Decizia civilă nr. 2184/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
Comentarii |
|
R O M Â R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2184/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. | S. | |
JUDECĂTOR :C. | P. | |
GREFIER: V. | D. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. T. B., împotriva sentinței civile nr. 5317 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., în contradictoriu cu intimata SC I. -P. SRL S., SC I. -P. SRL
S. PRIN LICHIDATOR J. I&O I. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
De asemenea, în data de_ s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 12 -13).
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5317 pronunțată la data de 24 octombrie 2012 de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1 a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar I&O I. S., reprezentantul debitoarei SC I. P. SRL, societate în insolvență, așa cum a fost precizată și dispune ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 110.914 lei, să fie suportată de pârâta L. T. B.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă 12712/C din_ s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC " I. P. "SRL, fiind numit lichidator I&O I. S. .
Lichidatorul desemnat a notificat pe debitoarea - să predea actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 35 din Lege.
In procedură a depus declarație de creanță DGFP S. pentru suma de
14.240 lei, și Bancpost SA pentru suma de 444.593,91 lei,sume cu care aceste creditoare au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei .
Concluziile raportului întocmit în procedura de insolvență a debitoarei, în privința cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei au fost
în sensul că, starea de insolvență este imputabilă administratorului statutar, care nu s-a îngrijit de ținerea documentelor contabile conform prevederilor legale,totodată nu a predat administratorului bunurile cu care debitoarea figurează în bilanțul contabil din_ .
Pârâta nu a contestat acest raport, iar în cauza de față nu s-a prezentat in instanță deși a fost citată cu mențiunea personal la interogator, împrejurare față de care instanța înțelege să facă în cauza aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă și să socotească această împrejurare ca o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din balanța de verificare întocmită la data de_ rezultă că debitoarea figurează cu următoarele active: active imobilizate la valoarea rămasă neamortizată: 41.506 lei; creanțe imobilizate: 9.099 lei;stocuri: 1.744 lei și creanțe de 58.607 lei (f.40,41) iar administratorul statutar nu a predat aceste active lichidatorului.
Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale amintite judecătorul sindic constata ca faptele pârâților de a nu preda veniturile și activele societății în sumă totală de 236.672 lei (f.11,13,15) se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. a), si e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat.
Prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite de către pârâți, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de valoarea activelor nepredate, între fapta ilicite, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin ascunderea bunurilor debitoarei, administratorul contribuind în mod direct la insolvența societății.
Constatând ca, în privința pârâtei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. 1 lit. a), ale art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr.85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic admis cererea precizată a lichidatorului și dispune ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 110.914 lei, să fie suportată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. T. B. prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Reclamanta este plecată în Ungaria de aproximativ 3 ani unde locuieste și
lucrează împreună cu familia sa. Ea nu a putut participa la judecarea cauzei deoarece sunt angajată la o grădiniță. În timpul săptămânii lucrează în fiecare zi.
Arătă faptul că nu i-a fost comunicată precizarea la cererea de angajare a răspunderii administratorului. iar în acest fel nu a putut formula apărări.
Este adevărat că o parte din actele societății a fost predată de mama sa către lichidator dar o serie de acte au rămas la sediul societății iar în acest fel raportul întocmit de lichidator nu reflectă situația reală a societății.
Actele predate de către mama sa în baza procesului verbal din data de_ nu reprezintă nici măcar 1/4 din actele contabile ale societății. Înainte de a pleca din țară, a solicitat suspendarea activității societății, care conform certificatului constatator de la fila 23 a fost suspendată în perioada_ -_ .
Evident dacă societatea și-a suspendat activitatea nu avea datorii la stat.
O societatea care și-a suspendat activitatea cu notificarea de aplicare a regimului de declarare derogativă nu poate fi lichidată.
Deci în această perioadă societatea practic nu a desfășurat nicio activitate, iar reclamanta era convinsă că societatea fiind suspendată, nu are nicio obligație. Din actele contabile ale societății care nu au fost predate la lichidator, rezultă că cele patru mijloace de transport la care face referire lichidatorul au fost
vândute.
Nu cunoaște ce reprezintă suma de 9.099 lei reținută de lichidator cu titlu de creante imobilizate și nu înțelege de cum a ajuns lichidatorul la conlcuzia că societatea are creanța de 58.607 lei prescrise.
Această situație se datorează faptului că nu au fost predate lichidatorului toate actele contabile, motiv pentru care solicită casarea hotărârii instanței de fond și trimitereaa cauzei spre rejudecare în vederea întocmirii de lichidator a unui raport complet, bazat pe docuemtele contabile.
Prin întâmpinarea formulată I&O I. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele: Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Lichidatorul soc. prof. I&O I. S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar L. T. B. să suporte o parte a pasivului debitoarei se I. P. SRL în temeiul art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale a arătat că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței nr. 85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Având în vedere prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar consideră că sunt întrunite în cauză cerințele acestei norme legale, astfel încât se poate atrage răspunderea materială a administratorului care a folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta culpabilă a administratorului constă în nepredarea bunurilor și a fondurilor bănești ale debitoarei, prejudiciul constă în masa pasivă a debitoarei în sumă de 110.914 lei, conform tabelului creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar
răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art
138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile recurentei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul, judecătorul sindic aplicând în speță corect și prevederile art 225 CPC
De asemenea susținerile recurentei vizând lipsa creanțelor nu poate fi primită atâta timp cât acestea au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei și nu au fost contestate în termenele și condițiile legii .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurentei că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a, respectiv împrejurarea că în ultimul bilanț întocmit de societatea debitoare aferent anului 2008, erau evidențiate active imobilizate la valoarea rămasă neamortizată: 41.506 lei; creanțe imobilizate: 9.099 lei;stocuri: 1.744 lei și creanțe de 58.607 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar astfel că
în mod corect s-a apreciat că aceste bunuri au fost folosite de pârâtă în interesul propriu sau al unei alte persoane.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității, iar împrejurarea că actele predate de către mama sa în baza procesului verbal din data de_ nu reprezintă nici măcar 1/4 din actele contabile ale societății, confirmă nerespectarea prevederilor legale privind evidența contabilă .
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurentei că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa stocurilor,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurentă susținându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii însă judecătorul sindic a reținut în mod corect că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății
astfel că apare ca demonstrat și raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Curtea reține ca fiind corecte aserțiunile administratorului judiciar potrivit cărora datoriile debitoarei provin din anii anteriori, iar judecătorul sindic a reținut în mod corect că faptele cauzatoare de prejudiciu sunt contemporane cu calitatea pârâtei de administrator al societății debitoare, calitate pe care de drept și-a păstrat-o.
Ultimele declarații fiscale privind activitatea societății au fost depuse pentru 2008 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale .
Ulterior societatea nu a mai acumulat debite la bugetul de stat, ci doar accesorii născute în principal din majorări și penalități aferente acestora, reiese că societatea și-a încetat de la acel moment activitatea.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane .
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta L. T. B., împotriva sentinței civile nr. 5317/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta L. T. B., împotriva sentinței civile nr. 5317/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. | JUDECĂTORI P. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.L. M.
← Sentința civilă nr. 4819/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5807/2013. Răspundere organe de... → |
---|