Decizia civilă nr. 12027/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 12027/2013
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: EVA-T. V.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul SC M. SA, prin administrator special R. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1684 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. privind și pe intimatele SC M. SA PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T. S. și
SC B. E. S., având ca obiect contestație_ dos.contest.la licitatie/_
- depus de R. V. GHCZY în dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care acesta învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente, precum și faptul că procedura de citare este legal îndeplinită. La data de_ C. de I. T. a formulat o poziție scrisă față de cerea de recurs. La data de_ recurentul a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a cauzei în vederea conexării dosarului.
C. ea din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
C. ea după deliberare, în ceea ce privește cererea de amânare formulată de către recurent în vederea conexării prezentului dosar la dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C. o va respinge ca nefiind întemeiată, nefiind îndeplinite dispozițiile prevăzute la art. 164 C.pr.civ întrucât nu există o legătură strânsă între aceste pricini pentru conexare.
Având în vedere că în cererea de amânare nu se invocă și alte elemente care să justifice această cerere și față de actele existente la dosar curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.684 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C., s-a respins contestația formulată de către contestatorul R. V. GECZI, împotriva măsurilor întreprinse de către lichidatorul judiciar C. DE I. T. S. în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC M. SA, cu privire la licitația din data de 24 martie 2011, în contradictoriu cu SC B. E. S. C. -N., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 24 martie 2011, lichidatorul judiciar al debitoarei a vândut la licitație, către SC B. E. S., imobilul situat în C. -N., str. T. Vuia, nr. 212 (filele 288-
290). Aceasta a fost a cincea și ultima licitație ținută în scopul vânzării acestui imobil, prețul față de evaluarea făcută fiind redus cu 60 %.
Pe fondul cauzei, contestația a fost respinsă, de către instanță, ca neîntemeiată.
Îndreptățiți să considere că prețul oferit de către adjudecatar și acceptat de către lichidatorul judiciar este unul mic, neserios sau care nu reflectă valoarea reală a bunului, pe lângă participanții la licitație, mai pot fi creditorii. Odată deschisă procedura insolvenței, ceea ce se dorește este recuperarea creanțelor formulate împotriva averii debitoarei, așa cum se prevede în însuși art. 2 din acest act normativ. Deci, dacă sunt de acord creditorii cu prețul oferit, asociații debitoarei nu se pot opune vânzării bunului, indiferent cât de neserios li s-ar părea acest preț. Până la momentul deschiderii procedurii, asociații debitoarei puteau ei să vândă bunurile societății, la un preț cât de mare ar fi dorit ei, pentru a acoperi pasivul persoanei juridice și să facă orice demersuri legale care să maximizeze veniturile societății. Pentru că ei nu au fost în stare să-și conducă propria afacere decât spre pierdere, prin procedurile reglementate de Legea nr. 85/2006, asociaților societății li s-a luat dreptul de a-și conduce afacerea, interesele ce se dorește să fie protejate fiind acum, cele ale creditorilor, care pe lângă dorința de a recupera cât mai mult din creanțele pretinse, doresc și ca procedura să se desfășoare repede, putând fi de acord cu procent mai mic din ceea ce au pretins, obținut însă într-un timp mai scurt. Asociaților societății nu are cum să li se creeze un prejudiciu prin vânzarea unor bunuri ale societății la un preț subevaluat, patrimoniul lor nesuferind nicio pierdere de valoare, printr-o astfel de operațiune. Bunurile societății nu aparțin asociaților, (cele două patrimonii neconfundându-se). aceștia fiind doar îndreptățiți, în măsura în care creanțele au fost acoperite în totalitate, să obțină, proporțional cu valoarea părților sociale deținute, restul bunurilor societății, rămase nevalorificate.
Prin urmare, creditorii, dacă ar fi fost nemulțumiți de prețul obținut, ar fi făcut ei înșiși o contestație împotriva actelor de adjudecare la licitație, doar acolo putând judecătorul sindic să analizeze și să vadă dacă interesele lor au fost sau nu protejate prin modul cum s-a ținut acea licitație și dacă au fost încălcate prevederile legale ce reglementează procedura vânzării bunurilor debitoarei.
În speță, prin ținerea licitațiilor în modul în care ea s-a făcut, contestatorul nu a suferit nici un prejudiciu care să poată fi reparat prin anularea licitației și de aceea, cererea sa nu poate fi decât respinsă, ca neîntemeiată.
În fine, toată procedura de vânzare la licitație a imobilului a fost respectată, potrivit hotărârii luată de către adunarea creditorilor, la dosar, la filele 146-366, aflându-se, pe etapele de ținere a licitațiilor, toate actele întocmite de către
lichidatorul judiciar, multe se pare necunoscute de către contestator, acte corespunzând prevederilor impuse de Legea nr. 85/2006. Astfel, toate licitațiile au fost publice, data, ora și locul ținerii lor fiind publicate în diferite ziare locale și pe internet. Sub aspect formal, nu există niciun motiv pentru a putea fi considerată procedura de vânzare a imobilului situat în C. -N., nelegală. Una dintre modalitățile de îndestulare a creditorilor este și aceea a vânzării bunurilor debitoarei, neavând nicio importanță dacă acel bun ar putea fi folosit, în viitor, pentru buna desfășurare a activității societății aflate acum sub prevederile Legii insolvenței. De asemenea, a apreciat instanța de fond, nu are relevanță faptul că licitațiile s-au ținut în lunile decembrie sau ianuarie, neexistând vreun text de
lege care să interzică așa ceva.
Împotriva acestei sentințe, S.C. M. S.A., prin administrator special R. V.
G. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul anulării licitației, a procesului-verbal din_ și a tuturor actelor
succesive de adjudecare/vânzare a imobilului din C. -N. str. T. -Vuia, nr. 212 către societatea SC B. E. S. .
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., recurenta a arătat că lichidatorul a ignorat deciziile instanțelor si termenele între licitații din planul de valorificare si a procedat la organizarea continua de licitații fantoma la care nu se prezenta nimeni în scopul reducerii fictive a prețului de pornire în cazul imobilului din C. -N. str. T. Vuia nr. 212 în favoarea SC B.
E. S. . respectiv Dl. B. G. proprietarul acesteia.
Pe de altă parte, recurentul a menționat că în data de_ în cadrul licitației nelegale s-a prezentat un singur ofertant, respectiv SC B. E. S. prin Dl. B. . Imobilul s-a vândut la prețul de 260.700 Euro + TVA cu toate ca exista o oferta de minimum 820.000 Euro + TVA de la compania imobiliara austriaca REAL ESTATE OFFICE SPEISER, iar reprezentantul creditorului chiriaș în acest imobil, Rutega AG, si-a exprimat oferta de a despăgubi complet Creditorul garant pentru acest obiect garantat si renunța la creanța de 225.250 Euro împotriva debitorului, oferta care se estimează la peste 600.000 Euro + TVA.
Referitor la sentința recurată, se susține că în aceasta nu s-a făcut referire la niciun suport legal prin indicarea textului/bazei legale care a dus la aceasta decizie și a înlăturat în mod greșit aplicarea prev. art. 116 din Legea 85/2006, astfel că se poate susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Apoi, instanța de fond a reținut în mod eronat starea de fapt apreciind ca nu ar exista motive temeinice de anulare a documentelor de adjudecare/vânzare a imobilului cauzei, fără să aducă argumente pentru care se impune a fi respinse solicitările formulate de recurentă.
Referitor la susținerile instanței că dacă sunt de acord creditorii cu prețul oferit, asociații debitoarei nu se pot opune vânzării bunului, indiferent de cât de neserios li s-ar părea acest preț, recurenta arată că acestea sunt lipsite de suport legal si se află în contradicție cu prevederile art. 116 din Legea nr. 85/2006 unde se prevede maximizarea averii debitorului.
Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că acestei vânzări frauduloase i s- au opus și creditorii, iar debitoarea în acord cu disp. art. 11 alin. 1 lit. i și art. 18 alin. 2 lit. c corob. cu art. 138 din Legea nr. 85/2006 s-a opus prin contestație vânzării bunurilor la un preț neserios.
În privința aprecierii instanței de fond că până la momentul deschiderii procedurii, asociații debitoarei puteau să vândă bunurile societății la un preț cât mai mare, recurenta arată că au fost în imposibilitatea de a vinde imobilul întrucât asociații debitoarei au fost blocați de lichidator. Mai mult, asociații debitoarei au condus afacerea pe profit, fapt ce rezultă din documentele contabile ale debitoarei, iar după anularea deciziei de impunere a D.G.F.P. C. împotriva debitorului de către A.N.A.F, situația de insolvență nu mai există, cu atât mai puțin starea de faliment.
Recurenta a mai susținut și faptul că este inadmisibil, ca pe de o parte lichidatorul să procedeze la risipirea frauduloasa a activelor debitorului în mod preferențial la un preț mai mic decât ofertele declarate, iar pe de alta parte, iar pentru diferența de pret neperformantă - tot același lichidator - sa propună atragerea la răspundere a administratorilor debitorului pe baza art. 138 din Legea nr.85/2006 care să acopere această diferența de preț, intenție comunicata de lichidator în Raportul din_ .
În final, menționează recurenta, în ciuda faptului ca, aceasta vânzare a imobilului din C. -N., str. T. Vuia Nr. 212 este nelegală, instanța de fond cu ignorarea dispozițiilor legale a legitimat valabilitatea acestei tranzacții.
Intimata C. DE I. T. S., lichidator judiciar al S.C. M. S.A., a depus concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, deoarece valorificarea bunurilor mobile și imobile din averea debitoarei s-a făcut în conformitate cu strategia de valorificare aprobată de creditori, prețurile de pornire a licitațiilor fiind cele aprobate de adunarea creditorilor din data de_, singurul participant la procedură care poate decide cu privire la oportunitatea valorificării bunurilor la un anumit preț.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Motivul de recurs invocat în drept de către recurentă prin administratorul special, anume articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă care vizează nemotivarea hotărârii de către instanță, nu își regăsește suportul în dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs, care combat si critică tocmai considerentele pentru care instanța de fond a respins contestația împotriva proceselor verbale de licitație din 24 martie 2011 pentru bunurile imobile și mobile aparținând debitoarei SC M. SA formulată de recurentă, astfel încât este nefondat.
Criticile evocate de recurentă se subsumează motivului de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și se fundamentează pe greșita aplicare a prevederilor art. 116 din Legea nr. 85/2006. Se susține în esență că lichidatorul judiciar nu a luat măsuri adecvate în coordonarea procesului de lichidare a averii debitoarei SC M. SA care să răspundă exigenței de maximizare a averii debitoarei, sens în care s-a referit la lipsa unor măsuri adecvate de publicitate, nerespectarea unor perioade minime între licitații, reducerea semnificativă a prețurilor de strigare, ținerea unor licitații în perioada în care măsurile de lichidare au fost suspendate de instanța de judecată.
C. ea nu achiesează la criticile recurentei deoarece nu au corespondent în realitatea faptică, probațiunea administrată demonstrând contrariul.
Astfel se observă că strategia de valorificare a bunurilor debitoarei a fost aprobată de Adunarea Creditorilor în data de_ și a presupus organizarea mai multor licitații publice cu strigare. În concret până în 24 martie 2011 s-au organizat 5 licitații publice iar prețul de pornire a fost stabilit la 434.500 euro. Pentru fiecare licitație ulterioară prețul de pornire a fost diminuat succesiv cu câte 10%, cu respectarea regulamentului de vânzare.
Licitațiile publice au avut loc în data de_ ,_ ,_ ,_ și_ .
Raportat la împrejurarea că procedura falimentului debitoarei a fost suspendată în intervalele_ -_ ( dosar_ ) și_ -_ ( dosar_ ), susținerile recurentei potrivit cărora o parte din licitațiile publice s-ar fi organizat în perioade de suspendare a procedurii insolventei apar ca fiind vădit nefondate.
De asemenea în condițiile în care fiecare licitație publică a fost precedată de publicarea unor anunțuri în ziare precum Ziua de C., Informația zilei, Gazeta de Nord Vest, Bursa nu pot fi primite nici afirmațiile recurentei referitoare la neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar a obligației de publicitate pentru expunerea corespunzătoare pe piață a bunurilor ce se doreau a fi valorificate.
Nemulțumirea recurenței legată de cuantumul prețului încasat din vânzarea prin licitația publică a imobilului situat în C. N., str. T. Vuia, nr.
212 nu poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 116 din Legea nr. 85/2006 cât timp lichidatorul judiciar a respectat întocmai regulamentul de valorificare a bunurilor debitoarei aprobat de adunarea creditorilor în ședința din_ . Diminuarea succesivă a prețului cu câte 10% a fost agreată de creditori și
a fost determinată de lipsa de la primele patru licitații a unor ofertanți care să accepte prețul ofertat.
Stabilirea strategiei de vânzare a bunurilor debitoarei este atributul exclusiv al adunării creditorilor, iar reducerea prețului de strigare constituie o necesitate pentru a face posibilă vânzarea activelor debitoarei.
Mai trebuie reținut și faptul că procedura insolvenței este o procedură specială de executare silită la îndemâna creditorilor, având ca scop acoperirea pasivului debitoarei și satisfacerea creanțelor creditorilor, sens în care edictarea principiului maximizării averii debitoarei s-a realizat în scopul protejării intereselor creditorilor așa încât aceștia sunt cei care ar trebui să reclame caracterul neserios al prețului încasat, iar nu administratorul special al debitoarei care nu beneficiază de distribuiri din prețul obținut.
Oferta emisă de REAL ESTATE OFFICE SPEISER la care se face referire prin motivele de recurs nu a fost o ofertă fermă de vreme ce persoana juridică austriacă nu a s-a prezentat la niciuna dintre licitațiile publice organizate, fapt atestat de procesele-verbale de licitație încheiate. Prin urmare în mod corect nu a fost luată în considerare de către lichidatorul judiciar.
În condițiile în care cerințele de publicitate au fost realizate cu respectarea prevederilor legale pentru licitația din_ nu exista nici un impediment legal pentru ca vânzarea imobilului situat în C. N., str. T. Vuia, nr. 212 să se realizeze în favoarea ofertantului SC B. E. S. acesta fiind singurul care a oferit prețul de pornire de 260.700 euro+TVA, diminuat potrivit strategiei de valorificare aprobată de adunarea creditorilor. Nu există nicio probă în susținerea afirmației referitoare la reducerea fictivă a prețului de pornire sau la împiedecarea prezentării unor potențiali cumpărători la licitațiile publice anterioare celei din 24 martie 2011
Față de toate aceste considerente, C. ea în temeiul prevederilor art.
312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de S.C. M. S.A., prin administrator special R. V. G., împotriva sentinței civile nr. 1.684 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de S.C. M. S.A., prin administrator special R.
V. G., împotriva sentinței civile nr. 1.684 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, EVA T. V. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: I.Păcurar.
| ← Decizia civilă nr. 2720/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 1091/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
