Decizia civilă nr. 7561/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7561/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC H. SS PRIN LICHIDATOR J. C. D. A. împotriva sentinței civile nr. 4080 din_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ /a1 în contradictoriu cu intimații SC H. SS, H. M., F. G. I., având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere_ /a1 antr.rasp.dep.de
C. D. A. .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4080 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. D. A. în contradictoriu cu pârâții H. M., și F. G. I.
.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 6653/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea DGFP C. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC H. SS, fiind desemnat administrator judiciar C.I.I. D. A.
. Prin sentința civilă nr. 135/_ s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar la termenul de judecată din data de_ s-a definitivat tabelul de creanțe, la masa credală fiind înscrise creanțe în valoarea totală de 149.454 lei.
Pârâții H. M. și F. G. I. au deținut calitatea de administratori ai SC H. SS de la data înființării acesteia și până la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp
ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm
contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe această dispoziție legală având în vedre că pârâții nu au predat lichidatorului activele societății. Astfel, conform informațiilor economice cuprinse în bilanțul contabil și contul de profit încheiat la data de_ a rezultaz că debitoarea deținea active circulante în cuantum de 1.494.839 lei constând în stocuri în valoare de 224.800 lei, creanțe în valoare de 1.258.178 lei, sume în casă și conturi în valoare de 11.861 lei(f.12).
În cursul soluționării prezentului litigiu au fost predate lichidatorului judiciar o parte din documentele contabile ale debitoarei(f.62-63), iar din bilanțul contabil întocmit la data de_ și înregistrat la DGFP C. la data de_ (f.66) a rezultat că stocul de marfă este de 1 leu, creanțele sunt în valoare de
95.367 lei, iar sumele în casă și conturi sunt de 4.910 lei. În urma verificării acestor documente contabile, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu are creanțe de recuperat, ci are datorii către furnizori în cuantum de 550.708,03 lei. Din răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză a rezultat că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 a fost motivată în fapt numai prin prisma nepredării către lichidator a sumei de 4.190 lei. Raportat la valoarea redusă a sumei nepredate lichidatorului judiciar, respectiv 4.190 lei, judecătorul sindic reține că o eventuală folosire a acestei sume de către pârâți în interes personal nu ar fi fost de natură să cauzeze starea de insolvență a debitoarei. Folosirea acestei sume în interesul debitoarei nu ar fi putut redresa situația societății, valoarea pasivului fiind mult prea mare, astfel încât judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 ca și temei de drept al antrenării răspunderii patrimoniale a pârâților.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâții H. M. și F. G. I. nu au predat lichidatorului judiciar actele contabile ale debitoarei, deși au fost notificați în acest sens, însă în cursul soluționării prezentei cereri de chemare în judecată, pârâtul H. M., prin mandatarii săi convenționali, a predat o parte din documentele contabile ale societății (f. 62-63). În urma analizării documentelor contabile predate, lichidatorul judiciar a susținut că evidența contabilă nu a fost condusă la zi, bilanțul contabil aferent anilor 2010 și 2011 fiind depus la organul financiar în septembrie 2012. Însă, faptul că bilanțurile contabile nu au fost întocmite în cadrul termenelor impuse de lege, nu poate duce la concluzia că acest fapt a determinat apariția stării de insolvență, nefiind făcută dovada existenței unei legături de cauzalitate între întocmirea cu întârziere a acestor acte contabil și apariția stării de insolvență. Din bilanțul prescurtat aferent anului 2010 rezultă la data de_ debitoarea avea datorii în cuantum de 1.834.527 lei, iar la data de_ acestea erau în cuantum de 550.708,03 lei (f.66), aceeași sumă fiind evidențiată și bilanțul aferent anului 2011, după cum arată lichidatorul judiciar în cuprinsul răspunsului la întâmpinare (f.58-60), astfel încât neîntocmirea acestor acte contabile nu poate fi considerată ca fiind cauza insolvenței debitoarei, dificultățile financiare ale acesteia fiind anterioare datei la care trebuia întocmite aceste documente.
Lichidatorul judiciar a susținut și faptul că există o neconcordață între evidența contabilă a debitoarei privind relațiile comerciale cu SC SELGROS CASH&CARRY SA și informațiile oferite de reprezentații acestei societăți, fapt ce confirmă că nu au fost predate societății de contabilitate actele justificative pentru a fi înregistrate operațiunile contabile aferente acestor raporturi comerciale. Însă nu s-a justificat care este legătura de cauzalitate între apariția stării de insolvență a debitoarei și faptul că relațiile comerciale cu un partener de afaceri nu au fost evidențiate în contabilitate. Pe de altă parte, lichidatorul judiciar susține că din evidențele contabile ale debitoarei rezultă că aceasta are
datorii față de SC SELGROS CASH&CARRY SA, astfel încât faptul că nu au fost predate societății de contabilitate actele justificative ale relațiilor comerciale nu prezintă relevanță în cauză. De asemenea, existența unei neconcordațe între datoriile pe care debitoarea le are față de SC SELGROS CASH&CARRY SA și susținerile, nedovedite de altfel, ale pârâtului H. M. conform cărora debitoarea are de recuperat creanțe de la Selgros, nu prezintă relevanță în cauză.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile impusE de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, faptele invocate de lichidatorul judiciar nefiind de natură să determine starea de insolvență a debitoarei, astfel încât s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. D. A. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar C.
D. A. solicitând admiterea recursului; desființarea sentinței comerciale atacate și pe fond admiterea cererii formulate, iar pe cale de consecință obligarea pârâților H. M., și F. G. I., în calitate de administratori, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului SC H. SS, în cuantum de 149.454 lei
.
În motivele de recurs se arată că în dosarul nr._ /al, aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., prin sentința comercială nr. 6653/_ s-a deschis procedura insolvenței față de SC H. SS .
In exercitarea atribuțiilor care revin lichidatorului judiciar, acesta a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor statutari: H. M. și F. G. I., care face obiectul dosarului nr._ /al, prin care a solicitat instanței obligarea pârâților la plata întregului pasiv al societății debitoare în cuantum de 149.454 lei, considerând că în prezenta cauză sunt incidente prevedrile art. 138, al. 1, lit. a) și
d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Așa cum a învederat și în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, am notificat administratorii statutari ai debitoarei, cât și societatea debitoare, prin adresele nr. 1003 și 1002/_, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dispoziția lichidatorului judiciar, în vederea analizării în concret a relațiilor comerciale în care a fost angajată societatea. Aceste acte nu au fost prezentate de administratorul statutar.
Astfel, lichidatorul judiciar a analizat site-ul MFP, din care rezultă că societatea a depus ultimulț bilanț contabil aferent exercițiului financiar 2009, din care reiese faptul că debitoarea are în patrimoniu: active circulante în sumă de 1.494.839 lei, constând din stocuri - 224.800 lei, creanțe - 1.258.178 lei și casa și conturi în bancă - 11.861 lei.
Menționează că toate aceste bunuri nu au fost predate de administratorul statutar, fapta ilicită constând în nevalorificarea bunurilor menționate pentru a aduce venituri societății debitoare, iar între această faptă săvârșită cu vinovăție și prejudicierea creditorilor există legătură cauzală. Prin nepredarea acestor bunuri, se poate aprecia că au fost folosite în interes propriu al administratorilor statutari, fiind incidente prevederile art. 138, al. 1, lit. a) din Legea nr. 85/2006, iar prin neținerea evidenței contabile la zi și în conformitate cu legea sunt incidente prevederile art. 138, al. 1, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Precizează faptul că bilanțul contabil aferent exercițiilor financiare 2010 și 2011 au fost predate cu întârziere la organul fiscal, respectiv la 0_ și_, fiind întocmite "pro causa", având în vedere că termenul de judecare a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale era în_ .
Lichidatorul judiciar a înaintat somația nr. 698/1_ numitului Hassz
M. pentru a depune actele financiar-contabile și registrele contabile, precum și disponibilitățile existente în sold la_, respectiv suma de 4.910 lei.
Până la cel de-al doilea termen de judecată, respectiv din data de_, pârâții nu au predat suma de bani de 4.910 lei, reprezentând soldul scriptic din casieria debitoarei la_, decât în data de_, deci după judecarea cererii.
Pronunțarea asupra cererii de judecare a atragerii răspunderii patrimoniale, s-a amânat pentru data de_, depunând pentru acest termen un script privind Concluzii scrise.
In cadrul acestor Concluzii, lichidatorul judiciar renunță la susținerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în baza prevederilor art. 138, al. 1, lit. a) din Legea insolvenței nr.85/2006.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar își susține în continuare acțiunea formulată în baza art. 138, al. 1, lit. d) din Legea insolvenței, pentru motivele expuse în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și răspunsul la întâmpinare.
Mai arată că pârâtul H. M. susține că starea de insolvență a SC H. Spedititon S. a fost generată de imposibilitatea încasării unor debite de la partenerul de afaceri SELGROS, ori, soldul contului " Clienți "fiind " ZERO ", fapt confirmat și de d-na expert contabil Elkan C. prin e-mail-ul comunicat cabinetului nostru, pe care îl anexăm prezentului și totodată rezultă și din balanța contabilă încheiată la_, unde contul "Clienți" are sold "zero". Depunem ca anexă Balanța de verificare la_ .
In urma studierii actelor financiar-contabile, precum și a fișei de cont 401
"Furnizori" transmisă de contabila societății prin e-mail a constatat că debitoarea are datorii de achitat față de SC Selșros Cash&Carry S. în sumă de 224.538,97 lei, precum și față de SC Prohome Service S. în sumă de 324.694,64 lei. Astfel că, datoriile totale reflectate față de furnizori de 550.708,03 lei corespunde cu soldul reflectat în balanța de verificare încheiată la_ . Depunem ca anexă balanța de verificare încheiată la_, fișa de cont 401 "Furnizori".
Totodată, din corespondența purtată prin e-mail de administratorul statutar H. M. cu partenerul de afaceri Selgros Cash&Carry și comunicată d- nei Elkan, ulterior primului termen de judecată a cererii de antrenare, rezultă că în fapt SC H. SS are sold "ZERO" față de SELGROS, deci nu are datorii, așa cum reiese din fișa de cont 401 "Furnizori" comunicată de expertul contabil al SC H. SS . Depunem ca anexă copia e-mailui din data de_ .
Astfel, se poate observa o neconcordanță între evidența contabilă a SC H. Spedititon S. privind relațiile comerciale care au avut loc cu SELGROS și informațiile date de reprezentantul SELGROS privind starea financiară a acestor relații, fapt ce ne confirmă nepredarea unor acte justificative către firma de contabilitate.
Așadar, administratorul statutar al SC H. SS - dl H. M., încearcă să inducă în eroare instanța, prin prezentarea unor informații eronate, constând în aceea că starea de insolvență a fost generată de imposibilitatea încasării unor debite de la SELGROS, cu toate că din evidenta contabilă rezultă că nu sunt clienți neîncasați, iar pe de altă parte, scriptic debitoarea datorează suma de de 224.538,97 lei, iar conform e-mailui nu are datorii.
Dacă, într-adevăr debitoarea ar avea de încasat de la SELGROS, așa cum susține pârâtul H. M. prin întâmpinare, s-ar fi putut achita datoriile acesteia către creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
Prin urmare, rezultă că nu au fost predate firmei de contabilitate acte justificative pentru a fi înregistrate în evidența contabilă în vederea stingerii și scriptic a datoriei înregistrată în contul 401 "Furnizori", ceea ce vine să întărească și mai mult că administratorii SC H. SS au făcut să dispară
unele documente contabile și nu au condus evidența contabilă în conformitate cu legea.
Aceste aspecte, dovedite în concret, se circumscriu prevederilor art. 138, al.
1, Ut. d) din Legea nr. 85/2006.
Precizează că în conformitate cu art 71 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Ținând cont de toate aceste aspecte, precum și de dispozițiile cuprinse în art. 138, al. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, considerăm că în prezenta cauză sunt incidente acestei prevederi, iar pentru săvârșirea acestor fapte s-a cauzat societății debitoare un prejudiciu în cuantum de 149.454 lei.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei, rezultă din faptul că, prin neconducerea evidenței contabile în conformitate cu legea, nu s-a cunoscut starea de fapt fiscală și nu s- au achitat datoriile societății la scadență, ceea ce a determinat starea de insolvență a acesteia ca urmare a acumulării accesoriilor la datoriile principale.
Lichidatorul judiciar apreciază pe deplin dovedite faptele ilicite ale pârâților, vinovăția sa sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C. Civ.
Pentru toate aceste motive expuse pe larg, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138, al. 1, lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă și art. 25, art. 138, al. 1, lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolveneței.
Pârâtul-intimat H. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată
.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041C.pr.civ., C. ea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâților-intimați H. M. și F.
G. I. la plata întregului pasiv al debitoarei SC H. SS în sumă de
149.454 lei așa cum aceasta rezultă din tabelul definitiv de creanțe.
C. ea reține că în speță judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
Astfel potrivit înregistrărilor Oficiului Registrului Comerțului C. rezultă că la data deschiderii procedurii de insolvență pârâții-intimați H. M. și F. G.
I. dețineau calitatea de administratori ai debitoarei, cu puteri depline, durata mandatului fiind nelimitată.
Potrivit documentelor financiar contabile puse la dispoziția lichidatorului judiciar, C. ea reține că în ceea ce privește incidența prevederilor art.138 alin.1 din Legea insolvenței, s-a făcut dovada predării sumelor de bani existente în caseria societății, adică a sumei de 4910 lei prin depunerea acestora la dispoziția lichidatorului judiciar conform documentelor existente la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, nu se poate susține existența faptei prevăzute la art.138 alin.1 lit.a și în consecință, în mod întemeiat judecătorul sindic a respins
cererea de atragere a răspunderii pârâților pentru această faptă, iar lichidatorul judiciar a renunțat la susținerea acesteia în baza temeiului legal sus amintit.
Referitor la existența faptei prevăzute la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și la raportul de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență, instanța de fond în mod corect a reținut că doar faptul că bilanțurile contabile nu au fost întocmite în cadrul termenelor impuse de lege, nu poate duce la concluzia că acest fapt a determinat apariția stării de insolvență câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între întocmirea cu întârziere a acestor acte și apariția stării de insolvență. Pentru angajarea răspunderii în baza art.138 lit.d, fapta întotdeauna trebuie să fi produs starea de insolvență și încetarea plăților. De altfel, așa cum se poate observa din starea de fapt reținută în urma probelor administrate în cauză, a rezultat faptul că dificultățile financiare ale debitoarei au fost anterioare datei la care trebuia să se întocmească documentele contabile întocmite cu întârziere.
Cât privește neconcordanța între evidența contabilă și informațiile date de reprezentantul Selgros privind starea financiară a acestor relații, la care face referire lichidatorul judiciar, aceasta nu are nicio relevanță și nu dovedește nepredarea unor acte justificative către contabilul societății câtă vreme nu se poate stabili cu certitudine a cui evidență contabilă este greșită, fapt care nici nu poate fi verificat și nici nu face obiectul acestui dosar. Din evidențele contabile ale debitoarei reiese o datorie față de Selgros, și nu se știe motivul pentru care în evidențele contabile ale partenerului contractual nu este evidențiată această datorie. De altfel, existența sau inexistența unor datorii nu are relevanță în sine pentru îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii administratorilor, iar aceasta nu dovedește raportul de cauzalitate între neținerea contabilității și ajungerea societății în insolvență.
Pentru atragerea răspunderii este necesară existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Acest raport de cauzalitate este un element obiectiv al răspunderii civile, iar nu unul care ține de vinovăția persoanelor implicate.
Raportul cauzal trebuie să existe între una din faptele prevăzute de art.138 alin.1 și starea de insolvență a debitorului în sensul că prin săvârșirea unei asemenea fapte, debitorul a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile față de creditori. Or, în prezenta cauză nu s-a demonstrat prin niciun mijloc de probă existența unei fapte culpabile care să fi cauzat, în mod direct, insolvența societății și nici existența culpei administratorilor.
Pentru a se putea angaja răspunderea administratorilor, instanța trebuie să rețină că insolvența a fost determinată de fapta ilicită a acestora. Cum, între fapta arătată de lichidatorul judiciar ca fiind temei al angajării răspunderii nu există raport de cauzalitate cu starea de insolvență, aceasta nefiind aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că nu s-a putut stabili o relație de necesitate între această faptă și starea de insolvență.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar C. D. A. împotriva sentinței civile nr.4080 din 6 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. D. | P. | A. | -I. | A. M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Decizia civilă nr. 4135/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 402/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
