Decizia civilă nr. 11296/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2 cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11296/2013
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR :S. AL H. JUDECĂTOR :M. B. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. S. LICHIDATOR JUDICIAR AL SC N. S.
A. S., împotriva sentinței civile nr. 626 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații S. L.
-D. și A. T., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă din partea recurentului, practician în insolvență C. Liana G. și intimatul A. T. identificat cu C.I. seria KX nr. 7. .
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimatul S. L. -D. . Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care s-a solicitat menținerea în totalitate a sentinței recurate, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
În ceea ce privește susținerea din referatul cauzei cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare cu intimatul S. L. -D., C. ea constată că S. L. -D. nu are capacitate procesuală, litate fiind decedat din_, împrejurare reliefată în dosarul de fond, acțiunea fiind respinsă față de acesta pentru lipsa capacității procesuale de folosință, încheierea cu privire la soluționarea acestei excepții nefiind recurată în prezenta cauză.
Părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile.
C. ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Practicianul în insolvență solicită admiterea recursului pentru motivele exprimate în cererea de recurs.
Intimatul A. T. solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.626 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de lichidatorul judiciar C. C. S. al debitoarei S.C. N. S. STAR
A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A. T. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În sarcina pârâtului A. T. a fost invocată săvârsirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că acesta a cauzat aparitia stării de insolventă a debitoarei prin folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul altei persoane, si respectiv prin ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Or, calitatea pârâtului A. T. de administrator statutar si asociat al societătii debitoare a încetat la_, dată de la care această calitate a fost preluată de pârâtul defunct S. L. D., după cum rezultă din extrasul din Registrul Comertului depus la dosar (filele 9-15). Această împrejurare rezultă si din hotărârea nr. 1/_ a AGA a debitoarei S.C. N. S. STAR A. S.R.L. si din contractul de cesiune de părti sociale a debitoarei, depuse în copie la dosar.
Pe de altă parte, procedura insolventei împotriva debitoarei a fost deschisă la_ (filele 7-8), deci la aproape trei ani după cesionarea de către pârâtul A.
T. a părtilor sociale detinute de acesta în cadrul societătii debitoare si după încetarea calitătii acestuia de administrator statutar al acestei societăti.
Pârâtul a invocat împrejurarea că a predat pârâtului S. L. D., care a decedat la_ potrivit adresei nr. 45731/_ emise de Directia judeteană de evidentă a persoanelor C. (fila 37), toate actele contabile ale societătii debitoare, ca urmare a cesionării părtilor sociale detinute în cadrul acesteia, sens în care a depus la dosar un înscris sub semnătură privată intitulat ";proces verbal de predare primire";. Cu privire la acest înscris, judecătorul sindic a reținut că are valoare probatorie întrucât poartă semnătura pârâtului defunct S. L. D., care nu a fost contestată de către lichidatorul judiciar în conditiile art. 177 Cod proc.civ., semnătură care este de acelasi tip cu cea a defunctului după cum apare pe contractul de cesiune de părti sociale a debitoarei din_ . În acest sens, judecătorul sindic a reținut si că dată fiind împrejurarea că pârâtul cesionar S. L.
D. a decedat la_, se complineste împrejurarea că procesul verbal mentionat nu are dată certă, întrucât acesta nu avea cum să fi fost încheiat decât anterior acelei date, deci cu cel putin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei.
În aceste conditii, nu a putut fi retinută în sarcina pârâtului A. T. săvârsirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, acesta făcând dovada că a predat noului administrator statutar al debitoarei actele contabile ale acesteia cu cel putin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, astfel că nu mai putea să le prezinte si lichidatorului judiciar, între timp intervenind si decesul noului adminstrator statutar al societătii.
După cum a învederat lichidatorul judiciar, ultima situatie financiară a societătii debitoare a fost înregistrată la organele fiscale aferent anului 2007. Or, fată de neînregistrarea la organele fiscale si a situatiei financiare aferente anului 2008, nu se poate retine culpa pârâtului A. T., de vreme ce calitatea acestuia de adminstrator al societătii a încetat la_, anterior expirării
termenului legal pentru înregistrarea situatiilor financiare ale societătii la organele fiscale. Tot astfel, nici pentru activitatea societătii ulterior acestei date, nu poate fi retinută vreo culpă a pârâtului, acesta nemaiavând apoi calitatea de administrator al societătii.
Fată de împrejurarea că societatea figura cu active si creante în situatia financiară aferentă anului 2007 nu rezultă pârâtul ar fi săvârsit o faptă prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, dată fiind probarea predării de către acesta a actelor contabile ale societătii către noul administrator anterior datei de_ .
Pentru considerentele arătate, judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C. C. S. al debitoarei S.C. N. S. STAR A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A. T. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ C. S. în calitate de lichidator judiciar al SC N. SA S.
solicitând admiterea cererii si modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-au arătat următoarele:
Susține că motivele prezentate si reținute de judecătorul sindic in motivarea acțiunii nu justifica respingerea acțiunii fata de paratul A. T.
Pentru aceasta are in vedere următoarele :
Procesul verbal de predare primire depus la dosar in ședința publica din_ nu are data certa si se refera exclusiv la documente contabile. Fata de lipsa datei certe corelata cu împrejurarea ca acest document nu a fost predat lichidatorului judiciar desi i-a fost solicitat paratului inca din_ cu adresa nr. 3075 anexata cererii introductive, susține ca acest document nu a fost intocmit in realitate si nu a fost semnat de toate părțile.
Instanța de fond face comparatii intre documente cu privire la semnătura administratorului cesionar, fara sa aiba la dosar originalul acestor documente .
Procesul-verbal de predare-primire, depus de parat la dosar, se refera exclusiv la documente contabile, fara a face trimitere la predarea intre administratorul cedent si administratorul cesionar a vreunui bun aparținând societății.
Un înscris dobândește data certă numai in condițiile limitativ prevăzute de art. 1182 Cod civil, condiții preluate aproape identic in art.278 din Noul Cod de procedura civila.
Cu ignorarea acestor dispoziții legale, fara nici o proba intemeiata si exclusiv prin raportare la data decesului administratorului statutar S. L. D., instanța de fond, a conferit acestui document valoare de inscris cu data certa. In aceste condiții susține ca procesul verbal de predare -primire, fara nici o data, nu constituie un inscris cu data certa, astfel ca nu este opozabil terților.
Fata de cele menționate anterior, susține ca paratul A. T. nu a făcut dovada ca a predat administratorului subsecvent bunurile societății. Lipsa dovezii ca bunurile societății au fost predate de către paratul A. T. corelata cu mențiunile din bilanțul pe anul 2007, care atesta ca societatea dispunea scriptic de disponibilități bănești in suma de 326.699 lei cu titlul de creanțe de recuperat, atesta ca paratul a folosit bunurile societății in interes personal si au fost ridicate de asociați.
Chiar daca aceasta presupunere nu s-ar confirma, existenta unor creanțe in suma de 326.699 lei, evidențiază pasivitatea organelor de conducere ale societății pentru recuperarea acestora.
Întrucât, procesul verbal de predare-primire a fost depus la instanța numai la termenul din_, termen la care cauza a fost dezbătută in fond, lichidatorul judiciar nu a avut posibilitatea de a verifica conținutul, identitatea semnaturilor si
compararea acestora pentru a contesta semnătura paratului in condițiile art. 177 Cod pr. Civila, asa cum motivează instanța de fond.
Apoi, susține că instanța de fond nu a manifestat rol activ in baza art.130 alin.5 Cod pr.civila, dispoziție legala reluata in art 22 alin. 2 din Noul Cod de pr. civila,in condițiile in care existau dubii cu privire la caracterul efectiv al cesiunii de creanța. Astfel am depus la dosar un articol de presa din care rezulta ca unul dintre asociații cesionari, respectiv D. -N. Cercel cumpăra in mod frecvent firme care aveau datorii catre stat.
Având in vedere opinia recurentului cu privire la veridicitatea procesului verbal de predare primire a documentelor contabile, susține ca administratorul statutar cedent, respectiv paratul A. T. nu a ținut evidenta contabila a societății, constituind si aceasta o cauza a intrării societății in insolventa.
Apoi, având in vedere condițiile in care a fost făcuta cesiunea pârtilor sociale si persoanele implicate in cesiune, chiar daca in mod intemeiat s-a reținut ca paratul S. L. D. nu mai avea capacitate de folosința la data soluționării cauzei, considera ca era necesar a se verifica daca ajungerea societății in insolventa a fost generata exclusiv pe perioada de dupa cesiunea pârtilor sociale, ceea ce ar exclude total răspunderea paratului A. T. .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,
C. ea constată următoarele:
Prin sentința recurata s-a respins ca neîntemeiată cererea formulata de lichidator pentru instituirea răspunderii paratului A. T. in calitate de fost administrator statutar al debitoarei S.C. N. S. STAR A. SSR.L.
In motivarea sentinței s-a reținut, in principal, ca paratul A. T. a cesionat părțile sociale, incetandu-i astfel si calitatea de administrator statutar la data de_ si ca acesta a făcut dovada ca a predat noului administrator statutar al debitoarei actele contabile, cu cel puțin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei. S-a motivat ca ultima situație financiara a societății debitoare înregistrata la organele fiscale a fost cea aferenta anului 2007, iar pentru neinregistrarea situațiilor fiscale aferente anului 2008 nu se mai poate retine culpa paratului, in condițiile in care calitatea acestuia de administrator statutar a încetat la data de_ .
Instanța de fond a mai reținut ca împrejurarea ca paratul cesionar S. L.
D. a decedat la data de_, complinește faptul ca procesul verbal menționat nu are data certa, motivandu-se ca acesta nu avea cum sa fi fost incheiat decât anterior datei decesului administratorului cesionar, respectiv cu cel puțin doi ani inainte de data deschiderii procedurii insolvenței.
Aceste statuări sunt criticate prin recursul declarat, reclamantul relevând că nu există nici un document cu dată certă care să ateste că actele contabile i-au fost predate cesionarului, existând suficiente elemente care să îndreptățească concluzia conform căreia cesiunea a fost una fictivă, cu atât mai mult cu cât data constituirii pasivului este situată în intervalul în care cedentul și-a exercitat mandatul.
Trecând la analiza recursului, C. ea constată că actele dosarului atestă că lichidatorul a trimis notificări la sediul declarat al debitoarei si la domiciliul asociaților statutari, domnii Cercel D. si S. L. D., prin care a adus la cunoștința acestora faptul că împotriva societății s-a declanșat procedura insolvenței în formă generală, iar ulterior in forma simplificata, motiv pentru care au obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate actele prevăzute în art. 28 al legii. Corespondenta expediata pe adresa societății si pe adresa asociatului S. L. D. s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat" deși notificarea s-a făcut la adresa cu care figurează in evidentele Oficiului Registrului Comerțului iar notificarea trimisa asociatului Cercel D. s-a întors
cu mențiunea "destinatar lipsa de la domiciliu". Ulterior a făcut demersuri la Direcția de Evidenta a Persoanei C. care a confirmat ca domiciliul la care acesta figurează înregistrat in evidentele acestei direcții este cel la care a efectuat comunicarea.
Deoarece nu s-au primit documentele privind evidenta contabila a debitoarei, a fost întocmit raportul cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvența in baza informațiilor publicate pe site-ul M. ui de Finanțe. S-a solicitat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj prin adresa nr. 2873/_ să comunice: copia după Bilanțul contabil pe anul 2007 pentru SC N. S. Star A. cu sediul în B., str. Vrejului, nr. 29 B, cam 1, sector 3, Cod de identificare fiscală 17910710, Număr de ordine în registrul comerțului J_ împreună cu actele anexe (bilanț (cod 10); cont de profit si pierdere (cod 20); situația modificărilor capitalului propriu; situația fluxurilor de numerar; note explicative la situațiile financiare anuale); Copia după adresa cu care s-a depus Bilanțul contabil pe anul 2007. În urma acestor solicitări a fost comunicat Bilanțul contabil pe anul 2007, care este semnat de administratorul de la ceea dată, intimatul A. T. .
In aceste condiții s-a solicitat si fostului administrator statutar al debitoarei cu adresa nr. 3075/0_, sa predea următoarele documente: documentele contabile privind SC N. STAR A. S. ; procesul-verbal de predare primire a documentelor referitoare la SC N. STAR A. S. către dnul S. L. -D. si către dnul CERCEL D. -N., in calitate de administrator, respectiv de noi asociați; procesul verbal de predare-primire a bunurilor societății încheiat cu noul administrator al societății sau cu noii asociați; in lipsa procesului verbal menționat la pct.3, a solicitat sa se predea lichidatorului judiciar bunurile societății; documente cu care sa face dovada masurilor întreprinse pentru recuperarea creanțelor societății, însă nici fostul administrator nu a dat curs solicitărilor.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâtul A., la data de_, acesta și-a cesionat părțile sociale pe care le deținea în cadrul societății debitoare, către cesionarii S. L. -D. și CERCEL D. -N., pierzând și calitatea de administrator, atribuțiile sale fiind preluate de către S.
L. -D., în prezent, decedat.
Raportat la această stare de fapt, precum și la nepredarea unor documente care să ateste că cesionarii au preluat efectiv gestiunea, lichidatorul a apreciat că cedentului i se poate antrena răspunderea, în acord cu prev. art. 138 alin. 1 lit. a și d din LPI.
Aceasta întrucât, la sfârșitul anului 2006 in contabilitatea debitoarei erau înregistrați următorii indicatori economici: active imobilizate 4.561 lei, active circulante 321.765 lei compuse din casa si conturi in bani, cheltuieli in avans in cuantum de 9.334 lei, iar datoriile erau in cuantum de 125.391 lei. In contextul în care in situațiile financiare figurează la sfârșitul anului 2006 disponibilități bănești de 321.765 lei, iar totalul datoriile erau de 125.391 lei, rezulta cu puterea evidenței că ca erau surse financiare pentru rambursarea datoriilor, considerați la care achiesează și C. ea.
De remarcat este și că singurul creditor înscris în tabel este AFP C. N., iar în cadrul procedurii, lichidatorul a arătat că societatea a început să acumuleze datorii către bugetul de stat încă din cursul anului 2006, respectiv anterior cesiunii, acestea crescând an de an.
Cu alte cuvinte, se verifică susținerile conform cărora data constituirii pasivului este situată în perioada în care intimatul A. și-a exercitat prerogativele de administrator, raportul de cauzalitate cu starea de insolvență fiind astfel dovedit. Daca administratorul statutar ar fi utilizat sursele bănești in
acest scop, plătind inclusiv datoriile AFP C., aceasta debitoare nu ar fi solicitat deschiderea procedurii insolventei.
Mai mult, conform ultimului bilanț contabil înregistrat la Administrația Finanțelor P. e, respectiv cel pe anul 2007 sunt înregistrați următorii indicatori economico-financiari: activele totale de 330.487 lei, din care active imobilizate 3788 lei, 326.601 lei debite de recuperate si 698 lei casa si conturi la bănci; datoriile totale sunt de 114.956 lei iar capitalurile proprii sunt de 215.531 lei, din care 200 lei, capital social si 210.069 lei, rezultat reportat.
În condițiile in care societatea figurează in ultimul bilanț cunoscut, respectiv cel pe anul 2007, cu active imobilizate in cuantum de 3.788 lei si cu disponibilități bănești in casierie si conturi in cuantum de 698 lei care nu au fost predate lichidatorului judiciar si nu s-au predat nici acte care sa justifice ieșirea acestora in mod legal din patrimoniul falitei, în mod întemeiat se susține de către recurent că operează prezumția simplă ca acestea au fost folosite de către administratorii societății in interesul propriu sau in interesul unui terț. In lipsa documentelor contabile, se poate presupune ca disponibilitățile bănești existente in societate în anul 2006 in cuantum de 321.765 lei au fost ridicate de asociați, devenind sume de recuperat care sunt in cuantum de 326.699 lei.
Chiar daca aceasta presupunere nu s-ar confirma, existenta unor creanțe in suma de 326.699 lei, evidențiază pasivitatea organelor de conducere ale societății pentru recuperarea acestora. In practica s-a reținut ca prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând in pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea cărora au fost lăsate, operarea cu prezumții simple fiind permisă în aceste circumstanțe.
În acest context, de remarcat este și că sunt întemeiate susținerile recurentului în sensul în care există serioase rezerve în ceea ce privește procesul verbal de predare-primire a documentelor contabile încheiat între cedenți și cesionari, depus la fila 54 din dosarul de fond.
Aceasta întrucât acest document nu a fost depus la dosar odată cu contractul de cesiune și nici măcar împreună cu întâmpinarea, fiind prezentat abia în ședința publica din 22 februarie 2013. În plus, nu se justifică de ce el nu a fost lichidatorului judiciar anterior promovării acțiunii, ca răspuns la adresele ce au fost întocmite de acesta.
Chiar trecând peste aceste aspecte, se constată că procesul verbal de predare primire depus la dosar in ședința publica din_ nu are dată certă si se referă exclusiv la documente contabile. Fata de lipsa datei certe, corelata cu împrejurarea ca acest document nu a fost predat lichidatorului judiciar, desi i-a fost solicitat paratului inca din_, cu adresa nr. 3075 anexata cererii introductive, sunt corecte apărările conform cărora este vorba despre un înscris întocmit pro-causa, care se impune a fi îndepărtat din economia cauzei.
Aceste statuări rămân valabile chiar dacă unul dintre semnatarii lui a decedat, în lipsa oricăror alte elemente certe care să susțină veridicitatea apărărilor formulate de către intimat și prin raportare la întreaga stare de fapt relevată de lichidator. De altfel, de remarcat este că acest înscris nu cuprinde nicio mențiune legată de data întocmirii lui de către părți.
Totodată, recurentul relevă și că analiza efectuată de către tribunal cu privire la semnătura cesionarului nu este relevantă, în lipsa prezentării, în original, a unor documente relevante.
In concluzie, C. ea consideră ca procesul verbal de predare primire a documentelor contabile către noul administrator nu il absolvă pe fostul reprezentanți al debitoarei de răspundere, in condițiile in care datoriile societății au fost acumulate in perioada in care intimatul administra societatea debitoare.
Fata de cele menționate anterior, poate fi validată teza conform căreia intimatul nu a făcut dovada că a predat administratorului subsecvent bunurile societății. În plus, acesta recunoaște prin intampinare ca la data cesiunii societății aceasta avea creanțe de recuperat in suma de 321.765 lei. Aceasta recunoaștere corelata cu cifrele din bilanțul contabil pe anul 2007 atestă nu numai faptul că aceste creanțe au existat, dar mai ales faptul ca pe parcursul întregului an 2008, pana la data cesiunii, paratul nu a acționat in nici un mod pentru recuperarea acestora. In aceste condiții, respectiv pasivitatea paratului, raportată la valoarea considerabilă a acestor creanțe, fac dovada că bunurile societății au fost folosite în maniera reglementată de textul art. 138 alin. 1 lit. a din LPI și că aceasta constituie cauza care a dus la intrarea societății in insolvență.
Aceste considerații se impun a fi validate, cu atât mai mult cu cât achitarea, la termen, a debitelor bugetare, ar fi dus la oprirea curgerii accesoriilor, neexistând nici un element pe baza căruia să se poată concluziona că societatea și-ar fi continuat activitatea și în perioada de după cesiune și până la deschiderea procedurii, la_, nefiind depuse nici un fel de declarații fiscale.
Totodată, nu este de ignorat nici faptul că, deși intimatul afirmă că a predat noilor asociați toate bunurile aflate în patrimoniul societății, precum și evidențele contabile, cesiunea s-a făcut la valoarea nominală. Or, este greu de crezut că au fost predate active în valoarea indicată în bilanțul aferent anului 2007, fără un contraechivalent care să o reflecte, aspecte ce relevă fie caracterul fictiv al cesiunii, fie conivența frauduloasă dintre cedenți și cesionari.
În concluzie, în cauză există elemente suficiente pentru a se statua în sensul în care cesionarea părților sociale si schimbarea administratorului s-au făcut doar in scopul sustragerii de la răspundere de către cedenți, insa aceasta schimbare a asociaților nu poate absolvi de răspundere persoana care se face vinovata de ajungerea societății in stare de insolvență.
Or, având in vedere faptul ca atat datoriile societății cat si activele evidențiate in contabilitate existau la data Ia care intimatul administra societatea, in mod nejustificat s-a considerat ca acesta nu se face vinovat de ajungerea societății in stare de insolvență.
Pentru a dispune astfel, C. ea a reținut și că noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.
În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.
În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.
Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens, dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare.
Văzând și cele reținute anterior, susținerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, nu poate fi validată de C. e.
În cazul intimatului, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt în speță indicii semnificative pe care C. ea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.
Prin neconformitatea "lato sensu"; a ținerii contabilități a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori și elemente ale activului patrimonial, cu atât mai mult cu cât folosirea elementelor de activ în interesul societății ar fi permis stingerea, în mare măsură, a pasivului.
Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, au fost prejudiciați neavând acces la înscrisurile sau documentele care aveau destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale și care le-ar fi permis să acționeze în vederea acoperii pasivului sau a limitării acestuia.
Mai mult, pârâtul nu a predat aceste bunuri și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț. Așa fiind, există suficiente indicii care pot fundamenta și prezumția că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență. Atâta vreme cât administratorul statutar a omis cu bună știință recuperarea creanțelor, a acceptat ca aceste bunuri (sume de bani) să fie folosite fie de el însuși sau de alte persoane, respectiv persoanele în favoarea cărora s-a scurs termenul de prescripție, în contextul în care ele ar fi putut acoperi pasivul debitoarei.
Ca atare, folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și determină angajarea răspunderii administratorului statutar.
Pe cale jurisprudențială s-a statuat că în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăti, nu se poate pretinde reclamantului să facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârșirea faptei imputate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, atâta timp cât, din culpa pârâtului, aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
Nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu fiind utilizate în detrimentul interesului social -, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtului și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșează"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în
imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Drept consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii pârâtului-intimat, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. a și d, art. 8 din LPI, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va admite recursul, iar sentința atacată va fi modificată, în sensul în care se va admite acțiunea în angajarea răspunderii formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. S., în contradictoriu cu pârâtul A. T., care va fi obligat la plata pasivului în cuantum de 90.566 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C.
S. împotriva sentinței civile nr.626 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea în angajarea răspunderii formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. S. în contradictoriu cu pârâtul A. T. și în consecință obligă pârâtul la plata pasivului în cuantum de 90.566 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. -I. I. S. AL H. M. B.
GREFIER,
V. D.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: V. L. Oros
| ← Sentința civilă nr. 1928/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4941/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
