Decizia civilă nr. 3377/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3377/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 4118 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a2 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC F. R.
S., SC F. R. S. PRIN LICHIDATOR J. SS, având ca obiect contestație_ /a2 contest.la mas.lich.dep.de SC I. A. CORP.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare .
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 4118 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a2 al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă cererea formulată de contestatoarea I. A. C. având ca obiect repunerea în termenul limită de formulare a contestației împotriva măsurii lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC F.
R. S., măsură cuprinsă în raportul lunar de activitate din_ .
A fost respinsă, ca fiind tardivă, contestația formulată de creditoarea I.
A. C. împotriva măsurii lichidatorului judiciar S. IPURL, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC F. R. S., măsură constând în refuzul plății sumei în cuantum de 1.307.806,46 lei, în condițiile prev. de art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În considerente se reține că prin contestația înregistrată la data de 7 iunie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, creditoarea I. A. C. a contestat refuzul lichidatorului judiciar de a da curs cererii sale de plată a
creanței curente în sumă de 1.307.806,46 lei în baza arrt.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, cerere formulată la data de 9 mai 2012, refuz exprimat prin adresa emisă de SS nr.1490/31 mai 2012.
S-a solicitat admiterea contestației și obligarea debitoarei SC F. R. S. prin lichidatorul judiciar, la plata sumei mai sus menționate, în baza disp. art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006.
Contestatoarea a apreciat creanța ca fiind născută în timpul procedurii falimentului, nefiind necesară în ceea ce privește această creanță înscrierea în tabelul creanțelor. În acest sens a fost invocată sentința comercială nr.1345/3 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr._, rămasă irevocabilă, în baza căreia debitoarea a fost obligată să-i restituie contestatoarei contravaloarea în lei, la cursul BNR din ziua efectuării plății, a sumei de 201.503,80 euro, cu dobânda legală practicată în materie comercială calculată asupra sumei în lei la cursul BNR din ziua plății, începând cu data de 5 decembrie 2007 și până la plata integrală a sumei. Prin aceeași sentință a fost obligată debitoarea să-i achite contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 13.648,85 lei.
Apreciind creanța ca fiind născută în cursul procedurii falimentului, contestatoarea susține că nu-i sunt aplicabile regulile privind înscrierea în tabelul creanțelor și nici cele privind categoria de creanță ori cele referitoare la prioritatea plăților.
Refuzul lichidatorului judiciar de a face plata în favoarea contestatoarei în conformitate cu prev. art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 este apreciat ca fiind nelegal, considerându-se că în mod eronat s-a susținut de către acesta că creanța solicitată nu este născută în timpul procedurii
falimentului, ci ar fi una chirografară, născută retroactiv de la data de 5 decembrie 2007, dată la care părțile au fost puse în situația anterioară rezoluționării contractelor încheiate cu debitoarea SC F. R. S. și aceasta a
fost obligată la plata debitului și a dobânzii legale.
Analizând contestația formulată de creditoare și cu prioritate cererea de repunere în termen formulată în temeiul disp. art.103 C.pr.civ., prin raportare și la disp. art.21 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Conform prev. art.103 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, în afara cazului în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite respectiva cale de atac sau să îndeplinească actul de procedură în termen. În acest din urmă caz, alineatul 2 al art.103 stabilește faptul că partea este obligată să îndeplinească actul de procedură neefectuat în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen fiind arătate și motivele împiedicării.
Prin raportare la acest termen reglementat de această normă legală se reține faptul că I. A. C. a solicitat repunerea sa în termenul de 3 zile prevăzut de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, contestând măsura lichidatorului judiciar SS de a efectua plata sumei în cuantum de 1.307.806,46 lei în baza prev. art.64 alin.6, cu prioritate, în baza documentelor din care rezultă și fără înscriere la masa credală, pe considerentul că această sumă este o creanță născută pe parcursul derulării procedurii.
Astfel, contestatoarea a formulat la data de 6 octombrie 2011 în dosarul de insolvență înregistrat sub nr._ o cerere de plată a creanței în baza disp. art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, creanță ce rezultă din titlul
executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească nr.1345/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, plata solicitându-se a se face cu prioritate și fără înscriere la masa credală înaintea oricărei altei plăți către alți creditori, pe considerentul că această creanță ar fi născută în procedura falimentului, deci după data deschiderii procedurii insolvenței.
În ședința publică din data de 19 ianuarie 2012 practicianul în insolvență a depus la dosarul cauzei, față de cererea de plată a creanței formulată de contestatoare, un înscris intitulat "Note scrise";, apreciind că se impune respingerea cererii formulate pentru aceleași considerente menționate în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul prezent, menționând, în esență, faptul că desființarea contractului încheiat între debitoare și contestatoare și repunerea părților în situația anterioară are drept consecință obligarea debitoarei la plata creanței începând cu data la care a fost obligată la plata dobânzii legale, prin sentința nr.1345/2011 din_, pronunțată în dosarul nr._, respectiv de la data de 5 decembrie 2010.
S-a susținut că creanța este exigibilă de la data la care debitoarea are obligația să plătească dobânda legală, chiar dacă a devenit certă odată cu pronunțarea hotărârii nr.1345/2011.
În susținerea acestui raționament a fost invocată și hotărârea nr.5118/C/_ pronunțată în dosarul nr._ prin care judecătorul sindic a dispus înscrierea contestatoarei în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 201.503,80 euro respectiv echivalentul în lei la data deschiderii procedurii 17 iunie 2010, cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială calculată asupra acestei sume în lei la cursul BNR aferent perioadei_ -_ .
La aceeași dată, 19 ianuarie 2012, contestatoarei i-a fost comunicat în ședința publică în exemplar al poziției procesuale depuse la dosar de către practicianul în insolvență, astfel încât judecătorul sindic apreciază că la acel moment contestatoarea a luat la cunoștință despre susținerile practicianului conform cărora cererea sa de efectuare a plății în condițiile prev. de art.64 alin.6 este nefondată și, implicit, de refuzul acestuia de a efectua plata.
De altfel, în cuprinsul încheierii de ședință practicianul în insolvență și-a exprimat în mod neechivoc poziția procesuală în sensul respingerii cererii formulate de creditoare, fiind menționat în cuprinsul considerentelor și motivele detaliate pentru care s-a apreciat că se impune respingerea acestei cereri.
În plus, contestatoarea a făcut referire la aceste note scrise ce i-au fost comunicate și conținutul lor prin scriptul depus la dosarul de insolvență la data de 5 aprilie 2012, menționând soluția de respingere a cererii, soluție exprimată de practicianul în insolvență, neexistând față de această împrejurare nici un dubiu din partea contestatoarei.
Prin adresa înregistrată sub nr.1490/31 mai 2010, comunicată de către lichidatorul judiciar SS contestatoarei, adresă pe care, de altfel, aceasta a depus-o la dosar aferent contestației, practicianul în insolvență i-a comunicat punctul de vedere asupra cererii de plată a creanței, reiterând aspectele cu prinse în nota scrisă depusă la dosar la data de 19 ianuarie 2011. Răspunsul i-a fost comunicat contestatoarei în urma cererii înaintată practicianul în insolvență la data de 9 mai 2012, același răspuns constând în refuzul de plată a creanței fiind menționat și în cuprinsul raportului lunar de activitate nr.7 din data de 1 iunie 2012.
Raportul a fost înregistrat la registratura instanței la data de 1 iunie 2012, fapt pe care, de altfel, și contestatoarea îl recunoaște și prin raportare
la disp. art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, de la această dată se impunea a fi formulată contestația ce face obiectul prezentului dosar.
Pentru admiterea cererii de repunere în termen conform art.103 C.pr.civ., contestatoarea era obligată să facă dovada faptului că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să întocmească actul de procedură în termenul de decădere prev. de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, împrejurare care însă nu s-a făcut în cauză.
Susținerile părții în sensul că nu are posibilitatea să verifice zilnic la registratura instanței înregistrarea raportului de activitate de către practicianul în insolvență nu au nici un fel de relevanță în cauză față de dispozițiile imperative ale legii, cu atât mai mult cu cât partea era îndreptățită să conteste măsura chiar dacă nu era cuprinsă printr-un raport de activitate, încă de la momentul la care i-a fost comunicat refuzul de plată din partea lichidatorului judiciar.
Procedura insolvenței este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în cadrul căreia legiuitorul a prevăzut diferite termene pentru soluționarea contestațiilor împotriva tabelului creanțelor, precum și termenul de contestare a unor demersuri și rapoarte întocmite în cadrul procedurii de către practicianul în insolvență, legiuitorul reglementând în mod concret, pentru fiecare situație în parte, data la care se naște dreptul de a contesta, precum și persoanele care au legitimare procesuală activă.
În condițiile în care legiuitorul ar fi intenționat să reglementeze termenul prevăzut de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006 prin raportare la data la care era publicat în BPI raportul de activitate întocmit de practicianul în insolvență avea libertatea să o facă, cum de altfel este reglementat dreptul creditorilor de a formula contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor.
Rațiunea pentru care reglementarea dreptului s-a făcut prin raportare la data depunerii raportului de activitate la dosarul cauzei constă în aceea că s-a avut în vedere interesul direct pe care creditorii îl au în procedură și,
implicit, faptul că măsurile pe care practicianul în insolvență le aplică s-ar impune a fi contestate într-un termen cât mai scurt pentru a nu aduce atingere principiului celerității procedurii.
În plus, creditorii implicați în procedură se presupune că au cunoștință de modul în care aceasta se derulează, cu atât mai mult în situația în care se formulează din partea acestora cereri punctuale, cum este și cazul în speță.
La data de 7 februarie 2012, de altfel, contestatoarea a formulat o cerere de eliberare a copiei de pe încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2012, încheiere în cuprinsul căreia a fost menționată poziția procesuală exprimată de practicianul în insolvență față de cererea de obligare la plata creanței declarate.
Drept urmare, nu pot fi reținute argumentele invocate de contestatoare conform cărora ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a formula contestația în termen de 3 zile de la înregistrarea la dosar a raportului nr.7/1 iunie 2012 întocmit de practicianul în insolvență, cererea sa de repunere în termen a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC I. A. C.,
solicitând casarea in tot a sentintei recurate ca fiind netemeinica si nelegala, si, pe fond, admiterea contestatiei formulate si, pe cale de consecinta, obligarea debitoarei SC F. R. S., prin lichidator judiciar, la plata catre recurentă a sumei de 1.307.806,46 RON, in baza art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei,
În motivarea recursului se arată că, cat priveste atributiile si indatoririle lichidatorului judiciar, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 85/2006, "în cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispozițiile art. 19, 21, 22, 23 și ale art. 102 alin. (5)." Cu alte cuvinte, obligatiile prevazute de art. 21 in sarcina administratorului judiciar se aplica in mod corespunzator si lichidatorului judiciar.
Art. 21 menționează: "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestatie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. 1."
Chiar daca termenul de 3 zile pentru contestatie curgea de la "depunere", cum se exprima legiuitorul, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca orice raport al lichidatorului judiciar trebuie, potrivit prevederilor legale mentionate anterior, publicat si in Buletinul Procedurilor de Insolventa (BPI). Se precizeaza la art. 21 alin. 1 teza finala ca Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. Aceste doua indatoriri ale lichidatorului, una de a depune raportul la dosarul cauzei si alta de a publica raportul in BPI, sunt indisolubil legate una de cealalta. Prima din ele este pentru ca raportul sa existe la dosarul cauzei si spre stiinta si examinarea judecatorului sindic care supervizeaza administrarea procedurii de catre lichidator, a doua pentru aducere la cunostinta creditorilor si oricarei persoane interesate. De aceea, alin. 3 al art. 21, care mentioneaza termenul de contestare a masurilor dispuse prin raport, trebuie interpretat in spiritul legii si nu in litera ei, in sensul ca legiuitorul a avut in vedere ambele momente, si cel al depunerii la dosarul cauzei si cel al depunerii, in sens de publicare in BPI. De altfel si exprimarea vaga a legiuitorului, in sensul ca mentioneaza un termen de 3 zile de la depunerea raportului prevazut la art. 1, fara sa mentioneze in completare "la dosarul cauzei" trebuie inteleasa ca se refera si la depunerea raportului la BPI, adica publicarea acestuia.
Ratiunea publicarii oricarui raport intocmit de lichidator in BPI este aceea de a aduce la cunostinta creditorilor si a oricarei persoane interesate, masurile intreprinse in cadrul procedurii insolventei. In mod obisnuit, actele transmise de lichidator spre publicare in BPI se publica in aceeasi zi. Insa, in acest caz, dupa cum arata si lichidatorul in pozitia sa fata de contestatia recurentei, BPI a omis din eroare publicarea raportului nr. 7 din_, aceasta facandu-se abia in data de_ . Aceasta este circumstanta care se incadreaza in prevederile art. 103 C.pr.civ., mai presus de vointa subscrisei, care a impiedicat-o sa depună cu o zi mai devreme contestatia la raportul nr. 7 al lichidatorului in care isi exprima refuzul de plata a creantei recuentei, pe baza prevederilor art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.
Sustinerile instantei de fond cum ca ar fi putut avea cunostinta de depunerea la dosarul cauzei a raportului sunt total nefondate in conditiile in care lichidatorul nu a anuntat-o pe recurentă nici direct si nici prin publicare in BPI despre momentul depunerii raportului. Mai ales avand in vedere ca in speta este vorba despre un termen atat de scurt, de numai 3
zile, dispozitiile legii, citate mai sus, trebuie imperios a fi interpretate in sensul ca termenul de contestare curge si de la publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolvență. Altfel, nu s-ar explica de ce legiuitorul a mai precizat, dupa ce a instituit in sarcina lichidatorului obligatia de a depune raportul la dosarul cauzei, si a doua obligatie, cea de publicare in Buletinul Procedurilor de Insolvență, in cadrul aceleiasi propozitii. Recurenta nu înțelege care este rostul publicarii in BPI in acest caz, daca nu cel de aducere la cunostinta creditorilor si persoanelor interesate, de publicitate si opozabilitate, astfel incat acestia sa poata formula contestatie. Interpretarea instantei de fond cum ca ar fi putut afla in 3 zile ca s-a depus un raport la dosarul cauzei, ca si cum creditorul interesat, in speta recurenta, ar verifica zilnic daca lichidatorul a mai depus ceva la dosar, este cel putin hilara, daca nu chiar de rea-credinta si facuta in dispretul legii, a rolulului activ atribuit de legea procesuala civila judecatorului, constituind in perceptia acesteia un abuz de interpretare din partea instantei.
Pe fond, reiterează argumentele expuse in contestatia impotriva refuzului lichidatorului judiciar de plata a creantei recurentei, refuz exprimat prin adresa sa nr. 1490/31 mai 2012.
Creanta recurentei s-a nascut in timpul procedurii falimentului, adica prin pronuntarea de catre Tribunalul Comercial Cluj a sentintei nr. 1345/_ in dosarul nr._ . In sistemul de drept romanesc, in lipsa unui pact comisoriu, rezolutiunea contractului este judiciara, prin aceea ca nu produce efecte juridice decat de la data pronuntarii ei de catre instanta de judecata. Astfel, chiar daca rezolutiunea contractelor are efect retroactiv, partile fiind repuse in situatia anterioara, obligatia restituirii prestatiilor, respectiva pretului in cazul debitoarei SC F. R. S., nu s-a nascut decat la data la care instanta de judecata a pronuntat rezolutiunea contractelor, iar sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin nerecurare. Aceasta este data la care s-a nascut obligatia de a restitui pretul ca urmare a rezolutiunii, dobanda legala si cheltuielile de judecata, toate insumand creanta acesteia.
Interpretarile vadit eronate ale lichidatorului judiciar potrivit carora creanta s-ar fi nascut inainte de deschiderea procedurii falimentului, legandu-se de efectul retroactiv al rezolutiunii si de data de la care instanta a acordat dobanda, respectiv_ (data introducerii actiunii in rezolutiune) nu sunt decat mijloace de aparare ineficiente ale unui practician in insolventa care, in loc sa apere interesele creditorilor, le apara pe cele ale debitoarei.
Rezolutiunea este judiciara. Ea nu produce efecte juridice decat de la data prounutarii ei de catre instanta de judecata. Astfel fiind, obligatia restituirii prestatiilor, respectiva pretului, nu s-a nascut decat la data la care instanta de judecata a pronuntat rezolutiunea contractelor. Daca s-ar accepta interpretarea hilara a lichidatorului judiciar, ar insemna ca inca de dinante de a se judeca cauza privind rezolutiunea, debitoarea intimata, F.
R. S., avea deja obligatia de a restitui pretul. In plus, lichidatorul judiciar confunda data la care s-a nascut obligatia de a restitui pretul ca urmare a rezolutiunii, respectiv data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, cu data de la care debitoarea F. R. S. a fost obligata sa plateasca dobanda legala. Este evident ca, partile fiind repuse in situatia anterioara ca urmare a efectului retroactiv al rezolutiunii, contractele fiind considerate a nu fi fost incheiate niciodata, debitoarea intimata F. R. S., odata cu obligatia restituirii pretului, a fost obligata si la plata de dobanda
legala, respectiv de la data introducerii cererii de chemare in judecata pentru rezolutiunea contractelor (_ ).
De asemenea, lichidatorul judiciar, atunci cand afirma ca și-a calificat singură creanta ca fiind chirografara prin faptul ca a solicitat inscrierea la masa credala, nu tine cont, in mod vadit intentionat, de faptul ca obligatia de a restitui pretul, precum si de a plati dobanda legala si cheltuielile de judecata, reiese dintr-o hotarare judecatoreasca, pronuntata si ramasa definitiva si irevocabila, ulterior cererii de inscriere la masa credala, respectiv hotararea Tribunalului Comercial C. nr. 1345/2011 in dosar _
. Astfel se explica de ce creanta recurentei cuprinde si dabanda calculata la zi si cheltuielile de judecata, care nu se regasesc in cererea de inscriere la masa credala. La data formularii cererii de inscriere la masa credala, instanta nu se pronuntase inca in dosarul de rezolutiune a contractelor incheiate cu intimata F. R. S. . La momentul la care sentinta de rezolutiune a ramas definitiva si irevocabila, creanta recurentei si-a modificat temeiul juridic, din chirigrafara, inscrisa in tabelul creditorilor, in creanta curenta, certa, lichida si exigibila, nascuta in cursul procedurii de faliment si plati bila imediat in baza documentului din care rezulta, conform art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006, fara a mai fi tinută de tabelul creditorilor si ordinea de prioritate a creantelor prevazuta in acesta.
Acest lucru, si anume plata creantei pe temeiul art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006, l-a cerut lichidatorului judiciar, cerere care a fost insa refuzata, fapt ce a determinat-o pe recurentă sa formuleze contestatie.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență._"
Potrivit art. 21 alin. 2 "debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar";.
Potrivit art. 21 alin. (3): "(3) Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).";
Termenul prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligență în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoștință de acest termen și să formuleze o contestație în termenul de 3 zile prevăzut de lege.
Procedura insolvenței se caracterizează prin celeritate, menționată și la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfășoară cu celeritate. Astfel se justifică și stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanților la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiție, întrucât legea stabilește suficiente garanții pentru desfășurarea procesului în condițiile prevăzute la art. 21 din Constituție . În sensul celor arătate mai sus este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al R. âniei,
Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R. âniei, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.
De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al R. âniei, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, C. ea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.
În cauză recurenta nu a formulat în termenul prevăzut de lege contestația, iar motivele invocate nu justifică repunerea în termenul de formulare a contestației.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SC I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 4118 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
C. | I. | D. | P. | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C.C.
| ← Sentința civilă nr. 889/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 1774/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
