Decizia civilă nr. 11315/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 11315/2013
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul RÂSNIC V., împotriva Sentinței civile nr. 45 pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații DGFP C., SC RV T.
S. PRIN LICHIDATOR J. C. P. M C., având ca obiect Faliment - Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. O. I. pentru recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La data de_, intimata RV T. S., prin lichidator, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, iar la data de_, DGRFP C. a depus întâmpinare solicitând de asemenea respingerea recursului.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 de lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
C. ea procedează la comunicarea reprezentantului recurentului a câte un exemplar al întâmpinărilor formulate în cauză.
Reprezentantul recurentului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinărilor depuse la dosar.
Instanța, după, deliberare, încuviințează cererea reprezentantului recurentului și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă av. O. I. pentru recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul recurentului arată că a studiat întâmpinările depuse la dosar și nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța invocă și pune în discuție excepția nulității recursului declarat în cauză.
Reprezentantul recurentului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei sub acest aspect.
Instanța reține cauza in pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 45 pronunțate in data de_, în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de creditoarea majoritară DGFP a jud, C., în contradictoriu cu pârâtul R. V., și cu
lichidatorul judiciar al debitoarei SC RV T. S., P. M C. SPRL, și, în consecință: a fost obligat pârâtul R. V., administratorul statutar al debitoarei SC RV T. S., CUI 16106750, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC RV T. S., în cuantum de 44877 lei. S-a dispus conexarea prezentului dosar nr._ /a1 la dosarul nr._ .
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
În ceea ce privește calitatea pârâtului, judecătorul sindic a reținut că acesta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului.
Din poziția scrisă neechivocă a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic reține că pârâtul administrator statutar a fost înștiințat despre deschiderea procedurii falimentului debitoarei. Coroborând acest fapt cu nepredarea de către pârât către lichidatorul judiciar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic concluzionează în sensul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege.
Astfel cum rezultă din ultimii indicatori financiari cunoscuți ai debitoarei, la 31 decembrie 2007 debitoarea a înregistrat active imobilizate în valoare de 34.118 lei, respectiv active circulante în valoare de 40133 lei, din care 24523 lei lichidități în casă și conturi bancare, respectiv creanțe în valoare de 15.610 lei. Deși notificat în acest sens, pârâtul nu a predat lichidatorului sumele de bani deținute de debitoare în casă și în conturile bancare și nici eventuale acte contabile care să permită urmărirea încasării creanțelor. În calitatea sa de administrator statutar, pârâtul era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei (dimpotrivă, a arătat în mod expres că debitoarea nu mai deține niciun bun și nicio sumă de bani) și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Mai mult, judecătorul sindic are în vedere faptul că toate creanțele înscrise în tabelul definitiv puteau fi achitate prin utilizarea sumelor aflate în casă și în conturile bancare și din valorificarea activelor imobilizate. În consecință, judecătorul sindic prezumă, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâtul și-a însușit activele
imobilizate și sumele de bani respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, judecătorul sindic a reținut că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC RV T. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 44.877,00 lei. Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere faptul că folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedită fapta ilicită ale pârâtului, vinovăția sa sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
S-a impus, totuși, menționarea faptului că susținerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumția este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situația de fapt cunoscută. Raportul de cauzalitate dintre o faptă și o urmare - prejudiciu este o legătură logică de tip cauză - efect, care nu poate fi prezumată, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotrivă, în cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, ambele situații de fapt sunt cunoscute, fiind necesară identificarea existenței unei legături necesare și suficiente dintre cele două fapte, așa cum s-a arătat mai sus. În alți termeni, în cazul prezumției ne aflăm în prezența unui fapt cunoscut și a unui procedeu inductiv sau deductiv, deasemenea cunoscut și, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe când în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
În același sens, judecătorul sindic a reținut că raportarea creditoarei DGFP a jud. C. la practica judiciară este lipsită de orice temeinicie, jurisprudența neavând valoare de izvor de drept în sistemul de drept pozitiv român, ci, cel mult, valoare orientativă.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtului, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea exclusiv în fapta ilicită ale pârâtului, mai sus descrisă, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtului va fi antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea majoritară DGFP a jud, C., în contradictoriu cu pârâtul R.
V. și cu lichidatorul judiciar al debitoarei SC RV T. S., P. M C. SPRL, și, în consecință, l-a obligat pe pârâtul R. V., administratorul statutar al debitoarei SC RV T. S., CUI 16106750, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC RV T. S., în cuantum de 44877 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. s-a dispus conexarea prezentului dosar nr. _
/a1 la dosarul nr._, având în vedere necesitatea păstrării în același cadru a tuturor cererilor formulate în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC RV T.
S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 20 august 2013 pârâtul
R. V., reiterând poziția procesuală exprimată în întâmpinarea depusă.
În ședința publică de azi, întemeiat pe dispozițiile art. 301, 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 306 alin. 1 C.pr.civ., C. ea a invocat din oficiu excepția nulității recursului promovat de pârâtul R. V. .
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior,
C. ea constată că este întemeiată, iar recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că sentința i-a fost comunicată pârâtului- recurent la data de 13 august 2013 (fila 4), acesta a depus cererea de recurs la data de 20 august 2013; din cuprinsul declarației de recurs reiese că recurentul nu a înțeles să arate care sunt criticile aduse hotărârii instanței de fond ci a reiterat poziția procesuală exprimată în fața primei instanțe. Analizând recursul declarat, C. ea nu a regăsit motive care să poată fi subsumate prevederilor art.304 sau 3041CPC astfel că se poate conchide că recursul declarat nu este motivat.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale amintite va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr.45 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat
C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
A. M. ION | A. | C. | M. S. |
GREFIER
M. N.
Red.M.S./A.C.
2 ex.-_
Jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia civilă nr. 11645/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2452/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
