Decizia civilă nr. 11025/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a3
DECIZIA CIVILĂ NR. 11025/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S. G. J., împotriva sentinței civile nr. 3308 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a3 al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimata SC P. C. SRL, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 100 lei și timbru judiciar de 0,3 lei conform chitanței aflate la fila 2 din dosar.
Se constată că la data de_ intimata a transmis la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
In deliberare cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, constată că prevederile art. 83, alin. 3 NCPC invocate de intimată nu sunt aplicabile speței pendinte, raportat la dispozițiile art. 24 NCPC, motiv pentru care respinge excepția invocată și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3308 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a3, a fost respinsă ca nefondată excepția ridicată de pârâta
G. J. privind lipsa calității procesuale active a reclamantei SC P. C. SRL Ș. -S. .
A fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea SC P. C. SRL, și în consecință obligată pârâta S. G. J., să achite din averea proprie suma de 48.558,11 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC D. N. SRL Z. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea civilă nr. 142/_ s-a admis cererea formulată de debitoarea D. N. SRL Z. insolvență, dispunându-se deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului debitoarei SC D. N. SRL Z. fiind numit administrator judiciar C.I.I. C. L. . Totodată s-au fixat termenele limită: pentru depunerea creanțelor la_, pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la_, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la_ .
In procedură a depus declarație de creanță DGFP Sălaj pentru suma de 13.700 lei, sumă cu care aceasta creditoare a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.42).
Creditoarea SC P. C. a fost repusă în termenul de depunere a creanței prin SC 3738/_ (f.9) fiind dispusă înscrierea acestei creditoare în tabelul creanțelor debitoarei cu suma de 44.923 lei.
Soluționând cu prioritate excepția invocată de pârâtă-privind lipsa calității procesuale active a reclamantei în privința formulării prezentei cereri de angajare a răspunderii sale, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Creditoarea reclamantă deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală astfel cum impun dispozițiile art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, iar faptul că lichidatorul desemnat al debitoarei a formulat în dosarul
acvirat o cerere de angajare a răspunderii debitoarei, la care a renunțat - ca efect al achitării de pârâtă a sumei de 1.068 lei reprezentând sold de casă - nu este în măsură să conducă la admiterea excepției invocate, în condițiile în care o cerere de chemare în judecată la care s-a renunțat nu produce nici un efect.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Concluziile privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei au fost în sensul că, starea de insolvență este imputabilă administratorului statutar, care a folosit disponibilitățile debitoarei în interes propriu sau al altei persoane și nu s-a îngrijit de ținerea documentelor contabile conform prevederilor legale.
Mai precizează că administratorul statutar al debitoarei a depus cu mare întârziere documentele contabile (f.8-11).
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
La data de_ debitoarea deținea un sold de 1068,21 lei iar administratorul statutar nu a justificat modul de utilizare a acestei sume de
bani-predând lichidatorului doar în cursul procesului ce a făcut obiectul dosarului_ /a2 această sumă de bani.
Conform fișei contului 411 Clienți debitoarea are evidențiate creanțe de încasat în sumă totală de 28.866 lei (f.49) dar în urma notificărilor transmise debitorilor o parte dintre aceștia (SC Mercurean Brutărie, SC Rox Prei Comerț și SC I. Plus) au dovedit prin documente justificative (f. 11-15) achitarea acestor creanțe.
Documentele ce atestă încasarea acestor creanțe nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei și nici nu s-a justificat modul de folosire a acestor sume de bani (7896,05 lei).
Coroborând acest aspect cu predarea actelor contabile către lichidator cu mare întârziere instanța prezumă ca pârâta și-a însușit aceste sume de bani patrimoniul societății, iar faptele comise de pârâtă se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. a), si d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat .
Instanța a apreciat că există indicii obiective care pot fundamenta prezumția că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor complete referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă are caracter fictiv.
Existența unei contabilități fictive (neconforme cu legea) este semnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensul obligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Constatând că, în privința pârâtei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), și d) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr.85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic va admite în parte cererea creditoarei reclamante și va obliga pârâta să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, obligând-o să plătească în contul averii debitoarei suma de 48.558,11 - în condițiile în care se reține predarea de către pârâtă a sumei de 1068,21 lei lichidatorului judiciar în cursul procesului de angajare a răspunderii formulată de acesta, la care ulterior a renunțat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S. G. J. prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și rejudecând cauza pe fond respingerea cererii de angajare a răspunderii formulată de S. P. C. SRL Ș. l S. .
În motivarea cererii se arată că prin sentința recurata instanța de fond i-a atras răspunderea pentru creanța datorata creditorilor societății SC D. N. SRL Z. a cărui administrator am fost, instanța de fond reținând ca a incalcat
prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei respectiv art. 138 alin. 1151. a) si b)
Lit. a) " au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane ".
lit. d ) " au ținut o contabilitate fictivă, au fâcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea
A invocat in fata instanței de fond Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. P. C. SRL, creditoare care in conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei nu poate promova o astfel de cerere de angajare a răspunderii.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ART. 138.
în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului,
În aceste condiții administratorul judiciar numit de Tribunalul Sălaj a respectat dispozițiile legale prevăzute de art.59 întocmind astfel un Raport indicând cauzele si împrejurările apariției insolventei menționând si persoana responsabila care este parata din prezentul dosar.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ART. 59
(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora
le-ar fi imputabilă.
Urmare a acestui Raport lichidatorul a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului statutar al SC D. N. SRL Z. invocând incalcarea prevederilor art. 138 aii. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei Dosar nr._ /a2 soluționat la data de_ de către Tribunalul Salai, lichidatorul judiciar renunțând la cererea formulata dat fiind faptul ca nu existau astfel de încălcări.
Reclamantul in calitate de creditor majoritar putea sa formuleze o astfel de cerere doar in condițiile prevăzute de art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv in cazul in care lichidatorul numit in cauza ar fi hotărât ca nu este cazul sa introducă acțiunea prevăzuta la alin. 1, ori in aceasta procedura gestionata de lichidator acesta a introdus o astfel de cerere, creditorul majoritar nemaifiind in drept a introduce o acțiune in aceleași condiții.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ART. 138
(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
In aceste condiții si explicând instanței de fond aceste aspecte, intr-un mod greșit s-au interpretat prevederile legii, instanța de fond luând in calcul doar prevederile aliniatului 3 din art. 138,cu toate ca
lichidatorul judiciar a indicat prin Raport persoana culpabila;
lichidatorul judiciar a promovat o acțiune in răspundere asa cum rezulta din dosarul acvirat apoi acesta a renunțat la acțiune; astfel ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția invocate de mine.
Prin cererea formulata reclamanta a preluat conținutul cererii formulata de lichidator, lichidator care in fata judecătorului sindic in ședința publica din data de_ a renunțat la cererea lui ceia ce echivalează cu o recunoaștere ca paratei nu i se mai retine in sarcina vreo incalcare a prevederilor legale in materia insolventei, Dosar nr._ /a2 - Tribunalul Sălaj.
Instanța de fond a reținut ca parata ar fi incalcat prevederile Legii nr. 85/2006 legea insolventei art. 138 lit. a) si d) însă nu sunt dovedite acuzațiile formulate.
In cererea formulata se face o referire la modul general ca a folosit in scop personal sau in folosul altei persoane fondurile bănești ale societății, reclamanta nespecificand cuantumul acestor fonduri folosite in mod ilegal, dealtfel nici nu avea ce suma sa indice deoarece nu exista o astfel de fapta si pe cale de consecința nu exista nici un prejudiciu.
Lichidatorul a formulat o cerere de angajare a răspunderii paratei in dosar Dosar nr._ /a2 - Tribunalul Sălaj, invocând faptul ca in casa societății trebuia sa existe suma de 1.068,21 lei, suma care a fost achitata lichidatorului la data de_ asa cum recunoaște lichidatorul si in completarea la Raport ca mai apoi sa reia aceasta acuza si sa o susțină fara nici un sens prin intampinarea depusa la dosar.
In acest context parata nu a incalcat prevederea legala mai sus indicata concluzie la care a ajuns si lichidatorul judiciar care in fata judecătorului sindic in ședința publica din data de_ a renunțat la cererea lui Dosar nr. _
/a2 - Tribunalul Sălaj.
Art. 138, alin.l, Hit. d) " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ".
Din textul legii rezultă că fapta sanționată trebuie să fie ilicită și să încaice normele legale imperative referitoare la ținerea contabilității.
Legiuitorul a avut în vedere trei modalități de săvârșire a faptei, constând în:- tinerea unei contabilități fictive constând în menționarea în documentele contabile a unor date eronate, menite să determine inducerea în eroare cu privire la adevărata stare patrimonială;
ascunderea sau distrugerea unor documente contabile, în scopul denaturării stării patrimoniale a debitorului;
neținerea contabilității în conformitate cu legea, în raport cu prevederile Legii 82/ 1991, în sensul neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, semestriale, anuale; a declarațiilor fiscale, în sensul neregularității mențiunilor în registrele contabile obligatorii etc.
fapta trebuie săvârșită cu intenție, nefiind cazul să se rețină o prezumție de culpă.
Practica judiciară reflectă că această faptă, deși cel mai des invocată în fundamentarea cererilor de atragere a răspunderii, a rămas neconcludentă, îndeosebi în susținerea și probarea raportului de cauzalitate ( Aurică Avram- judecător la CA. București, Procedura insolventei Răspunderea membrilor organelor de conducere. Ed. Hamangiu 2007, pag. 60-63 ).
In acest context consideră ca parata nu a incalcat prevederile legale in materia contabilității dat fiind faptul ca au fost depuse la organul fiscal declarațiile si situațiile financiare in mod corect si in termen legal, contabilitatea
societății fiind condusa conform principiilor si obligațiilor prevăzute in Legea contabilității.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Creditoarea SC P. C. SRL Ș. -S. prin cererea înregistrata a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauza sa oblige pârâta S. G. J. administrator statutar al debitoarei SC D. N. SRL Z. sa suporte pasivul debitoarei, în cuantum de 58.626 lei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar arata că este îndeplinita cerința prevăzută de art. 138 alin. 3 din legea insolvenței întrucât deține 76% din totalul creanțelor asupra averii debitoarei.
Recurenta a invocat în motivarea recursului faptul că a invoct excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. P. C. SRL, soluționată eronat de judecătorul sindic .
Contrar celor susținute de recurentă, judecătorul sindic a reținut în mod corect că creditoarea reclamantă deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală astfel cum impun dispozițiile art. 138 alin. 3 din legea
insolvenței, iar faptul că lichidatorul desemnat al debitoarei a formulat în dosarul acvirat o cerere de angajare a răspunderii debitoarei, la care a renunțat - ca efect al achitării de pârâtă a sumei de 1.068 lei reprezentând sold de casă - nu este în măsură să conducă la admiterea excepției invocate, în condițiile în care o cerere de chemare în judecată la care s-a renunțat nu produce nici un efect.
Teza recurentei potrivit căreia reclamantul in calitate de creditor majoritar putea sa formuleze o astfel de cerere doar in condițiile prevăzute de art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv in cazul in care lichidatorul numit in cauza ar fi hotărât ca nu este cazul sa introducă acțiunea prevăzuta la alin. 1, ori in aceasta procedura gestionata de lichidator acesta a introdus o astfel de cerere, creditorul majoritar nemaifiind in drept a introduce o acțiune in aceleași condiții nu poate fi validată .
Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, potrivit art. 138 alin (3).
Teza recurentei nu poate fi primită în raport de textele legale și de starea de fapt evidențiată întrucât renunțarea la judecată asupra cererii are ca efect activarea textului care reglementează ipoteza lipsei unei astfel de cereri, textul urmărind doar asigurarea caracterului de unicitate al acțiunii și nu paralizarea demersurilor ulteriore și ca atare excepția invocată a fost corect soluționată de prima instanță .
Corect s-a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, întrucât conform fișei contului 411 Clienți figurează cu creanțe de
încasat în sumă de 28.866 lei, iar ca urmare a notificărilor transmise de lichidator o parte din debitori au transmis documentele din care rezultă că și-au achitat obligațiile față de debitoarea SC D. N. .
Concluzi care se impune este că administratorul debitoarei a folosit în scop personal sau al unei alte persoane fondurile debitoarei și nu a predat pentru înregistrare în contabilitate documentele ce atestă încasarea acestor sume de bani și nici cele privind justificarea sumelor încasate.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art
138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile recurentei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul .
Contrar celor susținute de pârâta S. G. potrivit cărora suma considerată lipsă a fost achitata lichidatorului la data de_ asa cum recunoaște lichidatorul si in completarea la Raport, îsă analiza existenței faptei și prejudiciului are loc pentru perioada anterioară intervenirii insolveței astfel că aceste apărări vor fi înlăturate .
Forța probantă a înscrisurilor prezentate a fost raportată la caracterul acestora la împrejurarea că aceste documente contabile nu au dată certă ,nu au fost predate administratorului judiciar astfel că în mod corect s-a apreciat că nu sunt de natură a înlătura statuările din acțiunea introductivă la care prima
instanță a achiesat. .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile pârâtei că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit d, întrucât depunerea declarațiilor la organele fiscale nu era unica obligație ce deriva din obligația de conducere a contabilității.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic contrar celor afirmate de recurentă cu privire la nedovedirea acestor aspecte . .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurentei că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa sumelor și nerecuperarea creanțelor ,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Neconcordanțele dintre documentele publice și cele ale societății relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși
intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și
neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta S. G. împotriva sentinței civile nr.3308 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. G. J. impotriva Sentintei civile nr. 3308 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | SA M. | ION | A. M. C. |
GREFIER
M. N.
Red.A.M.C./SMD 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 25/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2030/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
