Sentința civilă nr. 1150/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1150/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - D. M. D. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale materiale formulată de către reclamantul C.I.I. R.
A. împotriva pârâtului M. EMIL N., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC A. I. S., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului, practician în insolvență R. și reprezentanta pârâtului, avocat Sonia Moscovits.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului depune la dosar bilanțurile contabile aferente anilor 2001-2009, înscrisuri care se comunică și lichidatorului judiciar,
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că înscrisurile nu sunt relevante și solicită a se depune balanțele contabile întocmite la fiecare bilanț de închidere, pentru anii 2001-2010, având în vedere că în anul 2002 se închide contul clienți din bilanț.
Reprezentanta pârâtului arată că toate bilanțurile depuse sunt întocmite în baza balanțelor contabile. Solicită respingerea cererii ca nefiind utilă în cauză.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că proba este utilă pentru formularea poziției raportat la apărările pârâtului.
Judecătorul sindic solicita lichidatorului judiciar sa precizeze daca paratul a refuzat sa predea actele contabile, raportat la aceea ca lichidatorul judiciar a solicitat in mod repetat prezentarea unora dintre aceste acte contabile, care teoretic, odata predate, ar trebui sa se afle in posesia lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar precizeaza ca nu i-a fost refuzata predarea actelor contabile insa acestea au fost lasate in posesia paratului.
Judecatorul sindic respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentanta lichidatorului judiciar, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, raportat la aceea ca toate bilanțurile depuse sunt întocmite în baza balanțelor contabile..
Reprezentanții părților în cauză arată că nu au alte cereri în probațiune.
Judecătorul sindic, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei, întemeiat pe dispozițiile art.138 alin 1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conform art.274 din C.pr.civ. și art.4 din Legea nr.85/2006, în sensul de a se constata că pârâtul are o creanță împotriva debitoarei. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei. Arată că nu s-a facut dovada faptei ilicite,actele contabile au fost predate, iar creanța figurează în balanța de verificare pe anul 2001.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 18 decembrie 2012, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului M. I. N. și obligarea acestuia la suportarea unei parti a pasivului debitoarei SC A. I. S. în cuantum de 18.946 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentinta comerciala nr. 6392/2010 pronuntata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._, s-a deschis procedura insolventei in forma generală prevazuta de Legea 85/2006, impotriva societatii SC A. I. S. .
În urma deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comertului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din legea 85/2006, adresă la care pârâtul a dat curs.
Ca urmare a analizei efectuată asupra balanței contabile întocmită de debitoare la data de_ rezultă că societatea înregistra la data de_ creanțe în sumă de 18.946 lei, fără ca pârâtul să prezinte lichidatorului judiciar situația analitică a debitorilor evidențiați în contul sintetic de furnizori-debitori în sumă de 18.500 lei și de creanțe în sumă de 446 lei. Prin aceasta s-a majorat pasivul debitoarei, astfel să nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de la debitoare fără vreo justificare legală sau neurmărirea creanțelor în scopul utilizării creditului comercial astfel prescris în interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice.
Pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși debitori ai societății, cu toate că această operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de
cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei prin încasarea drepturilor de creanțe deținute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați respectiv a debitorilor societății și neurmărirea lor a condus la insuficiența disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei și deci la declanșarea procedurii de insolvență.
În plus, starea de incapacitate de plată a debitoarei s-a adâncit prin adăugarea la creanțele propriu-zise ale societății a accesoriilor. Neurmărirea creanțelor debitoarei prin modalitățile prevăzute în mod expres de către reglementările contabile în vigoare a condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori.
Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce ține de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmărirea creanțelor, se circumscrie disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Analizand deciziile de impunere aduse in probatiune de creditorul DGFP C. rezulta fara echivoc ca datoriile societatii debitoare s-au nascut pe baza propriilor declaratii de impunere inregistrate la organele fiscale de resort din care rezulta ca debitoarea inregistra pana la_, data inlocuirii administratorului F. ANDRAS, restante la plata obligatiilor sociale cu retinere la sursa, iar potrivit art. 6 din legea 241/2005, retinerea si nevarsarea cu intentie in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, este calificata infractiune.
In aceste conditii, obligatia virarii la buget a sumelor formate din debite si penalitati care au curs pana la data deschiderii procedurii insolventei, reprezentand stopaj la sursa a revenit administratorului parat, nevirarea acestora cu rea intentie fiind culpa paratului M. I. N. in conditiile in care debitoarea inregistreaza in contabilitate lichiditati in creștere.
În considerarea acestor aspecte este evident că funcționarea debitoarei nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale pârâtului și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Așadar, rezultă că pârâtul în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de Legea nr.82/1991 și Legea nr.31/1990.
Faptele administratorului parat s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lui (precum neevidentierea conform normelor legale a creantelor societatii debitoare), precum și în actiuni care se aflau în contradictie cu dispozitiile legale și folosirea banilor aflati in trezoreria societatii debitoare in interesul altor persoane, contrar interesului a debitoarei, fapte care evidentiază ca administratorul societătii nu s-a comportat ca un bun proprietar raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de insolventă a debitoarei. Vinovătia rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligatii, în conditiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovătia acestuia, iar potrivit Codului civil răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciu ce a fost cauzat prin neglijență.
Acceptând desemnarea ca administrator statutar al debitoarei, conform disp. art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, faptele pârâtului pot atrage răspunderea personală a acestuia atât față de persoana juridică, cât și față de creditorii din tabelul de creanțe.
În speța, indiferent de faptul ca pârâtul în calitate de administrator statutar al debitoarei a încalcat din culpa (neglijența) sau cu intentie normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societatii decat interesele personale, este autorul unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2006, fapte care constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia în recuperarea prejudiciului in suma de 18.946 lei, creat față de creditorii inscrisi in tabelul de obligatii al debitoarei.
Prin întâmpinare, pârâtul M. I. N. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca fiind nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că lichidatorul judiciar nu a probat existența vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și nici existența legăturii de cauzalitate cu apariția/mărirea stării de insolvență a debitoarei.
Pentru incidența art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 este necesară întrunite cumulativă a următoarelor condiții: administratorul să fi ținut o contabilitate fictivă, să fi făcut să dispară documente contabile sau să nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, adică fapta ilicită; existenta unui prejudiciu; legătura de cauzalitate intre fapta ilicita sau prejudiciu; vinovatia (culpa).
Lichidatorul judiciar nu arătat expres care este fapta ilicita a pârâtului si nu a probat-o, marginanindu-se la a enumera diverse ipoteze care nu se regăsesc printre cele prevăzute de art.138 alin.l lit.d. din Legea nr.85/2006, si anume administratorul nu a prezentat lichidatorului judiciar situația analitica a debitorilor evidențiați in contul sintetic de furnizori- debitori in suma de 18.500 lei si de "creanțe" in suma de 446 lei; nu a efectuat operațiunea de inventariere a clienților neincasati; nu a inițiat acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor.
Cu privire la asa-zisele fapte ilicite invocate de către lichidatorul judiciar pârâtul a arătat că a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, s-a conformat solicitării lichidatorului judiciar si a depus documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 (asa cum rezulta si din acțiunea formulată), asa incat nu se poate susține că pârâtul nu a prezentat situația analitica a debitorilor evidențiați in contul sintetic de furnizori si in contul de creanțe.
Lichidatorul judiciar nu face dovada ca i-ar fi solicitat pârâtului o astfel de situație analitica și că acesta ar fi refuzat sa o prezinte, pentru a putea avansa ideea ca nu am ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Creanța de 18.500 lei invocata de către lichidatorul judiciar figurează in contabilitatea S.C. A. I. S.R.L. inca din anul 2002, si reprezintă avansul achitat producătorului de bere Efes, avans pentru ambalajele de bere.
Precizez ca pana in anii 2000-2002, S.C. A. EVIPEX S.R.L. a fost distribuitorul producătorului de bere Efes. Analizând balanța de verificare de la data de_ se poate observa ca in contul 409 -avans către furnizori figurează suma de 185.000.000 lei, reprezentând 18.500 RON. Așadar, suma de 18.500 lei invocata nu avea cum sa cauzeze/mareasca insolventa S.C. A. EVIPEX S.R.L. având in vedere ca provine cu aproximație din anul 2000 sau 2002, deci cu 10 sau 8 ani inainte de deschiderea procedurii insolventei.
In plus, daca se analizează balanța de verificare de la data de_, se poate observa ca in contul 401- furnizori de achitat figurează suma de 198.202.932 lei, adică 19.820 RON, iar aceasta reprezenta debitul pe care
S.C. A. I. S.R.L. îl avea fata de Efes România pentru berea livrata. Intre S.C. A. I. S.R.L si Efes România urma sa opereze compensarea intre cele doua sume: 18.500 lei de recuperat de către S.C. A. I. S.R.L. de la Efes România si avea de achitat suma de 19.820 lei către aceeași societate. Prin urmare, intre cele doua societăți trebuia sa opereze compensarea, lucru care nu s-a mai intamplat, deoarece Efes România a vândut fabrica din Ploiești producătorului Interbrew România (Bergenbier), lichidandu-si operațiunile in România. De altfel, intre S.C. A. EVIPEX S.R.L. si Efes România a avut loc si un litigiu in anul 2000, insa S.C. A. BVIPEX S.R.L. nu mai deține in arhiva documente referitoare la acel litigiu si la operațiunile dintre cele doua societăți, având in vedere ca au trecut mai bine de 10 ani de zile (termenul de arhivare). Acesta este motivul pentru care S.C. A. I. S.R.L. si pârâtul nu a inițiat acțiuni judiciare pentru recuperarea sumei de 18.500 lei, fiind evident ca suma de 18.500 lei urma sa fie compensata cu suma de 19.820 lei.
Si suma de 446,41 RON provine din aceeași perioada, 2000-2002 si se regăseste in balanța de verificare de la data de_, reprezentând o diferența de incasat de la clienți care erau dizolvați sau erau in insolventa.
Rezulta, fara putința de tăgada, ca nu se poate retine in sarcina pârâtului nici una din faptele prevăzute de art.138 alini, lit.d din Legea nr.85/2006 sau din cele enumerate de către lichidatorul judiciar. Chiar daca s-ar retine in sarcina pârâtului comiterea unei fapte ilicite, nu sunt intrunite celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale pentru a atrage răspunderea materiala a administratorului societății. Fapta prevăzuta la art.138 lit.d nu este apta, prin ea insasi sa provoace o stare de insolventa, neputandu-se stabili o relație de necesitate intre aceasta fapta si insolventa, fiind imperios necesar sa existe raport de cauzalitate intre aceasta fapta si insolventa. Intre faptele enumerate de lichidatorul judiciar si insolventa S.C. A. I. S.R.L. nu exista o legătura de cauzalitate si nici nu poate fi închipuita o astfel de legătura, având in vedere perioada mare de timp scursa intre cele doua: fapta ilicita si apariția stării de insolventa.
Nu se poate retine culpa pârâtului in nevirarea sumelor reprezentând stopaj la sursa, asa cum susține lichidatorul judiciar, deoarece inca din balanța de verificare de la data de_ erau evidențiate obligații fiscale cu reținere la sursa in conturile 4. -CAS, 4. -CASS, 4372-SOMAJ, 444-impozit salar. Așadar, acestea existau inca înainte de 2005 si nu au putut genera starea de insolventa a S.C. A. I. S.R.L.. Cu atât mai mult, având in vedere anul provenienței lor, nu poate fi reținuta incidența art.6 din Legea nr.241/2005. In plus, in balanța de verificare din 30 septembrie 2010 este evidențiat in contul 43106 datoria statului către S.C. A. I. S.R.L. in cuantum de 3.008 lei, reprezentând contribuția unității pentru concedii de boală. Or intre acestea trebuia efectuata o compensare. S.C.
A. EVIPEX S.R.L. nu a virat la buget sumele reprezentând stopaj la sursa, deoarece societatea nu înregistra lichidități in contabilitate. Astfel, in contul 531- Casa, apare in balanța de verificare din 30 septembrie 2010 doar suma de 72,09 lei. Așadar, nu existau lichidități pentru plata sumelor către buget.
Analizând cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea (d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate, respectiv se invoca ca paratul nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea. În speță, paratul avea calitatea de administrator al debitoarei la data deschiderii procedurii.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Lichidatorul judiciar invoca in esenta culpa pârâtului in nevirarea sumelor reprezentând stopaj la sursa, faptul ca din balanța contabila întocmită de debitoare la data de_ rezultă că societatea înregistra la data de_ creanțe în sumă de 18.946 lei, fără ca pârâtul să prezinte lichidatorului judiciar situația analitică a debitorilor evidențiați în contul sintetic de furnizori-debitori în sumă de 18.500 lei și in contul de creanțe în sumă de 446 lei,
ca paratul nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși debitori ai societății,, desi inventarierea creantelor
este o operațiune ce ține de respectarea prevederilor legale în materia contabilității,iar neurmărirea creanțelor, se circumscrie disp. art.138 lit.d
din Legea nr.85/2006.
Conform celor probate in aparare de catre parat, creanța de 18.946 lei lei invocata de către lichidatorul judiciar figurează in contabilitatea S.C. A. I. S.R.L in balanta de verificare la data de_ (f. 18 ) iar suma de 446,41 RON este mentionata ,de asemenea ,in balanța de verificare de la data de_ .
Lichidatorul judiciar se prevaleaza de datele de pe site-ul oficial, referitoare la indicatorii financiari conform bilantului pe 2002, unde nu sunt mentionate aceste sume (f. 21), insa judecatorul sindic apreciaza ca doar aceasta neconcordanta nu justifica a retine in sarcina paratului raspunderea materiala in baza prev. de art. 138 lit. d), raportat la aceea ca in speta nu se poate considera ca este dovedit un raport de cauzalitate intre neurmarirea recuperarii acestor creante existente in 2002 in averea debitoarei si ajungerea in stare de insolventa in 2010. Cuantumul sumelor care nu au fost recuperate de parat este, in opinia judecatorului sindic, unul relativ redus, iar in 2005 era oricum prescris extinctiv dreptul material al debitoarei de a recupera aceste sume.
De asemenea, in contextul in care in balanța de verificare de la data de_ apar evidențiate obligații fiscale cu reținere la sursa in conturile 4. -CAS, 4. -CASS, 4372-SOMAJ, 444-impozit salariu,, judecatorul sindic apreciaza ca este intemeiata apararea paratului, in sensul de se retine lipsa unui raport de cauzalitate intre neinventarierea creantelor si neplata sumelor catre buget, deoarece, din situatiile contabile prezentate in cauza, rezulta ca inca din 2002 nu existau in fapt lichidități pentru plata sumelor către buget.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar este apreciată drept neîntemeiată, urmând a fi respinsa, retinandu-se ca in speta nu sunt intrunite toate conditiile cumulative si necesare pentru a institui raspunderea materiala a paratului, respectiv lipseste un raport de cauzalitate intre fapta paratului si ajungerea in stare de insolventa a debitoarei..
In baza art. 111 c.pr.civ., raportat la prev. art. 274 c.pr.civ. se va constata existenta unei creante curente a paratului, in suma de 1.500 lei reprezentand onorariul avocatial, pe care paratul o va putea valorifica cu prioritate in procedura de faliment, in coditiile art. 64 alin. 6 din legea speciala.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. R. A. D. având ca obiect antrenarea răspunderii personale a pârâtului M. I. N., dom. în C. -N., str.I. nr.6, jud.C. .
Constată că pârâtul are împotriva debitoarei SC A. I. S. o creanță curentă în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1680/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 115/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
