Decizia civilă nr. 11556/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 11556/2013
Ședința publică din 29 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE :S. AL H. JUDECĂTOR :M. B. JUDECĂTOR :M. -I. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. T. N., împotriva sentinței civile nr. 1712 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC I. D.
S. PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante.
Calea de retractare promovată este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea practicianului în insolvență prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de_, în timpul dezbaterilor, s-a depus la dosarul cauzei din partea recurentului o adresă la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru calea de retractare formulată, precum și înscrisuri în susținerea poziției procesuale ( f. 12 -30).
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și a dispozițiilor art. 8 din Lega nr. 85/2006. Pricina fiind în stare de judecată, C. ea o va reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.712 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C., s-a admis cererea formulată de reclamantul H & B I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC I. DS, în contradictoriu cu pârâtul B. T. N. și în consecință, a fost obligat pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 504.301,43 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul a deținut încă de la înființarea persoanei juridice calitatea de administrator statutar al acesteia și că, în această calitate, a fost notificat de practicianul în insolvență în urma deschiderii procedurii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.11), recepționată de către pârât la data de 10 noiembrie 2011, fiindu-i solicitată depunerea documentelor prev. de art.28 din Legea nr. 85/2006.
La data de_ pârâtul i-a predat practicianului în insolvență lista creditorilor și o balanță de parteneri cont 411 iar la data de_ actele
constitutive ale persoanei juridice, fapt ce rezultă din procesele verbale de predare primire încheiate la datele menționate depuse la dosar la filele 12-13. Nu au fost puse la dispoziția practicianului în insolvență documentele justificative necesar demarării unor acțiuni de recuperare a creanțelor în condițiile în care în conformitate cu balanța de parteneri cont 411 debitoarea deținea creanțe în cuantum de 327.290,96 lei (f.20).
Practicianului în insolvență i-a fost predată de creditoarea BRD GSG SA o balanță a stocurilor la_, în cuprinsul căreia erau evidențiate stocuri în valoare de 177.010,47 lei, constând în materiale auxiliare, obiecte de inventar și mărfuri care figurau scriptic în patrimoniul debitoarei dar care nu au fost predate de pârât și nu a fost justificată inexistența lor.
Cu toate că pârâtul a fost notificat în mod repetat și s-a făcut dovada că i-a parvenit notificarea, acesta nu i-a predat practicianului în insolvență toate actele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006 și nu a pus la dispoziția acestuia toate informațiile privitoare la derularea activității persoanei juridice.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv folosirea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în folosul propriu sau în folosul altei persoane.
În ceea ce privește incidența în cauză a acestor dispoziții legale judecătorul sindic constată că susținerile lichidatorului sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a folosi bunurile proprietatea debitoarei înscrise în contabilitate în interes propriu sau în interesul altei persoane.
Aceasta, deoarece în contabilitatea debitoarei figurau la data de_, conform documentelor puse la dispoziția practicianului în insolvență de creditoarea B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE, stocuri, obiecte de inventar și materiale auxiliare în valoare de 177.010,47 lei.
Nu i-au fost predate practicianului în insolvență documente din cuprinsul cărora să rezulte evidența ulterioară a stocurilor și nici documente din care să rezulte care sunt debitorii persoanei juridice pentru a da posibilitatea practicianului ca în baza atribuțiilor prevăzute de lege să procedeze la recuperarea acestor creanțe, nefiind puse la dispoziția practicianului în insolvență înscrisuri, probe de natură să-i permită acestuia formularea unor acțiuni în justiție pentru recuperarea de la terți a unor bunuri lăsate în posesia acestora, fără nici un fel de justificare legală sau a contravalorii unor servicii prestate și neachitate.
Susținerile pârâtului din întâmpinare nu au fost dovedite și au fost înlăturate de către judecătorul sindic pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Deși pârâtul a indicat un număr de opt creditori în cazul cărora ar fi intervenit compensarea, nu s-a depus decât un singur ordin de compensare încheiat între debitoare și SC ROLLSTAR PRODEXIM S. pentru suma de 12.097,54 lei, ordin ilizibil, necertificat cu originalul, în care nu sunt indicate facturile care constituie obiectul compensării și care nu poate face dovada compensării așa cum prevede H.G. 685/1999 (f. 115). Mai mult, acest înscris este datat_, în timp ce în balanța de parteneri, cont 411-clienți, SC ROLLSTAR PRODEXIM S. figurează cu o datorie de 12.097,94 lei în luna decembrie 2010, deci ulterior datei de_ .
Deși sarcina probei îi incumba, pârâtul nu a depus la dosar alte ordine de compensare cu privire la celelalte societăți comerciale în privința cărora ar fi intervenit compensarea.
Nu s-au depus probe nici în susținerea faptului că în treisprezece cazuri sumele nu au fost încasate datorită nefinalizării lucrărilor, livrării de mărfuri greșite sau incomplete sau datorită faptului că nu s-au putut corecta greșelile din cauza distanței prea mari sau neplății facturilor.
Din extrasul de cont depus de către pârât odată cu întâmpinarea rezultă ca suma de 5.090,23 lei a fost încasată de la SC FIVE HOLDING SA la data de _
, dată la care a fost și rambursată rata la creditul contractat de către debitoare. În balanța de parteneri, cont 411-clienți, SC FIVE HOLDING S.A. figurează cu o datorie de 8.590,42 lei în luna decembrie 2010, deci ulterior datei de_ .
Singura persoană care a semnat actul constitutiv al societății debitoare este pârâtul, numiții Kuibus George Mario și M. Ovidiu Călin, nesemnând acest înscris (f. 93-107). Mai mult, acest înscris nu a fost certificat in conformitate cu originalul, deși pârâtul a beneficiat de asistența juridică de specialitate și reprezentantul acestuia cunoștea faptul că are o astfel de obligație, așa cum avea cunoștința și despre valoarea pe care o poate avea un astfel de act nesemnat de către anumite persoane.
Nici celelalte susțineri ale pârâtului nu au fost dovedite, în condițiile în care livrarea sau schimbarea oricăror produse ulterioare lunii ianuarie 2009 trebuia să se facă cu avize de însoțire a mărfurilor.
Corespondența purtată între debitoare, reprezentată de pârât si SC ELECTROGRUP S., relevă faptul că defecțiunile apărute ulterior recepției cantitative și calitative nu fac obiectul contractului și nu se datorează debitoarei (f. 72-73), astfel încât pârâtului, îi incumba obligația de a face demersuri pentru recuperarea sumelor.
Nu au fost dovedite nici afirmațiile pârâtului în sensul că anumite produse ar fi fost depozitate la societatea HOLZBACH WERKSTATTEN S. in localitatea Daia Romana. Pârâtul nu a depus nici un fel de înscris in acest sens, înscris din care să rezulte ca ar fi fost lăsate bunurile in custodia cuiva, iar societatea comercială anterior menționată nu a dat nici un răspuns adresei trimise de către lichidatorul judiciar al debitoarei (f. 143-146). De altfel, o astfel de conduită recunoscută de pârât nu face decât să confirme susținerile practicianului în insolvență conform cărora bunrile debitoarei au fost folosite în interesul unor terțe persoane, faptă de natură să atragă angajarea răspunderii prin raportare la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Aceasta în condițiile în care administratorul statutar este răspunzător de modul de administrare a bunurilor persoanei juridice, privite în sens larg, revenindu-i obligația de le utiliza în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită persoana juridică, obținerea de profit și implicit acoperirea datoriilor înregistrate față de creditori.
Pârâtul, în calitate de administrator statutar, avea obligația de a depune la dispoziția practicianului în insolvență, în urma deschiderii procedurii, bunurile persoanei juridice în scopul inventarierii și evaluării și, ulterior, în scopul valorificării în vederea acoperirii pasivului debitoarei.
Lipsa stocurilor și a activelor imobilizate menționate în contabilitatea debitoarei creează prezumția folosirii acestora în folosul propriu al administratorului statutar și a altor persoane, faptă care se încadrează în prev. art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, apărările formulate de pârât în cuprinsul întâmpinării confirmând susținerile lichidatorului judiciar.
Judecătorul sindic a apreciat că angajarea răspunderii în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate se impune a se face și datorită faptului că debitoarea figura la data de_ cu creanțe neîncasate în cuantum de 327.290,96 lei, sumă care, în măsura în care ar fi fost recuperată de administratorul statutar, ar fi dat posibilitatea stingerii integrale a pasivului.
Administratorului îi revine în baza contractului de mandat încheiat cu societatea obligația de a administra bunurile debitoarei în interesul acesteia, conform scopului pentru care persoana juridică a fost înființată, bunurile acesteia, incluzând în această categorie și sumele de bani ce se impuneau a fi recuperate în urma raporturilor contractuale încheiate de debitoare cu terții, nu au fost utilizate în interesul societății.
Existența unor creanțe nerecuperate într-un cuantum substanțial denotă lipsa de diligență și loialitate a administratorului statutar față de persoana juridică, reținându-se împrejurarea că, în această modalitate, prin omisiune, pârâtul a utilizat bunurile debitoarei în interesul unor terți, faptă ce se încadrează în disp. art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Concluzionând, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului se impune a fi reținută fapta de a folosi bunurile debitoarei în interes personal și al altor persoane, impunându-se obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 504.301,43 lei, în conformitate cu disp. art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. T. N. a declarat recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii de atragere a răspunderii administratorului promovată de lichidatorul judiciar H&B I. S.P.R.L.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâtul a arătat că până la primul termen de judecată va face toate demersurile pe lângă societățile cu care s-au operat compensațiile pentru a obține de la acestea documente justificative prin care să se ateste că S.C. I. D.
S.R.L. avea o dublă calitate față de acestea, atât pe cea de creditor cât și de debitor, iar faptul că această societate nu s-a înscris la masa credală constituie un indiciu în sprijinul stării de fapt pe care a prezentat-o. De asemenea, trebuie luată în considerare și balanța de parteneri cont 401.01, furnizori interni depusă la dosarul cauzei, dar care a fost ignorată de către instanța de fond.
A mai precizat pârâtul că cele mai multe creanțe pe care debitoarea le avea față de anumiți debitori se compensează cu creanțele pe care aceștia le aveau față de societatea debitoare și că au existat situații în care anumite sume nu au putut fi încasate datorită nefinalizării lucrărilor, marfa fiind livrată greșit sau incomplet față de contract, aceste erori nefiind corectate datorită distanței prea mari sau neplății furnizorilor. Apoi, unele sume au fost încasate, însă au fost reținute de bancă datorită neplății ratelor.
Pe de altă parte, pârâtul a mai arătat că nu este de acord cu interpretarea dată de către instanța de fond potrivit căreia nu a semnat actul constitutiv, având în vedere că Mario Cuibus și Călin Mureșan au calitate de asociați, cu drept de reprezentare a societății.
În continuarea motivării recursului, pârâtul a redat mai multe grafice referitoare la bunurile evidențiate în balanța de stocuri si a arătat că produsele au fost vândute și livrate ulterior lunii ianuarie 2009 (deci ulterior balanței de stoc care a fost pusă la dispoziție lichidatorului de către BRD SG SA). Livrarea s-a făcut in baza unui contract de prestări servicii, încasându-se un avans, însă datorită viciilor de calitate ale produselor, contractul nu a fost finalizat și nu s-a ajuns la emiterea facturii necesare descărcării de gestiune.
Alteori, anumite produse (uși) au fost înlocuite cu altele din stoc, pentru că s-au defectat la transport (comanda SC ELECTROGRUP S. ).
Datorită faptului că debitoarea a avut dificultăți financiare în ultimul timp și nu și-a achitat chiria pentru spațiile închiriate, pârâtul a arătat că a lăsat proprietarilor acestor spații o parte din stocul de marfă.
De asemenea, unele produse care erau evidențiate în stocul de marfă erau de fapt pliante publicitare, cărți de vizită și alte materiale publicitare care au fost distribuite clienților. Alte produse, din cauza faptului că debitoarea nu și-a mai permis sa suporte costurile depozitării, au fost transportate de către asociatul Calin M. la o societate cu sediul în Daia Romana, unde au rămas fără a fi valorificate.
În finalul motivării recursului, pârâtul a evidențiat faptul că nu a beneficiat de nici unul din produsele care fac obiectul stocului de marfă și nici nu a facilitat în vreun mod folosirea de către vreo persoană a creditelor societății și că s-a ajuns în incapacitate de plată datorită faptului că societatea a rămas fără lichidități în urma neplății facturilor de către clienți.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar H&B I. S.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței atacate, argumentat de faptul că motivele invocate de pârâtul recurent nu au nicio bază reală, deoarece a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la intrarea în insolvență și a constatat fără nici un dubiu că pârâtul, în calitate de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit la aducerea debitoarei în stare de faliment.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de angajare a răspunderii administratorilor formulată în prezentul dosar, lichidatorul judiciar H&B I. S. a solicitat angajarea răspunderii pârâtului, fost administrator statutar, pentru suma de 504.301,43 lei, în temeiul art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii, s-a arătat că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar bunurile înregistrate în contabilitate și nu a prezentat documentele justificative în vederea efectuării demersurilor de recuperare a creanțelor.
Tribunalul a achiesat acestei poziții, admițând cererea și apreciind că faptele imputate se circumscriu prev. art. 138 alin. 1 lit. a din LPI.
Prin recursul declarat, pârâtul B. T. N. arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei invocate în susținerea cererii, reiterând aceleași apărări evocate și în fața judecătorului sindic atât în privința stocului de marfă cât și în privința modalității de stingere a creanțelor evidențiate în contabilitatea debitoarei.
C. ea reține, cu titlu preliminar, că înscrisurilor depuse în fața instanței de recurs nu li se poate da valoarea probatorie clamată de recurent deoarece nu prezintă garanții de autenticitate, existând suficiente indicii că acestea au fost constituite pro causa. Astfel, recurentul pentru a proba stingerea creanțelor prin compensare față de partenerii contractuali SC SMILO S., SC LUCMONT S., SC SOTI ROM S. și SC DEKO DISTRIB S. s-a prevalat de 4 adeverințe emise de către societățile în cauză care nu poartă nici un număr de înregistrare, iar două dintre acestea nu conțin nici ștampila societății așa încât C. ea nu are certitudinea că înscrisurile emană cu adevărat de la societățile respective. De asemenea o eventuală compensare a datoriilor acestor societăți trebuia să fie reflectată în evidențele contabile a debitoarei, împrejurare nedovedită până în prezent. De asemenea în privința operațiunii de compensare pretins a fi realizată cu SC ROLSTAR PRODEXIM S. se impun a fi validate statuările judecătorului sindic care a evidențiat în mod corect că această din urmă societate figurează în contabilitatea debitoarei cu un debit de 12.097,94 lei în luna decembrie 2010, respectiv ulterior întocmirii ordinului de compensare de care se prevalează recurentul.
De asemenea recurentul nici în etapa recursului nu a probat afirmația potrivit căreia o parte din creanțe nu au putut fi recuperate din cauza executării
defectuoase a propriilor obligații contractuale - constând în nefinalizarea lucrărilor, neexecutarea întocmai a obligației de livrare-, aceste susțineri rămânând în continuare la stadiul de simple afirmații neprobate.
Nu au fost confirmate prin probațiunea administrată nici susținerile recurentului referitoare la încasarea unor creanțe ale debitoarei de către asociații Mario Kuibus și Călin Mureșan. De altfel așa cum în mod corect a reținut și
judecătorul sindic calitatea de asociați a acestor persoane nici măcar nu a fost probată, actul de asociere prezentat de recurent nefiind semnat de către cei doi pretinși asociați astfel că în lipsa unui consimțământ valabil exprimat prin subscrierea actului constitutiv nu poate fi reținută calitatea de asociați a celor două persoane indicate de recurent.
Nedepunerea diligentelor pentru recuperarea unor creanțe poate constitui temei suficient pentru a se reține fapta prev de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 dacă pârâtul a urmărit în mod intenționat împiedicarea recuperării acestor sume, ceea ce în cauză s-a dovedit pe deplin având în vedere că recurentul a refuzat să predea documentele contabile care i-ar fi permis lichidatorului judiciar identificarea debitorilor și urmărirea acestora pentru recuperarea creanțelor.
Nu pot fi validate nici afirmațiile recurentului privitoare la utilizarea stocurilor în interesul debitoarei prin continuarea activității de vânzare după întocmirea balanței de stoc pusă la dispoziția lichidatorului judiciar de către BRD SG SA de vreme ce facturile fiscale de care se prevalează recurentul nu sunt însoțite de avize de predare a mărfii și nici de chitanțe care să ateste încasarea prețului, înregistrarea acestor plăți în contabilitatea debitoarei și utilizarea sumelor în desfășurarea activității debitoarei. De asemenea nici teza înlocuirii unor mărfuri defecte nu poate fi primită în lipsa unor probe concludente.
Totodată nu se confirmă nici susținerile recurentului referitoare la depozitarea unor stocuri la SC HOLZBACH WERKSTATTEN S. în localitatea Daia Romana. În plus dacă acesta ar fi fost de bună credință ar fi făcut demersurile necesare pentru recuperarea acestor stocuri și predarea lor către lichidatorul judiciar în vederea valorificării lor în procedura insolvenței.
Recurentul a reclamat lipsa de valoare economică a unor stocuri constând în pliante publicitare, cărți de vizită, materiale publicitare, despre care susține că nu și le-a însușit în scopuri personale ci le-a distribuit în activitatea de promovare a produselor comercializate de debitoare. Deși nu a indicat o valoare estimativă a stocurilor din această categorie, cu siguranță acestea aveau o valoare modică și nu prezintă nicio relevanță în economia cauzei în condițiile în care recurentului îi revenea obligația de a justifica refuzul de predare a unor stocuri în valoare de 177.010,47 lei.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., C. ea va respinge recursul declarat de pârâtul B. T. N. împotriva sentinței civile nr. 1.712 din 13 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul B. T. N. împotriva sentinței civile nr. 1.712 din 13 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, M. -I. I. |
GREFIER, V. D. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. C. .
| ← Sentința civilă nr. 1739/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2506/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
