Decizia civilă nr. 204/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. TENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 204/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul N. A. împotriva sentinței civile nr. 3411 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S., SC A. C. SRL, intimat SC A. C. SRL PRIN LICHIDATOR J. C. C. I.
având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă apelantul personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, apelul fiind legal timbrat cu suma de 100 lei conform dispozițiilor OUG nr.80/2013.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată.
A. antul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținere căii de atac.
A. antul solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate. În susținere se arată că nu avut cum să achite acele taxe întrucât nu a încasat banii datorați, societatea respectivă intrând în faliment.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3411/_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., în baza art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis cererea formulată de creditorul DGFP S. și obligă pe pârâtul N. A. să suporte pasivul social al debitoarei SC A. s C. SRL în sumă totală de 26.670 lei, care va fi plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă
realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
Aceste obligații, sume de bani, sunt certe, astfel că se constituie într-un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană în cauza Sovtrassavto Holding C. Ucrainei, constatând acțiunile ce constituie parte din capitalul social are valoare economică fiind evaluabil în bani, deci constituie un bun. Cu atât mai mult se încadrează în noțiunea de bun o sumă de bani certă, lichidă, scadentă, necontestată de părți.
Din perspectiva acestor interpretări, suma de 115.016 lei constituie indubitabil un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 și el aparține de drept societății debitoare.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ea poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei măsuri când, această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
Or, administratorul statutar nu a luat măsurile necesare, inclusiv acțiuni judiciare în vederea recuperării sumei de 115.016 lei, fapt ce ar fi constituit o creștere a activului patrimonial și concretizarea posibilităților de dezvoltare economică de reducere sau chiar înlăturare a datoriilor sociale.
Legătura cauzală dintre fapta ilicită, astfel cum a fost descrisă și cauzarea stării de insolvență derivă printre altele, din modul de influențare în concret a activității economice specifice de către valoarea creanței de recuperat.
Prin urmare, omisiunea de a lua măsuri în vederea recuperării creanței de
115.016 lei a determinat starea de insolvență și pasivul social privind debitoarea. Este adevărat că în doctrină s-a emis punctul de vedere că omisiunea de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali determină mărirea fictivă a pasivului debitoarei persoane juridice, astfel că ar fi aplicabile disp. art. 138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, însă, în contrast cu această opinie, practica judiciară asimilând sumele de bani reprezentând creanțe cu noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr.1, a constatat aplicabilitatea disp. art. 138 alin.1 lit.a. Explicația constă că atâta vreme cât administratorul statutar a omis cu bună știință recuperarea creanței, a acceptat ca aceste bunuri (sume de bani) să fie folosite fie de el însuși sau de alte persoane, respectiv persoanele în favoarea cărora s-a scurs termenul de prescripție.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății
, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138 lit.d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Mai mult a înstrăinat bunuri fără ca aceste operațiuni să fie reflectate în contabilitate generându-se pe această cale eludarea plății obligațiilor născute ulterior prin valorificarea acestor bunuri.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile aret.7 din Legea contabilității nr.82/1991, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de inventariere a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să îndeplinească, conform art.2o din lege, registrele contabile obligatorii.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel N. A., solicitând admiterea apelului și modificarea in totalitate a sentinței apelate ca fiind nelegală și nefondată.
În motivele de apel se arată că prin cererea promovată de către DGFP S., s-a solicitat angajarea răspunderii personale a subsemnatului, in calitate de administrator statutar al debitoarei SC A. s C. SRL, respectiv obligarea subsemnatului la suportarea întregului pasiv al debitoarei in suma de 26.670 lei.
Temeiul de drept formal al cererii introductive, astfel cum este precizat de DGFP S., il constituie prev. art 138 alin (1), lit a) si c) din Legea 85/2006. Motivarea de către DGFP S. a cererii sale s-a axat pe aspecte de fapt nefondate, relevând faptul că subsemnatul sunt responsabil de folosirea bunurilor sau creditelor falitei in interes propriu, in detrimentul creditorilor si de faptul ca am dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați.
Niciunul din cazurile indicate in cuprinsul cererii de angajare a răspunderii personale nu pot fi reținute in mod legitim in speța, in privința subsemnatului parat, consecința fiind respingerea ca nefondata a cererii introductive, in considerarea celor ce succed:
Răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei constituie o formă specială a răspunderii juridice, care constă într-un raport obligațional în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa. Astfel, condițiile generale ale răspunderii speciale personale sunt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Or, în cauza alegată prezentei judecăți nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii statuate de Legea nr. 85/2006, astfel faptele imputate nu se circumscriu cazurilor de antrenare a răspunderii reglementate de lege, pe de o parte, iar pe de alta parte, nu se poate retine in sarcina subsemnatului vreo culpa in producerea insolventei falitei si nici nu exista prejudiciu ori cauzalitate intre faptele imputate si prezumtivul prejudiciu invocat.
In acest sens, apelantul învederează o serie de elemente factuale, care coroborate cu probatoriul administrat, sunt de natura a statua asupra excluderii persoanei lui din sfera persoanelor in sarcina cărora ar putea fi angajata răspunderea speciala reglementata de Legea 85/2006, si anume: Creditoarea DGFP S. a fost înscrisa atit in tabelul preliminar, cit si cel definitiv al creanțelor, cu creanța in cuantum de 26.670 lei, solicitata de aceasta prin cererea de admitere a creanței.
C. form declarației de creanța depusa de către creditoare, din totalul creanței de 26.670 lei, suma de 22.500 lei, reprezintă amenzi. Creditoarea DGFP
S. nu a depus in anexa Ia cererea de creanța, procesele - verbale in baza cărora au fost aplicate aceste amenzi.
Arată că a pus la dispoziția lichidatorului judiciar, actele de constituire a societății, precum si bilanțurile contabile încheiate la_ ,_ si_ si ultima balanța încheiata de societate la data de_, asa cum reiese si din Raportul întocmit de lichidator in baza art. 25, lit. a), înregistrat la Tribunalul Sălaj in data de_ si din întâmpinarea depusa de acesta la dosarul cauzei.
Prin Sentința Civila nr. 3411/2013, judecătorul sindic a reținut complet eronat faptul ca desi am fost somat in mod repetat, nu am predat documentele contabile, nu am dat explicații privind evidenta contabila a societății, ceea ce prezuma ca nu am ținut o contabilitate in conformitate cu legea, am folosit bunurile societății in folosul meu, sau am ascuns bunurile societății, fapta ilicita ce se încadrează in dispozițiile art. 138, lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, fapta care nici măcar nu a făcut obiectul cererii de angajare a răspunderii subsemnatului, formulata de DGFP S. .
Mai mult, judecătorul sindic a retinut ca nu as fi depus situațiile financiare anuale si declarațiile fiscale trimestriale, nu as fi contabilizat obligațiile fiscale si celelalte creanțe, fapte care nu reies din probatoriul administrat in cauza, ultima balanța contabila încheiata si analizata de către lichidatorul judiciar, fiind cea depusa la data de_ .
Astfel, nu rezulta din nici unul din inscrisurile existente la dosar faptul ca nu am colaborat cu lichidatorul judiciar, obligație a cărei neindeplinire ar fi produs intr-adevar consecințe grave in planul procedurii. Intrg patrimoniul societății a fost inventariat in conformitate cu prevederile legale, fapt reținut si de către lichidatorul judiciar in cuprinsul Raportului depus la dosar.
De asemenea, instanța a retinut greșit faptul ca starea de insolventa a debitoarei este imputabila subsemnatului parat, intrucat nu as fi condus contabilitatea in condițiile legii si nu as fi depus la organele fiscale bilanțul contabil. Nici măcar creditoare DGFP S. nu menționează aceste aspecte in cererea de angajare a răspunderii formulata.
C. sideră ca toate aceste fapte reținute de către judecătorul sindic in cuprinsul sentinței nu imi sunt imputabile si nu reies din inscrisurile existente la dosarul cauzei. Practic, intreaga motivare in fapt si in drept din cuprinsul sentinței apelate, nu are nici o legătura cu faptele pentru care DGFP S. a formulat cererea de angajare a răspunderii subsemnatului.
Menționează că la data de_, societatea a cărui administrator am fost, avea următoarea situație: active imobilizate - 5.081 lei; stocuri - 0 lei; creanțe-
115.016 lei; casa si conturi - 450 lei; datorii totale - 295.888 lei.
Din analiza clienților neincasati. lichidatorul judiciar a constatat următoarele: SC Ben Ben SA C. Napoca - 13.252 lei, societatea se afla in procedura insolventei in dosarul nr._ - Tribunalul Specializat C. . Creditoarea SC Ben Ben SA C. Napoca s-a aflat in procedura de reorganizare, debitoarea A. s C. fiind inscrisa in tabelul definitiv al creanțelor. C. form adresei nr. 675/_, emisa de administratorul judiciar P. V., planul de reorganizare judiciara a fost confirmat, urmind a se efectua plățile primei transe asa cum au fost prevăzute in planul de reorganizare judiciara. Debitoarea SC Ben Ben SA C. -Napoca a intrat in procedura de faliment, iar pentru creanța rămasa neachitata in suma de 13.252 lei a fost depusa cerere de creanța in termen.
SC Complet Instal C. struct - 697,72 lei, factura prescrisa. Am incercat recuperarea sumei pe cale amiabila, dar nu am reușit acest lucru si analizind costurile cu promovarea unei acțiuni in instanța (taxa de timbru, onorariu avocat) am considerat ca aceste costuri ar depasi debitul de recuperat.
SC Elan House SRL - 93.854,29 Iei, societatea a fost lichidata. Societatea pe care am administrat-o nu a fost notificata cu privire la
deschiderea procedurii insolventei fata de SC Elan House SRL. Astfel neavand cunoștința de situația societății nu am depus o cerere de admitere a creanței.
Nici insusi lichidatorul judiciar nu a identificat fapte prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006 și nici persoane care să se facă vinovate de instalarea incapacității de plată.
În ceea ce privește faptele imputabile subsemnatului în calitate de administrator, se cuvine menționat faptul ca nu pot fi reținute in sarcina mea niciunul dintre actele sau faptele juridice de natură a angaja răspunderea personala in lumina textului art. 138 din Legea 85/2006.
Practic, apelantul nu este responsabil de folosirea bunurilor sau creditelor falitei in interes propriu si de dispunerea continuării unei activități care ducea in mod vădit persoana juridica la incetarea de plați.
Pentru a putea fi admisă o cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar al unei societăți comerciale, se impune ca fiecare faptă imputabilă administratorului să fie individualizată, prin aplicarea textului legal la cauza dedusă judecății. De asemenea, fiecare faptă invocată in cuprinsul cererii trebuie să fie probată, in sensul precizării și dovedirii prin inscrisuri, a faptelor săvârșite in concreto de administratorul unei societăți comerciale, fapte care trebuie încadrate intr-unul din texte de lege statuate in art. 138.
Totodată, trebuie să se statueze că aceste fapte au cauzat debitoarei falite incapacitatea de plată, care a culminat cu intrarea acesteia in insolvență, ceea ce reprezintă un prejudiciu pentru debitoarea falită, a cărui reparare nu se poate realiza decât prin angajarea răspunderii personale a administratorului firmei.
Pentru aplicarea prevederilor art 138 alin. (1) lit a) este necesar din capul locului a se face dovada certa ca administratorii au utilizat bunurile/creditele in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, dovada care in speța nu s-a putut face, cel puțin in privința faptului ca aceste bunuri/credite au fost folosite in interesul subsemnatului parat.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptele imputabile subsemnatului, în calitate de administrator și prejudiciul suferit de debitoare - incapacitatea de plăți, precizăm faptul că nici această condiție nu este pe deplin îndeplinită, starea de insolvabilitate a societății debitoare nefiind consecința directă a faptelor prejudiciabile imputate subsemnatului, fiind astfel externa si
independenta de orice acțiunea sa.
C. cluzionând, solicită a se constata ca în cauza alegată prezentei judecăți nu sunt îndeplinite condițiile speciale ale antrenării răspunderii personale ale administratorului, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, fapt ce impune modificarea in totalitate a Sentinței Civile nr. 3411/2013, sentința pe care o calific ca fiind nelegală și nefondată, având in vedere toate aspectele mai sus enunțate.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.466 și următ.din N.C.P.C., Curtea reține următoarele:
În prezenta cauză se impune analizarea cu precădere a incidenței dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006 .
Prima instanță în mod legal a dispus ca pasivul debitoarei în sumă de 26.670 lei să fie suportat de pârâtul-recurent N. A., reținând faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a conduce activitatea debitoarei în condițiile impuse de lege, nu a luat măsurile necesare, inclusiv acțiuni judiciare în vederea recuperării sumei de 115.016 lei, fapt ce ar fi constituit o creștere a activului patrimonial și concretizarea posibilităților de dezvoltare economică și în același
timp de reducere sau chiar de înlăturare a datoriilor sociale, astfel că a manifestat un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționarea societății.
A. antul susține faptul că nu a cunoscut împrejurarea că un alt partener comercial, respectiv SC ELAN HOUSE SRL de la care avea de încasat o creanță în sumă de 93.854,29 lei, a intrat în insolvență, și nefiind notificată, societatea debitoare nu s-a înscris la masa credală.
Această susținere este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare câtă vreme apelantul își invocă de fapt propria culpă.
În bilanțul contabil la data de_ debitoarea figurează cu creanțe de încasat în sumă de 115.016 lei, creanțe pentru încasarea cărora administratorul societății în persoana apelantului N. A., nu a intreprins niciun demers.
Creanța în sumă de 93.854,29 lei datorată de SC ELAN HOUSE SRL a rămas nerecuperată prin neglijența administratorului statutar al debitoarei care nici măcar nu a formulat declarație de creanță pentru a se înscrie la masa credală, în dosarul de insolvență al acestei debitoare nr._, aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., așa cum rezultă din documentele depuse la dosar.
Aceeași pasivitate a fost constatată și în cazul creanței în sumă de 13.252 lei datorată de către SC BEN & BEN SA, demersul pentru înscrierea la masa credală fiind efectuat de către lichidatorul judiciar desemnat în prezentul dosar, deși această obligație de recuperare a sumei o avea administratorul statutar încă de la scadența facturii.
Cât privește creanța în sumă de 697,72 lei, aceasta s-a constatat a fi prescrisă, faptă ce-i poate fi imputată de asemenea administratorului societății.
În aceste condiții, administratorul societății se face vinovat pentru continuarea activității chiar și atunci când era clară situația incapacității de plată a acesteia, determinând pe această cale majorarea creanțelor existente deja. Suma pe care societatea debitoare o avea de recuperat de 115.016 lei este una considerabilă cu care se puteau acoperi creanțele debitoarei însă în condițiile în care pârâtul-apelant în calitatea sa de administrator statutar a stat în pasivitate și a omis să intreprindă acțiuni în vederea recuperării creanțelor de încasat a determinat prin fapta sa ajungerea societății în stare de insolvență, fiind astfel dovedită și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs creditorilor, care în speță se concretizează în pasivul debitoarei în valoare de 26.670 lei.
Drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că în speță operează prezumția că pârâtul fie și-a însușit bunurile respective fie le-a transmis altor persoane în detrimentul intereselor debitoarei, motiv pentru care în speță este incident textul art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Criticile apelantului referitoare la incidența prevederilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, nu vor fi luate în considerare, câtă vreme hotărârea judecătorului-sindic nu are la bază antrenarea răspunderii pârâtului-apelant pe acest temei de drept. Cu alte cuvinte, angajarea răspunderii patrimoniale s-a realizat în conformitate cu prev.art.138 alin.1 lit.a, și prin urmare, orice critică a hotărârii judecătorului sindic poate viza exclusiv acest temei de drept, nefiind permisă extinderea cu privire la alte fapte, în speță, fapta ilicită prev.de art.138 lit.d din legea insolvenței.
Nu se poate susține cu temei nici faptul că starea de insolvabilitate a societății debitoare nu este consecința directă a faptei prejudiciabile imputate apelantului, fiind astfele xternă și independentă de orice acțiune a sa, câtă vreme potrivit dispoz.Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, administratorii statutari au obligația de administrare, conducere și reprezentare a societății, de a
gestiona societatea pentru realizarea obiectului de activitate în condițiile și în limitele legii și actului constitutiv.
Răspunderea administratorilor față de societate se cirucmscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr.31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar faptele descrise și analizate mai sus se circumscriu în sfera dispoz.art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
În concluzie, în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că în speță sunt întrunite condițiile impuse de prev.art.138 alin.1 lit.a din Lege anr.85/2006, criticile formulate de apelant fiind neîntemeiate, urmează a fi înlăturate.
Față de aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.1 din N.C.P.C., apelul formulat de pârâtul N. A. este neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de N. A. domiciliat în localitatea B., comuna Bocșa, nr.154, jud.S. împotriva sentinței civile nr. 3411/_ pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
C. | I. A. | I. | A. | M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.DP
| ← Sentința civilă nr. 1312/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5500/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
