amintită deținea actele care să ateste dreptul de proprietate al debitoarei asupra bunurilor imobile și anume o clădire situată în Dej, str. Dumbrava Roșie, nr. 7 și teren situat la aceeași adresă în suprafață de 3.720 mp, bunuri dobândite printr-un act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. V. & T C. S.R.L. în calitate de cumpărător.
Ulterior, după ce a intrat în posesia contractului de cumpărare în formă autentică, lichidatorul judiciar a solicitat o copie a extrasului de carte funciară al imobilului situat în Dej, str. Dumbrava Roșie, nr. 7, unde a constatat că era notată sentință civilă nr. 2566/_ pronunțată de către Tribunalul Harghita, sentință irevocabilă, prin care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare activ imobiliar autentificat cu nr. 679/03 mai 2006 de către notarul public Moldovan Viorica încheiat între S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. V. & T C. S.R.L. în calitate de cumpărător prin care s-a înstrăinat imobilul situat în mun. Dej, str. Dumbrava Roșie nr. 7, județul C., înscris în CF Dej, nr. 17222 serial 1, nr. top 1534/1 și anume Perimetrul II, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, admiterea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de către intervenienții S.C. Merlin S.R.L. C. -N. și ITM C. .
Un lucru deosebit de important se referă la faptul că actul autentic anulat a fost încheiat de către S.C. V. & T C. S.R.L. reprezentată de către pârâtul P. V., reprezentantul legal al societății debitoare de la acea dată. Ulterior, prin actul adițional încheiat în data de_ calitatea de asociat unic și administrator al societății debitoare a îndeplinit-o pârâta P. R., aceasta având calitatea de reprezentant legal al societății debitoare și la data deschiderii procedurii generale a insolvenței.
Pe de altă parte, lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție actele contabile ale societății, iar în urma studierii site-ului M. ului de Finanțe reiese fără nici un dubiu faptul că societatea și-a suspendat activitatea începând cu 1 februarie 2009, iar ultimul bilanț contabil întocmit de societate este aferent datei de_, dată la care societatea înregistra următorii indicatori economico-financiari: active imobilizate în sumă de 1.221.637 lei, active circulante în sumă de 219.791 lei, din care stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri) în sumă de 24 lei, casa și conturi la bănci suma de
3.033 lei, creanțe de încasat în valoare de 216.734 lei, capitaluri în valoare de 140.679 lei, capital social subscris și vărsat în sumă de 200.000 lei, datorii în sumă de 1.582.107 lei, cifra de afaceri fiind de 620.761 lei, iar veniturile totale în sumă de 694.268 lei și cheltuieli totale în sumă de 1.074.987 lei.
Este real că în cadrul activelor imobilizate era inclus și imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 679/3 mai 2006 de către notarul public Moldovan Viorica încheiat între S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și
S.C. V. & T C. S.R.L. a căror valoare era de 580.000 lei și a cărui transfer a fost anulat, însă și cu diminuarea activelor imobilizate cu valoarea imobilului rămân active imobilizate neindentificate în valoare de 641.637 lei.
Datorită faptului că într-o primă fază reprezentanta legală a societății debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, împotriva acesteia a fost formulată o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 147 al Legii nr. 85/2006, privind insolvența comercială. După înregistrarea acestei plângeri penale, administratorul statutar a trimis un reprezentant la biroul lichidatorului judiciar, ocazie cu care i-au fost puse la dispoziție o parte din documentele solicitate, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. Deși în repetate rânduri i s-a solicitat debitoarei, prin reprezentanții să-i să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile care la data deschiderii procedurii se aflau în patrimoniul societății în vederea inventarierii și evaluării lor în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, acesta nu și-a îndeplinit această obligație.
Pe de altă parte, deși nu au fost predate sau prezentate lichidatorului judiciar bunurile societății, nu au fost prezentate nici documente justificative din care să rezulte modul în care aceste bunuri au fost folosite în interesul societății debitoare, în interes personal sau în interesul unei alte societăți comerciale.
În aceste condiții, se consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138, al. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006. În conformitate cu aceste dispoziții legale, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de membrii organelor de conducere, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a arătat că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, faptele au fost săvârșite de persoane care au avut calitatea de membrii ai organelor de
conducere, în sensul că pârâtul P. V. a avut calitatea de reprezentant legal al debitoarei cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 679/03 mai 2006 de către notarul public Moldovan Viorica încheiat între S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. V. & T C. S.R.L., iar ca urmare a anulării acestuia ținând cont de caracterul fraudulos al transferului, societatea S.C. V. & T C. S.R.L. nu și-a mai putut constitui prețul plătit ca și creanță împotriva S.C. Transilvania Nord Product S.R.L., iar pe de altă parte, pârâta P. R. avea calitatea de reprezentant legal al societății debitoare la data deschiderii procedurii.
Faptele care au fost săvârșite sunt expres prevăzute de lege, în prezenta speță fiind vorba de fapte prevăzute în art. 138, al. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006. Prin săvârșirea acestor fapte a fost cauzat un prejudiciu în cuantum de 292.758 lei, care rezultă din punerea creditorilor în imposibilitatea de a-și recupera creanțele declarate împotriva averii debitoarei. Între faptele săvârșite și ajungerea societății în încetare de plăți există un raport de cauzalitate, în condițiile în care, ca urmare a anulării transferului fraudulos societatea debitoare nu și-a mai putut constitui prețul plătit ca și creanță împotriva S.C. Transilvania Nord Product S.R.L.
Așa cum s-a arătat, potrivit bilanțului contabil întocmit la_ societatea înregistra următorii indicatori financiari: active imobilizate în sumă de 1.221.637 lei, active circulante în sumă de 219.791 lei, din care stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri) în valoare de 24 lei, casa și conturi la bănci suma de 3.033 lei, creanțe de încasat în sumă de 216.734 lei, iar lichidatorul judiciar în ciuda demersurilor efectuate nu a intrat nici în posesia bunurilor debitoarei și nici a unor documente justificative din care să reiasă faptul că bunurile respective și disponibilitățile bănești ale societății au fost folosite în interesul exclusiv al societății și nu în interesul personal al administratorului statutar.
Cu privire la incidența în prezenta cauză a dispozițiilor cuprinse în art. 138, al. 1, lit. d al Legii nr. 85/2006, s-a arătat că lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 138, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991, Legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel, neținerea contabilității în mod corect, face imposibilă sesizarea dificultăților financiare pe care societatea le întâmpină, precum și a apariției stării de insolvență.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 24 septembrie 2010 (fila 25) pârâții au solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, arătând că motivele invocate în susținerea cererii sunt nefondate.
Astfel, s-a arătat că pârâta P. R. a fost plecată din țară începând cu o dată anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii, fapt ce rezultă din contractul de angajare încheiat în data de_, iar pârâtul P. V. este plecat din țară din luna decembrie 2008, situație în care nu au avut cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. O parte din actele solicitate de către lichidatorul judiciar au fost predate în data de_ de către pârâtul P. V., ocazie cu care s-a încheiat procesul- verbal de predare-primire nr. 2361/_, dată la care pârâtul a revenit în România pentru o scurtă perioadă de timp (concediu), după care s-a reîntors în Anglia. De altfel, la data de_ au fost predate lichidatorului judiciar și alte documente, iar în cursul anului 2009 lichidatorul judiciar i-a comunicat fostei contabile a debitoarei M. R. că va trimite o persoană care să ridice documentele societății, măsură care nu a fost luată.
Este real că obligația de predare a documentelor revine debitoarei conform dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, însă, în condițiile date, reprezentanții legali ai debitoarei nu au cunoscut împrejurarea că s-a deschis procedura insolvenței, astfel că nu sunt vinovați de nepredarea documentelor.
Întârzierea predării documentelor contabile nu echivalează cu inexistența acestora și nici nu poate fi asimilată faptei prevăzute de art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006. Documentele au fost predate lichidatorului judiciar, chiar dacă operațiunea s-a făcut cu întârziere.
Nu corespund realității susținerile lichidatorului judiciar potrivit cărora debitoarea a întocmit situații financiare doar până la data de_, aceste situații fiind întocmite și depuse și după această dată. Referitor la susținerile lichidatorului judiciar în sensul că nu au fost identificate activele în valoare de 641.637 lei, pârâții au arătat că din evidențele primare și contabile ale debitoarei, predate lichidatorului judiciar, reiese modalitatea în care au fost înregistrate și după caz, valorificate bunurile din patrimoniul societății.
În ceea ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare prin sentința civilă nr. 2566/2008 a Tribunalului Harghita, acest fapt nu poate fi considerat motiv pentru admiterea
cererii de antrenare a răspunderii, întrucât soluția pronunțată de către instanța de judecată nu înlătură posibilitatea restabilirii situației anterioare. Dimpotrivă, instanța de judecată a hotărât și asupra restabilirii situației anterioare, iar termenul pentru această operațiune nu este expirat, însă posibilitatea de a efectua demersuri în acest sens o are doar lichidatorul judiciar, în contextul în care dreptul de administrare al pârâtei P. R. a fost ridicat în urma deschiderii procedurii insolvenței.
Prin precizarea depusă la dosar în data de 24 septembrie 2010, lichidatorul judiciar a reiterat motivele invocate în cuprinsul cererii introductive, susținând, totodată, că ulterior formulării cererii de instituire a fost contactat de contabila debitoarei, care i-a predat o parte din actele contabile, astfel încât a fost în măsură să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
Conform actelor contabile predate, patrimoniul debitorului la data de_, exprimat în valori contabile nete, conform evidențelor contabile predate, se prezintă astfel: activele totale sunt de 688.477 lei, din care: 543.662 imobilizări, un leu stocuri, creanțe 141.945 lei și 2.869 lei casa și bancă; datoriile totale sunt de 1.120.455 lei; capitalurile proprii au valoare negativă de 400.497 lei și constau în 380.719 lei pierdere rezultată din anii precedenți, 259.818 lei pierdere din anul curent, 200.000 lei capital social, 40.040 lei rezerve. De asemenea, s-a constatat, conform bilanțului contabil la data de_, că imobilizările corporale au scăzut la 718.597 lei, pentru ca la data de_ imobilizările corporale să devină 543.662 lei (580.000 lei construcții, 3.098 lei mobilier și amortizarea 38.565 lei amortizarea construcțiilor și 780 lei amortizarea altor imobilizări corporale), 580.000 care reprezentă valoarea imobilului care a făcut obiectul tranzacției anulate cu S.C. Transilvania Nord Product S.R.L și care de fapt nici nu mai există în patrimoniul debitoarei. Nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte modul cum aceste bunuri au ieșit din patrimoniul societății, modul în care aceste bunuri sau sumele obținute din vânzarea bunurilor au fost folosite în interesul societății debitoare, în interes personal sau în interesul unei alte societăți comerciale. La data de_, în contabilitatea debitoarei, în afară de imobilul amintit mai era înregistrată aparatură și birotică la valoarea de 2.308 lei care nu a fost predată spre inventariere, iar în contul casa, 2.798 lei și în bancă, 71 lei care de asemenea nu au fost predate.
Studiind balanțele de verificare lichidatorul judiciar a constatat că în decursul anului 2008 au fost ridicate dividende de plată de către asociat. Astfel, în contul 457 "dividende de plată"; era înregistrată la_ suma de 166.000 lei iar la data de_ soldul era 0. Într- adevăr, la sfârșitul anului 2006 debitoarea înregistra profit în sumă de 268.358 lei, repartizat ca dividende, dar anul 2007 este terminat cu o pierdere de 380.718 lei iar anul 2008 cu o pierdere de 259.818 lei. Totodată, la sfârșitul anului 2006 societatea avea în contul casa suma de 1.159 lei iar în contul bancă suma de 14.386 lei, neexistând sursă de plată a acelor dividende. În cursul anului 2006, conform evidenței contabile au fost efectuate investiții, respectiv achiziții, imobilizări corporale de 1.407.175 lei. Totodată, evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Astfel, bilanțul contabil la data de_ nu a fost întocmit și nu este înregistrat la Administrația Financiară, iar ulterior datei de_ nu a mai fost întocmit și depus bilanț contabil, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 82/1991.
În data de_, în balanța de verificare la contul 212 figurează înregistrată suma de
580.000 și amortizarea în contul 2812 de 38.656 lei, în această sumă fiind valoarea imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 679/3 mai 2006 de către notarul public Moldovan Viorica încheiat între S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. V. & T C. S.R.L. a căror valoare era de 580.000 lei și a cărui transfer a fost anulat.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâților depus la dosar în data de 29 septembrie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că chiar dacă pârâții nu se găseau în țară la data deschiderii procedurii, în fapt s-au respectat dispozițiile legale privind notificarea deschiderii procedurii. Astfel, a fost trimisă o notificare la sediul declarat al debitoarei prin care i s-a adus la cunoștința administratorului statutar faptul că împotriva firmei pe care o reprezintă s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală motiv pentru care are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar actele prevăzute în art. 28 al Legii în condițiile prevăzute în art. 33 al Legii. Tot în cuprinsul notificării s-a învederat că fapta de a nu pune la dispoziția administratorului judiciar actele solicitate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă. Ca urmare a faptului că această notificare a rămas fără răspuns, a fost comunicat un exemplar al acesteia și la adresa de domiciliu al administratorului statutar, ulterior administratorul judiciar deplasându-se la sediul declarat al societății debitoare, ocazie cu care a constatat că societatea debitoare nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială la sediul declarat și înregistrat la ORC C. .
În ceea ce privește predarea în termenul legal a actelor contabile ale debitoarei, s-a arătat că pârâții sunt răspunzători de nepredarea în termen a actelor contabile. Este real că aceștia au predat o parte din actele contabile ale debitoarei, ulterior formulării plângerii penale întemeiată pe dispozițiile art. 145 din Legea nr. 85/2006, iar o parte după înregistrarea cererii de instituire a răspunderii. Acesta a determinat precizarea cererii introductive. La data de_ s-au mai predat lichidatorului judiciar de către debitoare și alte documente contabile, care urmează a fi analizate, cu consecința informării instanței. În precizarea cererii introductive s-a făcut referire și la situațiile financiare predate de pârâți către lichidatorul judiciar la data de_, dar acestea se referă la o perioada anterioară datei de_, fără a fi întocmit și înregistrat bilanțul pe anul 2008. Rezultă că sunt fondate afirmațiile făcute de lichidatorul judiciar prin precizarea acțiunii, respectiv că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitatea cu legea.
Astfel, bilanțul contabil la_ nu a fost întocmit și nu este înregistrat la Administrația Financiară, iar ulterior datei de_ nu s-a mai întocmit și depus bilanț contabil, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 82/1991. Totodată, înregistrările contabile nu sunt conforme cu realitatea, la data de_ în balanța de verificare la contul 212 figurează înregistrată suma de 580.000 și amortizarea în contul 2812 de 38.656 lei, în această sumă fiind valoarea imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 679/03 mai 2006 de către notarul public Moldovan Viorica încheiat între
S.C. Transilvania Nord Product S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. V. & T C. S.R.L. a căror valoare era de 580.000 lei și a cărui transfer a fost anulat.
Din actele contabile predate lichidatorului a rezultat că în cadrul activelor imobilizate era inclus și imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 679 în valoare de 580.000 lei și a cărui transfer a fost anulat, însă și cu diminuarea activelor imobilizate cu valoarea imobilului rămân active imobilizate neidentificate în valoare de 641.637 lei. Dacă din analiza actelor contabile predate în data de_ rezultă că aceste active sau o parte din ele ar fi ieșit în mod legal din patrimoniul debitoarei, urmând a se face precizările corespunzătoare, urmând să fie arătată valoarea activelor imobilizate ramase si neidentificate.
Lichidatorul judiciar a arătat că își menține în totalitate precizarea făcută la cererea introductivă, inclusiv cu privire la faptele ce se încadrează în dispozițiile art. 138, al. 1, lit. a și lit. d din Legea nr. 85/2006. A inițiat demersuri pentru restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în procedura insolvenței privind-o pe vânzătoarea SC Transilvania Nord Product S. a formulat cerere de înscriere la masa credală a creanței de
580.000 lei, reprezentând prețul plătit de debitoare S.C. V. &T C. S.R.L.
În ceea ce privește apărările pârâtei P. R. în sensul că nu a realizat niciun act de administrare a societății după data numirii sale ca administrator, lichidatorul judiciar a arătat că acestea reprezintă simple afirmații, fără nici o susținere probatorie. Dimpotrivă, actele predate de debitoare atestă că pârâta P. R. a semnat bilanțul pe anul 2007, bilanțul la _
, iar la data de_ a semnat contractul de credit nr. 7/15846 încheiat cu BCR SA- Sucursala Dej.
La data de_ reclamantul a depus la dosar o nouă precizare la cererea de antrenare a răspunderii, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 292.758 lei, cu mențiunea că până la data formulării cererii nu s-a recuperat nici o sumă din pasivul menționat în acțiunea introductivă.
S-a susținut că în ceea ce privește instituirea răspunderii în temeiul art. 138 lit.a se impune angajarea răspunderii pârâților întrucât în balanța contabilă de la data de_ debitoarea are de înregistrat debite de recuperat. Astfel, în contul 411 clienți figurează suma de 60.799 lei și în contul 463 - debitori diverși suma de 112.627 lei.
Fapta ce se invocă în sarcina pârâților este aceea de pasivitatea administratorilor statutari, imputându-se faptul că aceștia nu au acționat pentru recuperarea creanțelor.
În plus, se susține că pârâții au folosit bunurile și creditele societății în interes personal, întrucât suma ce figurează în contul casa - 531 respectiv 2.798 lei nu a fost predată lichidatorului judiciar, nefiind predate nici mobilierul și aparatura de birotică în valoare de
2.308 lei, care figurează în balanța de la data de_ .
Referitor la imobilul situat în Dej, str. Dumbrava Roșie nr. 37, bunuri dobândite de debitoare printr-un act autentic de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a dispus de instanță, practicianul a susținut că valoarea imobilului în anul 2006 era de 1.267.306 lei, iar prețul încasat în urma valorificării bunului 580.000 lei era UN PREȚ modic, sub valoarea de circulație.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 2566/_ pronunțată de Tribunalul Harghita
s-a reținut faptul că înstrăinarea activului imobiliar s-a făcut în mod nelegal, către o persoană implicată în sensul prev. art. 80 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât pârâtul P. V. a
semnat contractul de vânzare-cumpărare atât în calitate de reprezentant al cumpărătorului, cât și al vânzătorului, fiind administrator al debitoarei vânzătoare și asociat deținător a 51% din capitalul social al acesteia, precum și administrator și asociat unic al cumpărătorului, intenția părților de a leza interesele creditorilor fiind evidentă.
Pentru plata prețului, administratorul statutar a utilizat fondurile debitoarei, care au rămas fără o contrapartidă în condițiile în care vânzarea a fost anulată, iar prețul nu a putut fi restituit datorită faptului că vânzătoarea se afla în procedura insolvenței.
Având în vedere dubla calitate a administratorului statutar lichidatorul a considerat că acesta avea reprezentarea caracterului anulabil al vânzării și, cu toate acestea, a utilizat fondurile debitoarei în beneficiul altei persoane și beneficiul propriu.
Reclamantul a arătat că în calitate de lichidator judiciar a efectuat demersuri pentru recuperarea creanței reprezentând preț achitat pentru imobilul menționat, însă nu a reușit recuperarea acestuia.
În ceea ce privește instituirea răspunderii în temeiul art. 138 lit. d s-a arătat că, după multe insistențe, pârâții au predat câteva documente contabile nesemnificative, arătând că bilanțul contabil de la_ nu a ost întocmit și nu a fost înregistrat la AFP.
În plus, după această dată nu s-a mai întocmit nici un bilanț contabil, situație care s-a apreciat că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 82/1191, înregistrările făcute în contabilitate nerespectând dispozițiile legale.
În acest sens, se susține că în balanța din_ figurează înregistrată suma de
580.000 lei în contul 212, iar amortizarea în valoare de 38.656 lei în contul 2812, deși bunul era vândut din anul 2006 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 679/_ .
În lipsa documentelor contabile rezultă din nepredarea acestora, reclamantul susținând că neținerea contabilității în conformitate cu legea atestă încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care au fost încălcate prev. art. 73 din Legea nr. 31/1990, precum și disp. art. 10 din Legea nr. 82/1991.
Prin sentința civilă nr. 2315/21 mai 2012 a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar C. S. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC V. & T C. S. DEJ, în contradictoriu cu pârâții P. R. și P. V., ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat recurs reclamantul
C.I.I. C. S. .
Prin decizia civilă nr. 3623/_ pronunțată de C. ea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamant și s-a dispus casare sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Specializat C., reținându-se faptul că soluția pronunțată de judecătorul sindic are la bază admiterea unei excepții cea a prematurității cererii de chemare în judecată, excepție ce nu a fost invocată din oficiu înainte de închiderea dezbaterilor și nu a fost pusă în dezbaterea părților, motiv de modificare a sentinței recurate conform art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Cu toate acestea, s-a apreciat că judecătorul sindic nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății, astfel încât prin raportare la disp. art. 312 alin. 5 C.pr.civ., s-a dispus casarea sentinței recurate, aprecierea judecătorului sindic referitoare la prematuritatea cererii fiind eronată.
Prejudiciul s-a apreciat că este cert, născut și actual, fiind echivalent cu valoarea totală a creanțelor înscris în tabelul de creanțe al debitoarei SC V. & T C. S. și că rolul judecătorului sindic este de analiza existența celorlalte ele,mente ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, culpa, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Eventuala recuperare a unor sume de bani de către practicianul în insolvență prin readucerea unor bunuri în patrimoniul debitoarei și eventuala valorificare s-a considerat că nu reprezintă un argument pentru respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematură, argumentul putând fi invocat în faza de executare de către pârâți pentru a reduce cuantumul sumei care se execută cu suma obținută din valorificarea imobilului care astfel a diminuat cuantumul prejudiciului.
Instanța de recurs a statuat asuprea faptului că prejudiciul a dobândit un caracter cert prin definitivarea tabelului de creanțe, menționând faptul că posibilitatea reducerii ulterioare a prejudiciului prin valorificarea bunurilor nu are nici o relevanță asupra caracterului cert al prejudiciului.
Analizând în urma casării cu trimitere spre rejudecare cererea de angajare a răspunderii astfel cum a fost precizată de către reclamant, cu luarea în considerare a tuturor înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a poziției procesuale exprimate de către pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța reține faptul că în sarcina acestora se invocată săvârșirea faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, fapte care se
susține că sunt de natură să angajeze răspunderea în solidar a pârâților pentru întregul pasiv rămas nerecuperat al debitoarei în cuantum de 292.758 lei.
Față de cele statuate de instanța de control ierarhic superior în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 3623/_ asupra caracterului cert al prejudiciului și a faptului că valorificarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei nu are nici o relevanță asupra prejudiciului ce are caracter cert prin definitivarea tabelului de creanțe al debitoarei, judecătorul sindic va avea în vedere faptul că efectele deciziei civile pronunțate de C. ea de Apel Târgu Mureș în baza căreia a fost modificată sentința civilă nr. 2566/_ pronunțată de Tribunalul Harghita nu se impun a fi analizate în cadrul cererii de angajare a răspunderii.
Analizând pe fond cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic reține faptul că potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor evidențiate în contabilitatea debitoarei în interesul personal al pârâtului, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În exercitarea atribuțiilor prev. de art.59 din Legea nr.85/2006, practicianul în insolvență a întocmit raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, în condițiile în care nu i-au fost predate toate documentele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006 și acele înscrisuri justificative care făceau dovada ieșirii din proprietatea debitoarei a unor sume de bani, respectiv a sumei de 2.798 lei care se afla în contul "Casa"; la data de_ și nici referitoare la mobilierul și aparatura de birotică în valoare de 3.098 lei înscrisă în aceeași balanță contabilă.
Judecătorul sindic va reține că inițial analizarea situației economico-financiară a debitoarei a avut în vedere datele publicate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice și viza bilanțul contabil aferent anului 2007, dat fiind faptul că balanța contabilă și bilanțul aferent anului 2008 au fost întocmite ulterior, fără însă a fi înregistrate la instituția abilitată.
Prin raportare la balanța contabilă aferentă datei de_, în contul 411 debitoarea figura cu suma de 60.799 lei și respectiv cu suma de 112.627 lei în contul 462 - debitori diverși.
Practicianul în insolvență a susținut în mod corect faptul că starea de pasivitate a pârâților în nerecuperarea acestor sume justifică angajarea răspunderii acestora în condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit.a, întrucât nerecuperarea unor datorii de la terți parteneri de afaceri privează persoana juridică de dreptul de a utiliza respectivele sume de bani ca și contrapartidă a serviciului ori mărfurilor livrate partenerului contractual și, implicit, conduce la starea de insolvență, bunurile privite în sens larg fiind utilizate în interesul altor persoane fizice sau juridice.
Pârâtul P. V. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei, fiind singurul organ de conducere al persoanei juridice, fiind direct răspunzător de modul în care bunurile persoanei juridice sunt utilizate și administrate.
Pe de altă parte, pârâta P. R. a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei începând cu data de 1 iunie 2007, data depunerii specimenului de semnătură la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj fiind 6 august 2007, manifestând pasivitate în recuperarea creanțelor, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unor demersuri pentru recuperarea datoriilor de la terți.
Practica judiciară a statuat în sensul celor invocate de către reclamant, dispunând angajarea răspunderii organelor de conducere în condițiile în care acestea au dat dovadă de pasivitate în îndeplinirea atribuțiilor pe care însăși legea le stabilește în sarcina lor, pentru acele situații în care starea de pasivitate s-a repercutat în sens negativ asupra activității persoanei juridice.
În același context reglementat de disp. art. 138 lit. a se înscrie și fapta pârâților de a nu pune la dispoziția practicianului în insolvență suma de 2.798 lei care figura în contul "Casa"; la data de_ precum și fapta de a nu preda mobilierul și aparatura de birotică în valoare de
3.098 lei care exista în patrimoniul debitoarei la data menționată.
Refuzul punerii la dispoziție a lichidităților și bunurilor ce figurează scriptic în patrimoniul debitoarei justifică angajarea răspunderii pârâților din perspectiva dispozițiilor enunțate, lipsa fondurilor bănești disponibile prezumând faptul că acestea au fost utilizate în interes personal, aceeași prezumție relativă nerăsturnată de pârâți impunându-se a fi reținută și în ceea ce privește situația bunurilor mobile.
Recuperarea sumelor ce figurează în contabilitate în contul 411 și 462, precum și predarea lichidităților și valorificarea bunurilor mobile deținute de debitoare permitea practicianului în insolvență acoperirea în mare măsură a pasivului persoanei juridice în cuantum total de 292.758 lei.
Pârâții nu au făcut dovada faptului că bunurile și sumele de bani existente în contul
"Casa"; au fost utilizate în interesul debitoarei, nefiind depuse la dosar documentele justificative ale ieșirilor din contabilitate, în lipsa acestora justificându-se angajarea răspudnerii prin raportare la prev. art. 138 alin. 1 lit.a
Referitor la imobilul clădire situat în Dej, str. Dumbrava Roșie nr. 7 și terenul aferent în suprafață de 3.720 mp, imobil dobândit de debitoare prin act autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu SC TRANSILVANIA NORD PRODUCT S., se impune a se preciza faptul că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească ce a statuat asupra caracterului fraudulos al transferului, astfel încât judecătorul sindic va reține faptul că instanța a statuat cu putere de lucru judecat că prestația debitoarei SC TRANSILVANIA NORD PRODUCT S. a depășit-o vădit pe cea primită prin prețul achitat de cumpărător, preț care a fost cu mult sub prețul pieței.
Astfel, s-a reținut că valoarea imobilului era de 1.267.306 lei în 2006 și că s-a încasat cu titlu de preț numai suma de 580.000 lei, un preț modic sub valoarea de circulație, reținându-se, totodată, și faptul că compensarea intervenită între cumpărător și vânzător a avut drept consecință încălcarea ordinii de preferință prevăzută de art. 123.
S-a reținut, totodată, că înstrăinarea activului imobiliar s-a făcut în mod nelegal către o persoană implicată în sensul art. 80 din Legea nr. 85/2006 întrucât pârâtul P. V. a semnat contractul de vânzare-cumpărare atât în calitate de reprezenta al vânzătorului și cumpărătorului, fiind administrator al vânzătoarei și asociat deținând 51% din capitalul social al debitoarei, precum și administrator și asociat unic al cumpărătorului.
Caracterul fraudulos s-a apreciat că este dat de faptul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare a încălcat scopul procedurii insolvenței, respectiv acoperirea pasivului.
Judecătorul sindic va reține aceste considerente și, implicit, statuările instanței care se circumscriu puterii de lucru judecat, fără a mai analiza faptele săvârșite de către pârâtul P. V.
, în condițiile în care acestea au fost supuse analizei instanței în condițiile prev. de art. 80 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006.
Înstrăinarea imobilului din patrimoniul debitoarei, în condițiile în care în patrimoniul acesteia nu a fost înregistrată contraprestația pe măsură la un preț real, conform prețului de circulație, a cauzat creditorilor un prejudiciu care se regăsește în pasivul debitoarei înscris în tabelul definitiv.
În plus, se impune a se preciza faptul că SC TRANSILVANIA NORD PRODUCT S., cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat sub nr. 679/3 mai 2006, a intrat în stare de insolvență, recuperarea prețului achitat de debitoare nefiind realizată de practician până la data soluționării cererii.
În cazul în speță, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia, în calitate de administratori statutari în perioade distincte, nu au întocmit balanța contabilă și bilanțul contabil aferent anului 2008 și nu au înregistrat la A.F.P. C. -N. bilanțul contabil, deși aveau obligația stabilită conform legii nr. 82/1991.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari ai debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorilor statutari de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâți.
Fapta săvârșită de administratorii statutari este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Vinovăția administratorilor statutari există deoarece acestora le incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, răspunderea pârâților fiind solidară întrucât apariția stării de insolvență a fost contemporană perioadeiîn care pârâtul P. V. a deținut calitatea de administrator statutar și anterioară perioadei în care pârâta P. R. și-a exercitat mandatul de administrator.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâților la plata, în solidar, a întregului pasiv în cuantum de 292.758 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cerea formulată de reclamantul CI.I. C. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC V. & T C. S., împotriva pârâților P. V., dom. în Dej, str. Fragilor nr. 3, bl. C. 5, ap. 21, jud. C. și P. R., dom. în Dej, str. V. ea Codrului nr. 63 B, jud. C., ambii cu domiciliul procesual ales în Dej, str. Ion P. Reteganul nr. 11, jud. C., la C. Av. Aurel Bujiță și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să achite pasivul debitoarei rămas nerecuperat în cuantum de 292.758 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 547/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6466/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
