Decizia civilă nr. 11645/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11645/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. R. A F. P. C. N. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. J. A F.
P. S. împotriva sentinței civile nr. 3568 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații SC T. SRL Z., SC T. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. I. I. ,
D. M. M., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență prin care se solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 3568 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S., pentru obligarea pârâtei D. M. M., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 4.382 lei.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ D.G.F.P. S. a solicitat obligarea administratorului SC T. SRL Z., pârâta D. M. M. la plata creanței D.G.F.P. S. înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, rămasă neacoperită în sumă de 4382 lei.
Întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor ce deține peste 50% din valoarea creanțelor înțelege să promoveze prezenta acțiune.
A apreciat că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 întrucât de la înființarea societății administratorul
statutar nu a depus la organul fiscal nici o situație financiara si nici declarații fiscale.
Pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind conducerea contabilității firmei, AFP Z. a aplicat debitoarei mai multe amenzi contravenționale in suma totala de 3500 lei si înscrise la masa credală.
Prin Procesul - Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 0059545/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentru nedepunerea Declarației 100 si a decontului de TVA 300 pentru luna septembrie 2011 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, R;
Prin Procesul - Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Nr. 0183799/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentru nedepunerea Declarației 100si decontului de TVA 300 pentru luna martie 2011 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, R;
Prin Procesul - Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Nr. Of85584/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 500 lei pentru nedepunerea raportării contabile la_ conform art. 41 alin. 2 lit. f) din Legea contabilității nr. 82/1991 Republicata;
Prin Procesul - Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Nr. 0059545/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentru nedepunerea Declarației 100si decontului de TVA 300 pentru luna iunie 2010 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, R;
Se menționează faptul ca din evidențele AFP Z. rezultă că administratorul debitoarei nu s-a preocupat să respecte legislația fiscala iar amenzile au fost aplicate doar pentru o parte din faptele contravenționale comise, acesta in mod continuu, nu a depus declarații fiscale in administrație si nici bilanț contabil, astfel ca evidenta contabila nu a fost condusă in conformitate cu legea iar documente contabile prezentate lichidatorului judiciar nu reflecta realitatea.
Din cele prezentate mai sus rezulta fără echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare și starea de insolvență a acesteia.
Prin încheierea civilă nr. 47/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC T. SRL Z. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar
I. I. .
In procedură a depus declarație de creanță creditoarea: DGFP S. pentru suma de 4.382, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul
întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea vizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, fără a arăta cum a fost cauzată astfel starea de insolvență a debitoarei sau în ce măsură a contribuit la încetarea de plăți fapta pârâtei de a nu se conforma obligațiilor legale de a depune la AFP Z. situațiile financiare și declarațiile fiscale
Nedepunerea documentelor cerute de lege la AFP nu poate angaja răspunderea pârâtei în condițiile în care reclamanta nu a probat faptul că prin nedepunerea situațiilor financiare a fost cauzată insolvența debitoarei, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. R. a F.
P. C. N. in nume propriu si in numele Administrației Județene a
F. P. S.
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei S. T. SR.L., respectiv D. M. M. .
În motivarea recursului arată că starea de insolventa a debitoarei este imputabila pârâtei, întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea in condițiile legii si nu a depus la organele fiscale nici o situație financiara si nici declarații fiscale asa cum prevede art. 27 alin 1, art. 30 alin 1 din Legea nr. 82/1001, raportat la art. 73 lit e din Legea nr. 31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitaore.
Potrivit art. 71 din Legea nr. 31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit dispozițiilor art. 2009-2012 Cod Civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in executarea mandatului. Pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind conducerea
contabilități, organul fiscal a aplicat debitoarei mai multe amenzi contravenționale in suma totala ele 3500 lei si înscrise la masa credala.
Prin procesul - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 0059545/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentru nedepunererea Declarației 100 si decontului de TVA 300 pentru luna septembrie 2011 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin procesul - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 0183799/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentru nedepunererea Declarației 100 si decontului de TVA 300 pentru luna martie 2011 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin procesul - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 0185584/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 500 lei pentru nedepunererea raportării contabile la_ conform art. 41 alin. 2 lit. f) din Legeacontabilității nr. 82/1991 republicata.
Prin procesul - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 0059545/_ s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum de 1000 lei pentrunedepunererea Declarației 100 si decontului de TVA 300 pentru luna iunie 2010 conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Arată că din evidentele fiscale rezulta ca administratorul debitoarei nu s-a preocupat sa respecte legislația fiscala iar amenzile au fost aplicate doar pentru o parte din faptele contravenționale comise, acesta in mod continuu, nu a depus declarații fiscale in administrație si nici bilanț contabil, astfel ca evidenta contabila nu a fost condusa in conformitate cu legea iar documente contabile prezentate lichidatorului judiciar nu reflecta realitatea.
Din cele prezentate mai sus rezulta fara echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia.
Aceste fapte ilicite au fost săvârșite inca de la înființarea societății, ținând cont de procesele verbale de contravenție menținute. Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr-o acțiune, dar poate consta si in omisiunea inacțiunea ilicita, in îndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri când aceasta activitatea trebuia, potrivit legii sa fie întreprinsa.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul statutar manifesta un dezinteres total in ceea ce privește condițiile minime pentru funcționarea societății.
Acesta este raportul de cauzalitate intre fapta culpabila a administratului statutar, constând in nerespectarea si neaplicarea legii si prejudiciul creat creditorilor prin intrarea in faliment.
Răspunderea reglementata de prevederile art. 138 din lege presupune existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezida in imposibilitatea acesteia de a-si realiza creanțele scadente din cauza faptului ca administratorul statutar a cauzat starea de insolventa, astfel ca debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile, atfel ca debitoarea a ajuns in stare de insolventa datorita faptelor comise de administratorul statutar.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoana juridica si numai indirect creditorilor.
Toate aceste considerente instituie o prezumție a administrării frauduloase a societății, ceea ce constituie o premisa suficienta a atragerii răspunderii administratorului. De asemenea, reiese faptul ca evidenta
contabila a societății nu a fost ținuta in conformitate cu legea, ceea ce permite sa se tragă concluzia ca in cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitatile cooperatiste, asociațiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" si art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea in partida dubla si sa întocmească bilanț respectiv dare de seama contabila in cazul instituțiilor publice, denumit in prezenta lege bilanț contabil."
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având in vedere faptul ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere si dispozițiile art. 2019 cod civil potrivit cărora "orice mandatar este ținut sa dea socoteala despre gestiunea sa."
Examinând recursul, instanța reține următoarele
:
In cuprinsul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se prevede că - "In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.
(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a
lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Acțiunea prevăzută de acest text legal este de fapt o acțiune în răspundere civila delictuală, care însă se poate promova numai în anumite condiții. Așadar, pentru ca administratorul statutar al unei societăți să poată fi obligat la plata unei părți a pasivului societății, este necesar sa se probeze ca administratorul, prin săvârșirea unei fapte prevăzute expres și limitativ de art. 138 din Legea insolvenței, îndeplinește în același timp și condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, respectiv pe lângă fapta
ilicită al cărei conținut este prevăzut de art. 138, este necesară dovada prejudiciului, a culpei si desigur a raportului de cauzalitate. In concluzie, în această formulare, este necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă, care este una dintre acțiunile prevăzute în art. 138, și starea de insolvență a debitorului. Or, atâta timp cât existența acestor fapte invocate de D. G. a F. P. S., nu a fost dovedită, respectiv faptul că s-ar fi ținut o contabilitate fictivă, că ar fi dispărut unele documente contabile sau că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce ar fi determinat starea de insolvență a debitoarei (respectiv existenta unui raport de cauzalitate), toate susținerile contrare trebuie
înlăturate.
În consecință, săvârșirea faptei reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d), trebuia dovedita în concret, pentru a se ajunge la concluzia că intimata a contribuit la ajungerea debitoarei in starea de insolvență (respectiv dovedirea raportului de cauzalitate dintre fapta și prejudicierea debitoarei, prin
cauzarea stării de insolvență), culpa intimatei impunându-se a fi constatată în concret, nu doar prin referire la debitele neachitate ale debitoarei.
Administratorul statutar D. M. M. a luat legătura cu
lichidatorul judiciar și a precizat faptul că societatea debitoare nu a desfășurat activitate de la înființarea ei și nu s-au întocmit acte contabile, singurele datorii ale debitoarei fiind impozitul forfetar și amenzile primite datorită nedepunerii declarațiilor, fapt confirmat și de către reclamanta creditoare D. G. a F. P. S. .
Raportat la aspectele sus arătate, se constată că nu există raport de cauzalitate între faptele imputate intimatei și insolvența debitoarei.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. C. -N. în nume propriu și în numele Administrației F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3568 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
D. | P. C. | I. | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. L.
| ← Sentința civilă nr. 3730/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 11315/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
