Decizia civilă nr. 11797/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 11797/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: E. T. V.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta debitoare SC F.
S. N. împotriva încheierii civile nr. 762 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. N. ., privind și pe intimații C. I. DE I.
N. L. și D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect contestație la tabel
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind achitată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente.
Față de actele existente la dosar curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 762 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui B. -N., s-a respins ca lipsită de obiect cererea de repunere în termen formulată de SC F. S. .
S-a respins ca nefondată excepția tardivității invocate de D. G. A F.
P. B. -N. .
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea debitoarea SC F. S. N., în contradictoriu cu creditoarei D. G. A F.
P. B. -N., privind înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut referitor la excepția tardivității contestației și la cererea de repunere în termen instanța de fond a constatat că tabelul definitiv al creanțelor a fost întocmit în data de 3 octombrie 2011 (f.168), iar contestația a fost depusă la oficiul poștal în data de 25 octombrie 2011 (plicul poștal f.2) în consecință contestația nu intră sub incidența art. 73 din Legea nr. 85/2006 ci sub incidența art. 75 din același act normativ.
Sub imperiul acestui text de lege contestațiile se pot introduce până la închiderea procedurii insolvenței, respectiv și prezenta contestație beneficiază de același regim.
În consecință instanța a respins ca lipsită de obiect cererea de repunere în termen și ca nefondată excepția tardivității contestației.
Referitor la fondul cauzei instanța a constatat că în cauză nu este invocat și dovedit nici unul din motivele limitativ prevăzute de art. 75 și anume nu este fals, nu este dol, iar creanța nu a fost înscrisă în tabel din eroare.
De asemenea, a mai precizat instanța de fond, creanța fiscală nu poate fi înscrisă numai cu titlu provizoriu în tabel deoarece introducerea contestației nu afectează caracterul său executoriu, astfel cum rezultă din disp. art. 215 din OG nr. 2/2003 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu prev. art. 141 alin. 2 din același cod.
În ipoteza în care i se va admite debitoarei contestația formulată în materia contenciosului administrativ și fiscal se va putea repune în discuție creanța contestată dar în baza unei alte cauze și anume intervenirea unei hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele menționate, instanța de fond, văzând că în cauză nu sunt incidente disp. art. 73 și nu sunt întrunite condițiile prev. de disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, debitoarea S.C. F. S.R.L. N. a declarat recurs
prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației sale și anulara deciziei administratorului judiciar de admitere a creanței și de înscriere a acesteia în tabelul definitiv.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 4, art. 304 pct. 9 corob. cu art. 3041C.pr.civ., debitoarea a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, respectiv că admiterea creanței D.G.F.P. B. -N. s-a făcut în urma unei erori esențiale.
În acest context, recurenta arată că D.G.F.P. B. -N. a solicitat înscrierea unei creanțe în temeiul deciziei de impunere nr. 708/2010, împotriva căreia recurenta a formulat contestație în temeiul art. 205 și 207 din O.G. nr. 92/2003, dar prin decizia nr. 23/2011 contestația nu a mai fost soluționată întrucât D.G.F.P. B. -N. a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă T. B. -N. .
Cum până în prezent organul de urmărire penală nu a dat o soluție în cauză pe latura penală, recurenta apreciază că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, ea fiind contestată și aflată în curs de soluționare.
Intimații C. I. DE I. N. L. și D. G. A F. P.
B. -N., deși legal citați, nu și-au delegat reprezentat în instanță și nu au depus întâmpinări prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
După cum bine a subliniat judecătorul sindic, prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea, pe tot parcursul procedurii de insolvență, oricărei persoane interesate să formuleze contestație împotriva trecerii unei creanțe in tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute.
Din analiza și interpretarea acestui text de lege, se poate reține că legea permite formularea unei contestației împotriva creanțelor trecute in tabelul definitiv de creanțe, numai în următoarele cazuri expres și limitativ prevăzute de lege: în cazul descoperirii unui fals, a unui dol sau a unei erori esențiale precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Prin contestația formulată s-a susținut că admiterea creanței pretinse de DGFP B. N. în tabelul definitiv de creanțe este rezultatul unei erori esențiale determinată de ignorarea împrejurării că această creanță a fost contestată în condițiile art. 205 și 207 din Codul de procedură fiscală, contestație
2
a cărei soluționare a fost suspendată urmare a sesizării organelor de urmărire penală.
Achiesând la statuările judecătorului sindic, Curtea reține că în cauză nu poate fi vorba de o eroare esențială, în sensul prevăzut de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât formularea contestației administrative reglementate de art. 205 și 207 din Codul de procedură fiscală nu are aptitudinea de a înfrânge caracterul cert, lichid și exigibil al creanței bugetare pretinsă de DGFP B.
N. și stabilită printr-un titlu executoriu.
Din probațiunea administrată rezultă că creanța bugetară în sumă de
227.472 lei a fost stabilită prin Decizia de impunere nr. 708/_ . Împotriva acestui titlu de creanță fiscală, societatea debitoare a formulat contestație administrativă, conform art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Prin Decizia nr. 23 din_ Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP B. N. a dispus suspendarea soluționării contestației administrative până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
Curtea ține să sublinieze faptul că introducerea contestației administrative nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, chestiune tranșată în mod inechivoc de prevederile art. 215 din OG nr. 92/2003. Efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate doar în cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004. Recurenta nu a făcut însă dovada inițierii unui astfel de demers.
Din aceste prevederi legale rezultă că titlul de creanță își produce efectele indiferent de formularea contestației administrative. Așadar până la momentul admiterii contestației și anulării deciziei de impunere nr. 708/_, creanța fiscală cuprinsă în acest titlu executoriu este una certă, lichidă și exigibilă, fiind corectă măsura adoptată de administratorul judiciar de trecere a acestei creanțe
în tabelul definitiv de creanțe.
De vreme ce administratorul judiciar a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale relevante din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 205, art. 207 și215 din OG nr. 92/2003 și a procedat în mod corect la înscrierea întregii creanțe bugetare pretinse de DGFP B. N., nu poate fi validată apărarea recurentei potrivit căreia înscrierea acestei creanței bugetare ar fi rezultatul unei erori esențiale.
Curtea conchide că instanța de fond a reținut în mod corect că recurenta nu se încadrează în situațiile de expres și limitativ prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006, astfel că soluția pronunțată este una temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de debitoare S.C. F. S.R.L. N. împotriva încheierii civile nr. 762 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de debitoare S.C. F. S.R.L. N. împotriva încheierii civile nr. 762 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013.
3
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, E. T. V. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond.C. V.
4
| ← Sentința civilă nr. 86/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 2092/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
