Sentința civilă nr. 1312/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1312/2013
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I.N. S. P., în calitate de lichidator judiciar al S.C. D. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta R. D. M., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. D. T. S.R.L., C.I.I. N. S. P.
, d-nul practician în insolvență N. S. P., lipsind pârâta R. D. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantului lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la achitarea pasivului în cuantum de 97.791,68 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 februarie 2013 reclamantul C.I.I N. S.
P., lichidator judiciar al SC D. T. S., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta R. D. M., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii pârâtei, asociat și administrator statutar al SC D. T. S., pentru suma de 97.791,68 Lei reprezentând creanțe ale societății debitoare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a trimis o notificare administratorului societății SC D. T. S. la sediul declarat al acesteia, pentru a-l informa despre deschiderea procedurii insolvenței si numirea mea in calitate de lichidator judiciar cu mențiunea către acesta sa-mi predea toate actele si documentele societății conform art.
44 din L.85/2006. Acesta notificare a fost trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Aceasta nu a fost ridicata de către administrator deși a fost trimisa de doua ori, atât in data de_ cat si in data de_ .
Reclamantul mai arată că a procedat la identificarea actualului domiciliu al administratorului si al asociaților prin Direcția de Evidenta a Persoanelor C. -N. . După obținerea adresei de domiciliu a administratorului R. D. M. i-a retrimis, din nou, o notificare prin care a informat-o despre numirea sa cu mențiunea de a preda actele, documentele societății. Aceasta notificare a fost primita in data de_, dar pana in prezent nu s-a prezentat cu documentele solicitate
Întrucât nu a avut nici un document contabil al societății pentru a putea fi analizat si a-și exprima punctul de vedere asupra cauzelor care au dus la starea de insolventa, reclamantul arată că responsabilitatea revine administratorului societății R.
D. M., intrucat aceasta a refuzat sa depună actele contabile tocmai pentru a-si ascunde vinovăția.
In acest sens, a constatat faptul ca creanța de 97.791,68 lei a societății este alcătuita din 80.306 lei, reprezentând creanța D.G.F.P. (impozit pe profit, CAS datorata de angajator, impozit pe veniturilre din salarii si CAS reținuta de la asigurați neachitate
de către SC D. T. S. etc), 159 lei reprezentând creanța ITM C. (comision datorat pentru serviciile de păstrare si completare a carnetelor de munca), 14.223,04 lei reprezentând creanța AJOFM C., 2.264,66 lei reprezentând creanța SC Prosonic Prodcom SR1L si 838,98 lei reprezentând creanța SC Rondocarton S. .
Din declarațiile de creanța reiese faptul ca societatea a avut activitate comerciala, a cumulat datorii foarte mari iar asociatul/ administratorul societății nu a pus la dispoziția lichidatorului actele contabile.
Referitor la condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru atragerea răspunderii, acestea se impun în mod expres in cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și sunt următoarele: prejudiciul, fapta, legătura de cauzalitate, vinovăția. Din aspectele reținute se constată că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, faptă, persoană vinovată și culpă, in persoana administratorului statutar.
Prejudiciul suferit de către bugetul de stat este produs in aceasta cauza si este in cuantum de 97.791,68 lei asa cum rezulta din tabelul de creanțe care a fost afișat. In ceea ce privește fapta comisa de administrator acesta a refuzat predarea actelor contabile tocmai pentru a-si ascunde vinovăția.
În drept a invocat art. 138 alin. 1 lit.. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4566/_ s-a dispus deschiderea procedurii simpșificate a insolvenței debitoarei S.C. D. T. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C.
N. S. P. .
La data de_ societatea debitoare D. T. S. a fost dizolvată în temeiul art.
237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fiind desemnat lichidator C. N. S. P. . Astfel, anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâta R. D.
M., care cumulează și calitatea de asociat unic al societății debitoare.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a deb ito are i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a
pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat s tare a de insolvență a debitorului , prin fapta de (c) a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâta R. D. M., în calitate de administrator al societății debitoare., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2010- 2012˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991
republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar, astfel încât antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu poate opera.
Cea de-a doua faptă ilicită imputată fostului administrator statutar - a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți este apreciată ca fiind neprobată.
Potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, aplicabil potrivit art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011 cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească.
Or, reclamantul nu a probat intenția pârâtei de a falimenta societatea debitoare, cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite aceste fapte personale și mai ales cauzele ajungerii debitoarei în insolvență.
Or, din perspectiva art. 1169 Cod civil afirmațiile lichidatorului judiciar sunt nedovedite în speță, astfel încât prezumția lichidatorului judiciar potrivit căruia pârâta a acționat cu rea-credință urmează a fi înlăturată întrucât potrivit art. 1899 alin. 2 din vechiul Cod civil în dreptul civil buna-credință se prezumă, iar sarcina probei revine aceluia care aleagă reaua-credință.
Față de considerentele expuse, constatând faptul că argumentele invocate de lichidatorul judiciar sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge cererea formulată de C. N. S. P. în calitate de lichidator al debitoarei S.C. D. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta R. D. M.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de C. N. S. P. în calitate de lichidator al debitoarei S.C. D. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta R. D. M., cu domiciliul în comuna F., sat F., str. S. nr. 1 ap. 18, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.4.ex. DH/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 2831/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 204/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
