Decizia civilă nr. 11313/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a3

DECIZIA CIVILĂ NR. 11313/2013

Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. ION

JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.

GREFIER: M. N.

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele B.C. I. S. R. SA A. -S. B. și U. Ț. B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 616 pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a3 al T. ui B. N., în contradictoriu cu intimații SC E. P. C. S., R. M. I. SS, BCR SA, având ca obiect contestație la tabel.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. A. Dod pentru recurenta U. Ț. B., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de recurenta B.C. I. S. R. SA A. -S. B. este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Recursul promovat de recurenta U. Ț. B. SA este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.

La data de_ lichidatorul judiciar a depus la dosar un înscris intitulat

"poziție procesuală"; din care un exemplar se comunică în ședință publică reprezentantei recurentei U. T. B. .

Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.

Reprezentanta recurentei U. T. B. depune la dosar timbru judiciar de 0,15 lei și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de poziția procesuală a lichidatorului judiciar exprimată prin scriptul depus la dosar și comunicat acesteia în ședință publică.

Instanța, după, deliberare, încuviințează cererea reprezentantului recurentului și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă av. A. Dod pentru recurenta U. Ț. B., lipsă fiind celelalte părți.

Reprezentanta recurentei U. T. B. arată că a studiat actul depus la dosar și nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Instanța invocă și pune în discuție excepția nulității recursului declarat în cauză.

După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei recurentei în susținerea recursurilor declarate.

Reprezentanta recurentei U. Ț. B. SA solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecință desființarea sentinței civile nr. 616/2013, respingerea contestației formulate de către debitoare împotriva tabelului definitiv de creanțe, fără cheltuieli de judecată. Arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală apreciind că neîndeplinirea de către administratorul judiciar a obligației de evaluare a garanțiilor până la data întocmirii tabelului definitiv de creanțe nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată în categoria eroare esențială, așa cum a statuat judecătorul sindic în sentința pronunțată de acesta. Având în vedere că dispozițiile legii insolvenței conțin inadvertențe constând în fixarea unui termen de verificare a creanțelor insuficient pentru ca administratorul judiciar să efectueze identificarea, inventarierea și evaluarea bunurilor din averea debitoarei, este recunoscut faptul că in tabel sunt înscrise creanțele creditorilor garantați sub condiția provizoratului in ce privește caracterul garant al acestora până la definitivarea raportului de evaluare. Pe de altă parte, se arată că evaluarea bunurilor debitoarei este necesară când acestea sunt supuse lichidării, ori în speță debitoarea a propus un plan de reorganizare. În altă ordine de idei, debitoarea nu a contestat tabelul de creanțe în termenul prevăzut de lege.

Instanța reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 616 pronunțate in data de_, în dosarul nr. _

/a3 al T. ui B. N., a fost respinsă excepția tardivității.

A fost admisă cererea de repunere în termen și o repune pe contestatoare în termenul de formulare a contestației la tabelul definitiv al creanțelor.

A fost admisă contestația formulată de debitoare SC E. P. S. B., - societate în insolvență, prin administrator judiciar R. M. I. SS ,

împotriva tabelului definitiv de creanțe întocmit, și în consecință:

- s-a dispus evaluarea garanțiilor creanțelor garantate înscrise în tabelul definitiv al creanțelor ale creditoarelor B. C. R. SA, SC U. Ț. B., și BC I. S. R. SA - S. B., și înscrierea lor în acest tabel cu sumele stabilite prin evaluare în conformitate cu disp.art. 4l alin.2 din L.nr.85/2006.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea comercială nr. 373/CC/2010 pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC E.

P. S. .

Ulterior prin sentința civilă nr. 2298/2012 pronunțată de T. B. -N. în același dosar s-a dispus intrarea debitoarei în faliment.

După deschiderea procedurii insolvenței creditoarele BCR SA, SC U. T.

B. și I. S. B. SA, au solicitat înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei cu următoarele creanțe garantate: BCR SA cu suma de 34375 lei, I. S. B. SA cu suma de 212.36,61 lei și U. T. B. cu suma de 803.104,02 lei.

Administratorul judiciar R. M. I. SS le-a înscris pe creditoare cu sumele solicitate inițial în tabelul preliminar al creanțelor și ulterior în tabelul definitiv motiv pentru care debitoarea a formulat prin administratorul special prezenta contestație la tabelul creanțelor.

Referitor la excepția tardivității contestației invocată de contestatoare și de lichidatorul judiciar instanța constată că excepția invocată este nefondată.

Astfel potrivit prev. art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 contestațiile împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea sau nu a dreptului de preferință se pot face după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 73 alin. 2 și până la încheierea procedurii.

Or în condițiile în care prin contestație se susține că lichidatorul judiciar le-a înregistrat pe creditoare în tabelul creanțelor cu sumele solicitate și nu până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, fapt recunoscut și necontestata de

lichidator și se apreciază această operațiune ca fiind întemeiată pe o eroare, instanța consideră că contestația nu este tardivă.

În consecință s-a respins excepția ca nefondată și s-a repus contestatoarea în termenul de contestație la tabelul creanțelor.

Referitor la fondul cauzei se constată că lichidatorul judiciar le-a înscris pe creditoare în tabelul creanțelor cu creanțe garantate în cuantumul solicitat compus din debit și accesorii constând în dobânzi, comisioane și penalități de întârziere.

Or potrivit prev. art. 41 alin. 2 "Prin excepție de la prevederile alin. 1, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator";.

Administratorul judiciar nu a efectuat în cauză o astfel de evaluare și drept urmare creanțele nu au fost înscrise în tabel la valoarea garanțiilor evaluate.

Având în vedere caracterul imperativ aș textului de lege citat, nerespectarea acestor dispoziții poate fi apreciată ca fiind o eroare esențială.

De asemenea având în vedere acest caracter imperativ cât și faptul că legea n distinge între diferite situații, instanța constată că nu are relevanță faptul că acest aspect ar prezenta sau nu interes pentru debitoare și pentru ceilalți creditori, precum și faptul că creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare pe toată perioada procedurii insolvenței respectiv pentru toate etapele acesteia: perioada de observație, reorganizare, faliment.

În consecință creanțele au fost înscrise în tabel ca creanțe garantate până la valoarea garanțiilor stabilite prin evaluare, iar eventualele diferențe în plus până la sumele solicitate prin declarațiile de creanță formulate au fost trecute ca creanțe chirografare.

În acest scop lichidatorul judiciar a efectuat evaluarea garanțiilor celor trei creditori cu creanțe garantate BCR SA, I. S. B. SA și U. T. B. SA.

Pentru considerentele menționate, instanța în baza prev. art. 41 alin. 2 și 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a admis contestația potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs B

.C. I. S. R. SA A.

-S. B. și U. Ț. B. S.A.

Prin recursul declarat de

B.C. I. S. R. S.A. se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, rejudecând cauza respingerea contestației formulate de debitoarea S.C. E. P. C. S. ca neîntemeiată și nelegală.

În motivare se arată că instanța de fond a respins excepția tardivității invocate de creditoare ca nefondata si, ca drept consecința, a considerat ca, contestația este in termen. Se arată că cererea de repunere in termen formulata de debitoarea S.C. E.

P. C. S.RX. este netemeinica si, ca drept urmare, contestația la tabel este tardiv

introdusa, netemeinica si nelegala. Astfel, potrivit art.73 din legea 85/2006, debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestații cu privire la creanțele si drepturile de preferința trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul definitiv de creanțe, acestea trebuind depuse la tribunal in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa a tabelului definitiv, atat in procedura generala, cat si în procedura simplificata, iar in conformitate cu articolul precizat, coroborat cu rațiunea legii ce implică celeritatea procedurii insolventei, introduce un termen de decădere din dreptul de a depune o astfel de contestație pentru toate părțile ce pot introduce o astfel de cerere, depășirea acestuia fiind sancționată cu tardivitatea, or, contestația a fost depusa la peste 30 de zile de la publicare, deci fiind depusa tardiv. De asemenea, in conformitate cu prevederile art.103 din Vechiul Cod de Procedura Civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Prin urmare, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Si in aceasta situatue, contestatoarea nu a dovedit, in susținerea cererii de repunere in termen, motivele care au impietat asupra depunerii contestației in termenul stabilit precum si data la care impiedicarea a incetat, pentru a se putea aprecia asupra formulării contestației in termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 din Vechiul Cod de Procedura Civila. Totodată, apreciem ca nu este fondat nici motivul invocat de instanța de fond ce se refera la aplicabilitatea dispozițiilor art. 75 din legea insolventei, ce statuează ca orice parte interesata poate face contestație dupa expirarea termenului prevăzut de art.73 alin.2 din aceeași lege, atunci cand exista o eroare esențiala care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința. Prin urmare, invocarea erorii esențiale prevăzute de art. 75 ai.l din Legea nr.85/2006 nu echivalează cu motiv de împiedicare, întrucât art.75 se refera la motive ulterioare expirării termenului de contestare, necunoscute persoanei interesate a contesta in termenul de depunere a contestațiilor, si care nu puteau fi

invocate înăuntrul acestuia. Pe de alta parte, contestatoarea nu a făcut dovada existentei erorii esențiale care in accepțiunea sa ar fi dus la înscrierea in tabelul de creanțe a unei valori nereale a creanțelor creditorilor garantați. Trebuie precizat, de asemenea, că dispozițiile art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 definesc noțiunea de

"tabel definitiv de creanțe" în sensul că se înțelege "tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art.73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor", în speță debitoarea nu a contestat creanța înscrisă în tabelul preliminar și nici nu a înțeles să formuleze contestație împotriva stării de insolvență, proceduri în cadrul cărora se puteau analiza susținerile debitoarei raportate la creanța recurentei înscrise in tabelul preliminar. Un alt motiv in baza căruia apreciază ca se impune a fi respinsa contestația, este acela potrivit căruia debitoarea nu are niciun interes in a formula aceasta contestație. Astfel, face precizarea ca aplicarea prevederilor art.41 al.2 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei, reglementează situația evaluării bunurilor debitoarei grevate de drepturi de garanție, creanțele creditorilor garantați fiind înscrise in categoria creanțelor garantate pana la valoarea rezultata in urma evaluării, restul creanței fiind inclusa in categoria creanțelor chirografare. Tot potrivit prevederilor alineatului 2 al art.41 din legea insolventei, in cazul in care se valorifica bunurile aduse in garanție la o valoarea mai mare decât cea înscrisa in table, diferența favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca o parte din

creanța a fost înscrisa in categoria creanțelor chirografare. In consecința, raportat la argumentele mai sus indicate, apreciem ca debitoarea nu justifica niciun interes in formularea acestei contestații, deoarece prin admiterea acestei contestații nu se obține o diminuare a creanței declarate inițial, ci doar o schimbare a structurii acesteia.

Prin recursul

formulat de creditoarea U. T. B. S.A., se solicită desființarea Sentinței civile nr. 616/2013 pronunțata de T. B. N. prin Judecătorul sindic, in data de_ in dosarul nr._ /a3, iar pe fond, respingerea contestației formulate de debitoarea SC E. P. C. S. la tabelul definitiv de creanțe, in ce privește rangul creanțelor creditorilor U. T. B. SA, B.C.I.

S. R. SA si BCR S. AL H., cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că prin contestația inregistrata in data de_ in dosarul nr._ debitoarea SC E. P. C. S. a solicitat repunerea in termenul de contestație, admiterea contestației impotriva Tabelului definitive de creanțe intocmit in etapa procedurii generale a insolventei, evaluarea garanțiilor si inscrierea in Tabelul de creanțe a creanțelor U. T. B. SA, B.C.I. S. R. SA si BCR SA la valoarea reala a garanțiilor dupa evaluare, iar diferența sa fie inscrisa in categoria creanțelor chirografare. In susținerea contestației sale a invocat "eroarea esențiala" constând in neindeplinirea de către administratorul judiciar a obligației ce rezulta din prevederile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Prin Sentința nr.616/_ judecătorul sindic a admis cererea de repunere in termen, contestația debitoarei si a dispus evaluarea garanțiilor creanțelor garantate inscrise in Tabelul definitiv al creanțelor ale creditorilor U. T. B. Sa, B.C.I.

S. R. SA si BCR SA

Pentru a pronunța a aceasta hotărâre, Judecătorul sindic a avut in vedere următoarele considerente: Potrivit art. 75, alin. 1 din Legea insolventei, contestațiile impotriva trecerii unei creanțe sau 4& a unui drept de preferința in tabelul definitiv de creanțe, in cazul descoperirii existenței unui fals, doi sau a unei erori esențiale care ar fi determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, se pot face si dupa expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006 si pana la inchiderea procedurii.

De asemenea, prevederile art.41 alin.2 din Legea insolventei sunt imperative si stabilesc ca "prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula""" In cauza, judecătorul sindic a reținut faptul ca administratorul judiciar nu a efectuat evaluarea garanțiilor, astfel ca a inscris in categoria creanțelor garantate creanțele celor trei creditori la valoarea declarata si nu la valoarea garanției stabilita

prin evaluare.

Având in vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art.41 alin.2 din Legea insolventei, nerespectarea de către administratorul judiciar a acestora, a fost apreciata de către instanța ca o eroare esențiala, cu consecința admiterii contestației debitoarei.

Nu poate fi de acord cu considerentele avute in vedere de Judecătorul sindic si apreciază ca hotărârea pronunțata in acest litigiu este netemeinica si nelegala, pentru următoarele motive:

In cauza apreciază ca neindeplinirea de către administratorul judiciar a obligației de evaluare a garanțiilor pana la data intocmirii Tabelului definitiv de creanțe nu indeplineste condițiile pentru a fi incadrata in categoria "eroare esențiala".

Tocmai pentru faptul ca dispozițiile Legii insolventei conțin o inadvertența constând in fixarea unui termen de verificare a creanțelor insuficient pentru ca administratorul judiciar sa efectueze identificarea, inventarierea si evaluarea bunurilor din averea debitoarei, in cuprinsul cărora intra si bunuri ce garantează creanțe, este recunoscut faptul ca creanțele creditorilor garantați sunt inscrise in Tabelul de creanțe sub condiția provizoratului in ce privește caracterul garantat

al acestora, pana la definitivarea Raportului de evaluare.

Pe de alta parte, din economia prevederilor art. 116 alin.2 din Legea insolventei rezulta ca evaluarea bunurilor debitoarei apare ca o măsura necesara in momentul in care acestea sunt supuse lichidării, obligativitatia practicianului in insolventa de a iniția demersurile pentru evaluare luând Dnaștere in etapa falimentuui, nu si in cea a reorganizării judiciare.

In speța de fata, dupa deschiderea procedurii generale a insolventei si afișarea Tabelului definitiv de creanțe (necontestat in termen de debitoare) debitoarea a propus un Plan de reorganizare aprobat de creditori, care propunea plata creanțelor inregistrate, din veniturile pe care aceasta urma sa le obtina continuandu-si activitatea curenta. In aceasta situație nu se poate vorbi de o eroare a administratorului judiciar constând in neefectuarea demersurilor de evaluare a bunurilor din averea debitoarei, deoarece acesta nu a făcut altceva decât sa susțină Planul de reoganizare a debitoarei, care dupa cum a mai arătat nu cuprindea masuri privind lichidarea bunurilor din patrimoniul acesteia.

Arată că instanța de fond a greșit cand a admis teza "erorii esențiale" invocata de o debitoare care nu a depus diligentele necesare respectării Planului de reorganizare, prejudiciind-o astfel pe subscrisa prin diminuarea garanțiilor sale.

Concret, creditele acordate de U. T. B. SA conform Contractelor de credit nr.BIS2/18/_ si nr.BIS2/18/_ cu actele adiționale ulterioare, au fost garantate cu gaj asupra stocurilor de mărfuri din patrimoniul debitoarei si cesiunea creanțelor decurgând din contractele comerciale incheiate de aceasta cu clienții sai. In exercițiul activității curente, aceasta a valorificat stocurile respective si a incasat creanțele decurgând din contractele menționate, insa din fondurile obținute nu a achitat creanța recurentei, ci asa cum rezulta din rapoartele trimestriale ale administratorului judiciar (publicate in BPI nr. 15087/_ si nr.573/_ ) a achitat alte creanțe.

De asemenea, instanța de fond a ignorat faptul ca debitoarea - parte in dosarul de insolventa inca de la deschiderea procedurii si întocmirea tabelului preliminar, nu a uzat de dreptul de a formula contestație.

Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele

:

Contestatoarea SC ALZO P. C. S. a formulat cerere de repunere în termen a contestației la tabelul de creanță întocmit de administratorul judiciar R. M. I.

SS, în ceea ce privește creanțele garantate cuprinse în tabelul definitiv al creditorilor contestatoarei.

In motivare s-a arătat că ,,tabelul definitiv de creanțe a fost întocmit de administratorul judiciar cu nerespectarea disp.art.41 alin.2 din Legea 85/2006, în sensul că, creanțele aparținând creditorilor B. C. R. SA, SC U. T. B. și BC I. S. R. SA A. - S. B., "dintr-o eroare esențială au fost înscris la categoria creanțelor garantate, fără ca administratorul judiciar să procedeze la evaluarea garanțiilor și să înscrie creanța garantată la valoarea reală a garanției după

evaluare, iar diferența să fie înscrisă în categoria creanțelor chirografare. Administratorul judiciar nu a dispus conform articolului 41 alin.2 nici o evaluare la niciuna dintre garanțiile care au fost aduse în contractele de credit încheiate cu cei trei creditori.

Judecătorul sindic a calificat cererea ca fiind întemeiată pe disp. art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 și în consecință s-a raportat la aceste dispoziții pentru a determina atât termenul de declarare a contestației cât și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei contestații fundamentate pe textul legal indicat.

Contrar statuărilor judecătorului sindic cu privire la verificarea termenului în raport de excepția tardivității invocate Curtea constată că potrivit disp. art.75 alin.1 intervalul în care poate fi formulată o contestație întemeiată pe dispozițiile acestui text este intervalul cuprins între momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor potrivit disp. art.73 alin.2 adică termenul de 5 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar atât în procedură generală cât și în procedură simplificată și până la închiderea procedurii.

Posibilitatea invocării și valorificării drepturilor instituite de art.103 alin. 1 din C.pr.civ. presupune pe de o parte existența unui termen legal care atrage decăderea iar pe de altă parte neexercitarea căii de atac sau neîndeplinirea actului de procedură în termenul legal.

Textul art.75 alin.1 nu instituie un termen în interiorul căruia părțile sunt

îndreptățite să exercite calea de atac acordată de lege astfel că apare ca fiind inadmisibilă o cerere de repunere în termen.

Judecătorul sindic a calificat ca fiind o eroare esențială exercitarea atribuțiilor de verificare a creanțelor de către administratorul judiciar în ceea ce privește înscrierea creanțelor și valorificarea garanțiilor de către apelantă.

Curtea apreciază ca fiind corecte susținerile apelantelor în ceea ce privește împrejurarea că eroarea esențială prev. de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 se referă la motive ulterioare expirării termenului de contestare necunoscute persoanei interesate a contesta în termenul prevăzut de art.73 înscrierile din tabel.

Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.41 de către administratorul judiciar nu putea fi realizată la un moment subsecvent determinării întinderii drepturilor persoanelor care au formulat declarații de creanță și pentru care administratorul a procedat la verificarea întinderii drepturilor în raport cu dispozițiile art.72, în procedura verificării examinarea declarației de creanță trebuia realizată atât cu privire la analizarea titlurilor din care se susține că izvorăște garanția și rangul acesteia iar pentru ipoteza în care ar fi apreciat că acestea nu justifică înscrierea decât parțială sau înlăturarea s-ar fi născut obligația notificării și ca atare dreptul de a contesta o astfel de măsură.

Judecătorul sindic a apreciat că în raport de caracterul imperativ al textului de lege citat, art.41 alin.2 nerespectarea dispozițiilor apare ca fiind o eroare esențială, însă nu poate fi apreciată ca fiind o eroare în sensul celor stabilite în cuprinsul art.75 având în vedere că celelalte ipoteze pentru care poate fi formulată o astfel de contestație vizează falsul sau dolul, iar eroarea de interpretare a unor texte legale imperative poate eventual viza drepturile administratorului judiciar și în nici un caz drepturile celor care au devenit creditori îndreptățiți să participe la procedură.

Pentru aceleași considerente pentru care în exercitarea unei căi de atac de retractare eroarea sau greșeala nu poate viza decât elemente de fapt și nu interpretarea dispozițiilor legale nu poate fi admisă nici teza judecătorului sindic.

Curtea pentru motivele enunțate anterior apreciază că recursului formulate apar ca fiind fondat fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

astfel că fundamentat pe acesta în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de B.C. I. S. R. SA A. -S. B.

cu sediul în A., Bdul Revoluției nr. 88 inregistrata la registrul B. r sub RB-PJR-_

, Registrul C. sub nr. J_, avind CUI R08145422, capital social 886.639.410 lei, Operator de date personale - 2581, prin B. C. I. S. R. S.A. A. S.

B., cu sediul in B., str. G., nr. 30, județul B. -N., inregistrata la Registrul C. sub nr. J_, CUI 13941250, reprezentata prin Groze C., în calitate de Director si prin Huciu L. ida D. în calitate de Manager Relații Small Business., in calitate de creditor al S.C. E. P. C. S.R.L., in temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 și U. Ț. B. SA, cu sediul in B., Bulevardul Expoziției nr. 1F, Sectorul 1, inregistrata in Registrul C. sub nr._, cod unic de inregistrare nr.3., atribut fiscal RO, reprezentata convențional prin "Bostina si Asociații"

S.P.R.L. cu sediul B., str.J.Louis Calderon nr.70, Sectorul 2, împotriva sentinței civile nr.616 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a3 al T. ui B. N. pe care o modifică în sensul că respinge contestația formulată.

Respinge ca inadmisibilă cererea de repunere in termen. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. M. ION A. M. C. M. S.

GREFIER

M. N.

Red.A.M.C./S.M.D.

2 ex./_

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11313/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței