Decizia civilă nr. 4135/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4135/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții O. F. E. și O.
E. L., împotriva sentinței comerciale nr. 597/2012, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu SC E. S. PRIN LICHIDATOR J. P.
O. I., având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere_ antr. rasp. depusa de P. O. in dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți, avocat Octavian Ulici, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, lichidatorul a comunicat raportul solicitat prin adresa emisă la termenul anterior.
C. ea pune în discuția părții prezente excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, referitoare la tardivitatea recursului, netimbrarea recursului și nemotivarea acestuia.
Reprezentantul recurenților arată - cu privire la excepția tardivității - faptul că nu deține dovada comunicării hotărârii atacate clienților săi, care i-au comunicat doar faptul că recursul este formulat în termen.
C. ea, după deliberare, constată că recursul a fost declarat la data de_, iar hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de_, sens în care urmează a respinge excepția tardivității, constând faptul că recursul este formulat în termenul legal.
Referitor la excepție netimbrării și nemotivării, C. ea constată faptul că recurenții au achitat taxele judiciare de timbru aferente și faptul că recursul este motivat, urmând a respinge ambele excepții.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților arată că neprezentarea documentelor trebuie să fi determinat starea de insolvență a societății, ori acest aspect nu a fost cercetat, fiind doar prezumat, apreciind că se impune admiterea recursului casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea verificării aspectului mai sus menționat. Arată că recurenții au predat actele contabile avocatului care îi reprezenta al acel moment, însă acesta le-a comunicat cu întârziere lichidatorului, nemaifiind luate în considerare. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 597/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar P. O. I.
, desemnat să administreze procedura debitoarei SC E. S. .
Au fost obligați pârâții O. F. E. și O. E. L., în solidar, la plata sumei de 137.639,4 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o
condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, fiind obligați pârâții să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de 137.639,4 lei, ei nepredând lichidatorului judiciar, actele societății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții O. E. L. și O.
F. E.
solicitând anularea sentintei ca netemeinica si în subsidiar casarea acesteia si trimiterea spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții că hotărârea le-a fost comunicată dupa 1 an de la solutionare -avocatul numit de pârâți sa îi reprezinte nu le-a comunicat solicitarile lichidatorului judiciar P. O. I. referitoare la prezentarea actelor contabile, menționează ca pârâții i-au inmanat acestuia o parte din balante si bilanturi, nici o clipa nu sa pus problema sa se sustragă de la neprezentarea lor si nicidecum sa țină o contabilitate fictiva a firmei, toate documentele contabile fiind intocmite la zi de catre firma de contabilitate cu care aveau contract.
Mai arată recurenții că au un copil de 6 ani jumatate care este foarte bolnav ,are certificate de handicap GRAV si de la descoperirea bolii nu s-au mai putut ocupa de firma, de atunci umblă cu el tot prin spitale si la operatii (de 5ani) are TETRAPAREZA SPASTICA anexează si o copie a certificatului de handicap.
De asemenea, recurenții se angajează sa pună la dispozitia lichidatorului judiciar toate actele contabile ale firmei.
Își întemeiază cererea pe dispozitiile art. 304 pct.C procedula civila.
În cauză a depus întâmpinare P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E. S.
solicitând respingerea recursurilor ca tardiv introduse, anularea recursurilor ca netimbrate, anularea recursurilor ca nemotivate, iar pe fond respingerea recursurilor ca nefondate - filele 14-17.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele:
În speță, recurenții au fost obligați să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei SC E. S., în cuantum de 137.639,4 lei, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care, în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior, că, pentru a fi admisibilă o astfel de acțiune, nu este suficient să se demonstreze existența vreuneia dintre ipotezele enumerate la art. 138 alin. 1 lit. a-g, ci mai este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre faptele săvârșite și ajungerea societății în stare de insolvență. În plus, ar mai fi necesară, potrivit acestui text de lege, ca persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, să fi fost identificate în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Or, în speță C. ea constată că, în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, aflat la filele 27-38 din dosarul de recurs, lichidatorul judiciar al debitoarei SC E. S., P. O. I., a indicat drept cauze ale apariției stării de insolvență următoarele: ineficienta utilizare a resurselor existente, ceea ce a condus la acumularea de datorii a căror neplată atrage calcularea de majorări și penalități, o slabă organizare managerială a societății și lipsa lichidităților bănești pe întreaga perioadă analizată.
Prin urmare, C. ea constată că, în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 59 din LPI, împrejurările care au determinat apariția insolvenței au fost indicate de către lichidatorul judiciar ca fiind cu totul altele decât cele arătate prin cererea formulată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, fiind, practic, invocat managementul defectuos. Or, un management defectuos nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii administratorilor, în prezentul litigiu nefiind, practic, dovedit raportul de cauzalitate între faptele imputate recurentului și intrarea în insolvență a societății.
Este adevărat că lichidatorul a precizat faptul că nu i s-au pus la dispoziție, de către recurenți, documentele prevăzute de lege și că aceștia nu au predat patrimoniul societății, motiv pentru care a apreciat că s-ar putea stabili răspunderea personală patrimonială a acestora, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, dar printre cauzele care au dus la apariția stării de insolvență nu s-a menționat și această împrejurare.
Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar fi reținut ca și împrejurare care a cauzat starea de insolvență dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, legea mai impune o condiție de admisibilitate a acțiunii, respectiv cea a legăturii de cauzalitate între fapta prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. d și starea de insolvență, aspect care, de asemenea, nu a fost nici dezvoltat prin acțiunea introductivă și nici dovedit ca atare.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, C. ea constată că recursurile formulate sunt întemeiate, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care le va admite și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de O. E. L. și O. F. E., împotriva sentinței civile nr. 597/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de P. O. I., în calitate de administrator judiciar al SC E. S. ,
în contradictoriu cu pârâții O. E. L. și O. F. E. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.sindic: I. Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 1410/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 7561/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
