Decizia civilă nr. 3494/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3494/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâții A. D. V. și L. L. G., împotriva sentinței civile nr. 5805/_
, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., privind și pe intimat SC F.
F. SRL B., intimat O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, intimat SC F. F. SRL B. PRIN LICHIDATOR J. C. A. P. & R., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că la data de 19 martie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de recurenți, la care s-a anexat originalul chitanței care atestă plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, transmise anterior prin fax.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 15 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5805/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a creditorului D.G.F.P. S. ridicată de C. le A. de Insolvență P. &
R. .
În temeiul art.138 alin.1 lit. a din Legea insolvenței nr.85/2006 s-a admis în parte cererea formulată de creditorul D.G.F.P. S. și au fost obligați pârâții A.
D. V. și L. L. G., în solidar, să suporte o parte a pasivului social al debitoarei S. F. F. SRL Z. în sumă de 22.961 lei, care va fi plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar C.A.I. P. & R., predat de acesta executorului judecătoresc conform art. 143 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 323/C/_ s-a deschis procedura simplificată a insolvenței debitoarei S. F. F. SRL Z. .
La data de_, conform bilanțului contabil societatea deținea active imobilizate în sumă de 14.946 lei și active circulante în valoare de 8.015 lei. De la deschiderea procedurii, anterior întocmirii bilanțului contabil, societatea nu a efectuat operațiuni comerciale având ca obiect bunurile patrimoniale și nu a efectuat plăți, decât numai în sumă de 84 lei.
Drept consecință, bunurile evidențiate în bilanțul contabil trebuia să fie predate lichidatorului în vederea lichidării judiciare pentru stabilirea masei credale și plata creditelor.
În adevăr, din actele contabile depuse la dosar se constată o scădere a activelor circulante comparativ cu situația financiară de la_ prin recuperarea creanțelor și plata către furnizori a sumei de 64.430 lei.
Cert este că bunurile constând în active circulante în sumă de 14.946 lei în active circulante în sumă de 8.015 lei au existat în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii, chiar dacă diferența valorică până la suma de 81.453 lei prezintă neclaritate lipsind chitanțele care să ateste efectuarea plăților către furnizori.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Bunurile ar fi putut acoperi în parte pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Excepția lipsei calității procesuale active a D.G.F.P. S. a fost respinsă ca nefondată, având în vedere că este unicul creditor și i se recunoaște această calitate prin disp. art. 138 alin. 3 chiar dacă lichidatorul judiciar și-a exprimat punctul de vedere că nu trebuie introdusă acțiunea în răspundere. În speța, petenta, fiind unicul creditor, are calitatea de a introduce o asemenea acțiune, ținând cont și de principiul liberului acces la justiție.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit.a din legea insolvenței a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A. D. V. și L. L.
G.
solicitând admiterea recursului si pe cale de consecinta respingerea cererii formulate de DGFP S. de atragere a raspunderii patrimoniale si exonerarea pârâților de la suportarea in parte a pasivului debitoarei SC FL Y FASRION SRL
Z. in cuantum de 22.961 RON.
În motivare s-a arătat că nu se face nici un fel de referire la presupusele fapte care ar fi fost savarsite de asociatul cu un procent de 1 % din cadrul societatii, d-na L. L. G. care NU a facut absolut nici un act de administrare si de nici o alta natura, NU A SAVARSIT NICI UN FEL DE FAPTA PRESUPUS CULPABILA care sa fi condus societatea in insolventa sau intre care sa existe vreun presupus raport de cauzalitate intre fapta ilicita si rezultatul acesteia. Cu toate acestea, fara nici un fel de proba si fara nici un fel de motiv temeinic si sustinut din punct de vedere probatoriu se dispune atragerea raspunderii celor doi recurenti, in mod cu totul nejustificat.
In ceea ce priveste activele circulante despre care instanta de fond face vorbire, care ar reprezenta anumite bunuri mobile neaduse in patrimoiul debitoarei, fara insa a verifica ce reprezintă ele, fac recurenții clarificarile necesare. Aceste clarificări sunt in totala concordanță cu situatia existenta in contabilitatea societății precum si cu pozitia lichidatorului judiciar din dosar, poziție care a fost manifestată si explicată pe larg în scris în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul de fond.
Astfel solicită a se retine ca activele circulante despre care instanta de fond face vorbire si sustine ca NU ar fi fost predate lichidatorului in suma de 14.946 RON reprezinta IN FAPT doua bunuri mobile: GENERATOR T. AZIC si
COMPRESOR CECCATO, care au fost predate către lichidatorul judiciar, acestea fiind inventariate SI CASATE ca urmare a faptului ca se aflau intr-o stare avansata de degradare. Aceste aspecte rezulta fara putinta de tagada procesul verbal de inventariere si casare, decizia de inventariere ambele din data de_ si procesul verbal de casare din_ intocmite de lichidatorul judiciar in cadrul derulării procedurii. Aceste bunuri au fost predate de lichidatorul judiciar la fier vechi asa cum rezulta din factura fiscala nr 1._ si chitanta nr 1/_ .
In atare situatie nu putem vorbi despre nepredarea bunurilor societatii si folosirea acestora cu rea credinta de catre administratorul staturar sau de catre o alta persoana deoarece bunurile inscrise in evidentele contabile ale societatii in valoare de 14.946 ron la pozitia active circulante pentru care instanta de fond a atras raspunderea patrmoniala au fost predate lichidatorului judiciar. Referitor la activele circulante in suma de 8015 RON acestea erau compuse din:
stocuri de marfa - 2700 RON
creante - 5025 RON
casa si conturi la banci - 290 RON.
Asa cum a explicat si lichidaotul judiciar la data de_ la pozitia STOCURI au fost trecuti furnizorii debitori pentru cumparari de bunuri care au o valoare de 2700 RON. PRIN URMARE NU EXITA NICI UN FEL DE STOC DE
MARFA CARE SA FI FOST INSTRAINAT DE CINEVA, asa cum sustine creditoarea, fara a-si dovedi cu nimic cererea.
Referitor la creantele de 5026 ron acestra nu s-au putut recupera deoarece societatea din motive obiective, respectiv lipsa de lichiditati nu a putut achita concediile de boala. Nici acest fapt nu este circumscris in niciuna din prevederile art 138 si cu atat mai putin cel care a servit ca temei juridic instantei de fond pentru admiterea cererii si anume art 138 alin 1 lit . a).
Cu privire la suma de 290 RON sume aflate in casa, lasă la latitudinea instantei de recurs pertinenta cererii creditoarei de atragere a raspunderii pârâților pentru lipasa din casa a acestei sume de bani infime care probabil a fost achitata pentru cheltuieli curente in derularea activitatilor cotidiene dar probabil din omisiune NU s-a mai contorizat.
Precizează faptul ca d-na L. G. nu a desfasurat absolut nicio activitate in cadrul societatii nici macar prin omisiune iar d-nul A. D. a dat o procura d-nei A. Florica pe care a imputernicit-o cu puteri depline sa desfasoare activitatile specifice de administrare a societatii debitoare, aceasta facand absolut toate demersurile necesare si predand absolut toate bunurile catre Iichidatorul judiciar, asa cum a arat in detaliu mai sus.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și creditoarea D. G. a F.
P. a județului S.,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de angajare a raspunderii administratorilor debitoarei S. F. F. SRL respectiv A. D. V. si L. L. G., asa cum a fost formulata, pentru suma de 275.520 lei.
În motivare s-a arătat că:
Prin Sentinta Civila nr. 5805/_, intanta de fond a admis cererea de atragere a raspunderii administratorilor statutari si a obligat paratii A. D. V. si L. L. G., in solidar, sa suporte pasivul social al debitoarei SC F. F. SRL in suma de 22.961 lei.
Apreciază ca T. S. in mod nelegal a dispus ca paratii sa suporte o parte a pasivului debitoarei, desi acestia sunt vinovati de starea de insolventa a debitoarei si trebuia sa-i oblige la plata intregului pasiv in cuantum de 275.520 lei.
Instanta de fond ignorand temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, si temeiul de drept in baza caruia a formulat cererea de atragere a raspunderii administratorilor, constata:
* " Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoana juridica si numai indirect creditorilor, si in consecinta admite in parte cererea de angajare a raspunderii, respectiv pentru suma de 22.961 lei, exonerand paratii de plata diferentei pana la suma de 275.520 lei, asa cum a fost formulata cererea de angajare a raspunderii" .
In acest context arată faptul ca instanta de fond in mod superficial a concluzionat astfel, deoarece din analiza datelor din cele doua bilanturi rezulta o scadere a activelor circulante cu suma de 73.438 lei, despre care instanta de fond nu face referire.
Nepunerea la dispozitia lichidatorului judiciar de catre administratorii statutari a bunurilor existente in sold la_, instrainarea totala sau partiala a acestora sau neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale sunt elemente de atragere a raspunderii administratorilor conform art.138 din legea nr. 85/2006.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului În insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În cadrul dosarului având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC F.
F. SRL, DGFP S., în calitate de unică creditoare, a solicitat angajarea răspunderii administratorilor statutari A. D. V. și L. L. G., în temeiul art. 138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale s-a arătat că aceștia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, dedusă din nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei. De asemenea, au exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de neachitare a datoriilor.
S-a arătat că din bilanțul contabil din data de_ rezultă că, societatea deținea active circulante imobilizate în valoare de 10.767 lei și active circulante în sumă de 81.453 lei, iar din bilanțul contabil depus pe semestrul I 2012 rezultă că, deținea active imobilizate în sumă de 14.946 lei și active circulante în sumă de 8.015 lei.
Pentru perioada iulie-septembrie 2012 potrivit deconturilor depuse de societate nu a efectuat livrări de bunuri și servicii.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă în parte, pârâții fiind obligați la plata sumei de 22.961 lei, reprezentând parte din pasivul debitoarei, instanta de fond retinând că bunurile constand in active circulante in suma de 14946 RON si 8015 RON au existat in patrimoniul SC F. F. SRL la data deschiderii procedurii si ca in actele contabile nu au fost evidentiate vanzari de bunuri sau
alt mod de iesire a acestora din patrimoniul societatii. Desi i s-a solicitat administratorului statutar, pârâtul A. D., predarea lor, acesta nu s-a conformat, fapt ce atestă că acestea fie au fost instraintate, fie folosite in interesul sau sau al altor persoane.
Ambele părți au declarat recurs, pârâții solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii, apreciind că nu sunt întrunite cerințele impuse de textul art.
138 lit. a din lege, iar reclamanta cerând admiterea în integralitate a acțiunii, pentru considerentele expuse în fața tribunalului.
Cu titlu preliminar, Curtea constată că răspunderea reglementată de art.
138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999
C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie probată. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor persoanelor juridice în interesul propriu sau al altuia, precum și la existența raportului de cauzalitate dintre faptele alegate și prejudiciul cauzat creditoarei, respectiv intrarea debitoarei în stare de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a recursului DGFP S. nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, reclamanta făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Astfel, o primă precizare considerată necesară de către Curte este cea referitoare la situația recurentei L. L. G., despre care se relevă că a avut doar calitatea de asociat al debitoarei, deținând un procent de 5% din părțile sociale.
Această pârâtă afirmă că nu a realizat absolut nici un act de administrare si de nici o alta natură, neimplicându-se în activitatea executivului într-o altă manieră decât cea care decurge din calitatea de asociat minoritar, fiind exclusă, drept urmare, săvârșirea unei fapte culpabile care sa fi condus societatea in insolventa.
Curtea achiesează acestor critici, constatând că față de cele arătate de reclamantă și de temeiul de drept invocat în susținerea cererii, nu au fost relevate niciun fel de indicii legate de implicarea acestei pârâte în faptele care, în opinia creditoarei, se încadrează în prev. art. 138 alin. 1 lit. a și d și care au cauzat starea de insolvență.
În plus, în ceea ce-i privește pe ambii pârâți, se reține că în bilanțul contabil al societății debitoare F. FASH10N S., depus la data de_, societatea avea înregistrate active imobilizate in valoare de 10.767 lei și active circulante in sumă de 81.453 lei, iar conform bilanțului contabil depus la_, deținea active imobilizate in sumă de 14.946 lei și active circulante în sumă de
8.015 lei.
Creșterea activelor imobilizate, de la suma de 10.767 lei la suma de 14.946 lei se datorează achiziționării de către societatea debitoare a unui generator trifazic, second-hand, in luna februarie 2012, necesar in desfășurarea activității societății debitoare, asigurând un flux continuu de curent. Lichidatorul judiciar a relevat însă că generatorul a fost utilizat la capacitate maximă, motiv pentru care acesta a ajuns intr-un timp relativ scurt in stare avansată de uzură, ceea ce a dus la casarea lui.
Înscrisurile depuse la dosarul de recurs atestă realitatea susținerilor din recursul pârâților conform cărora activele circulante despre care instanta de fond face vorbire si sustine ca nu ar fi fost predate lichidatorului in suma de 14.946 RON reprezinta doua bunuri mobile: generator trifazic si compresor Ceccato, care au fost predate către lichidatorul judiciar, acestea fiind inventariate si casate ca urmare a faptului ca se aflau intr-o stare avansata de degradare. Aceste aspecte rezulta fara putinta de tagada procesul verbal de inventariere si casare, decizia de inventariere, ambele din data de_ si procesul verbal de casare din_, întocmite de lichidatorul judiciar in cadrul derulării procedurii. Aceste bunuri au fost predate de lichidatorul judiciar la fier vechi asa cum rezulta din factura fiscala nr 1/_ si chitanta nr 1/_ .
Referitor la faptul că din bilanțul de la_ rezultă scăderea activelor circulante cu suma de 73.438 lei, ele ajungând la valoarea de 8.015 lei, practicianul în insolvență a făcut, prin întâmpinarea depusă la fond, următoarele precizări: potrivit bilanțului contabil la data de_, activele circulante erau în valoare totală de 81.453 lei, fiind compuse din creanțe, în sumă de 65.644 lei și casa și conturi la bănci, de 15.809 lei.
Referitor la creanțe, acestea au fost încasate in cursul lunii ianuarie, după cum rezultă din balanța de verificare pe luna ianuarie 2012, fiind încasată suma de 64.430 lei, stingându-se creanța din contul 461 - debitori diverși. Lichidatorul atestă faptul că suma încasată a fost utilizată pentru plata furnizorilor. Toate aceste aspecte sunt reflectate in fișele analitice ale conturilor_, anexate. Diferența de 1.214 lei, reprezentând clienți neîncasați, a fost recuperată tot in luna ianuarie 2012, după cum se poate observa din balanța de verificare la luna
ianuarie 2012, fiind destinată activității societății debitoare.
Referitor la poziția "casa și conturi la bănci" din bilanțul la data de_, aceasta este formată din: disponibil la bănci in sumă de 225 lei, disponibil casă in sumă de 4.451 lei și din contul 532 -"alte valori", care reprezintă bonuri de masă in sumă de 11.133 lei, pe care societatea le-a distribuit salariaților în luna aprilie 2012, conform balanței din aprilie 2012.
Continuând prezentarea situației debitoarei, practicianul în insolvență a relevat că potrivit bilanțului contabil la data de_, activele circulante erau în valoare totală de 8.015 lei, fiind compuse din stocuri de 2.700 lei, creanțe de
5.025 lei și casa și conturi la bănci, în valoare de 290 lei.
Se subliniază însă împrejurarea că în bilanțul de la_, la poziția stocuri, au fost trecuți eronat furnizorii în valoare de 2.700 lei, sumele reprezentând în fapt avansuri acordate furnizorilor. Prin urmare, s-a arătat că nu există niciun stoc de marfă care să fi fost înstrăinat așa cum afirmă creditoarea în cuprinsul acțiunii, iar susținerile pârâților sunt confirmate de înregistrările din balanța contabilă la_ unde, la grupa 3, nu există evidențiate stocuri de nicio natură.
Lichidatorul arată și că, creanțele în cuantum de 5.025 lei, sunt formate din contribuții la fondul concediilor de boală de recuperat. Sumele respective nu au putut fi recuperare datorită faptului că, din lipsa disponibilităților, nu s-au făcut demersuri în acest sens de către societate. Or, instanța ia act de faptul că o astfel de faptă nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. a din lege, practica judiciară fiind constantă în a se pronunța în acest sens.
În concluzie, opinia lichidatorului, exprimată în baza analizării actelor contabile care se află depuse la dosarul cauzei, precum și a celor predate acestuia, în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, comunicat cu reclamanta și necontestat de aceasta, este în sensul în care există acte care fac dovada diminuării activelor
circulante și imobilizate, neputând fi reținută incidența în cauză a prev. art. 138 alin. 1 lit. a din lege.
Curtea constată că aceste afirmații nu au fost combătute în mod pertinent de către creditoarea-reclamantă, dar cu toate acestea, ele au fost ignorate de către tribunal la pronunțarea soluției de admitere în parte a cererii. Or, așa cum rezultă din expunerea anterioară, singura sumă care nu a fost justificată prin
înscrisurile anexate este cea de 290 RON, aflată in casă, însă Curtea constată că, prin raportare la totalul pasivului, de 275.520 lei, chiar dacă ar fi reală susținerea conform căreia ea ar fi fost însușită de pârâți, este exclus orice raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Referitor la faptul că după deschiderea procedurii s-au făcut plăți de 84 lei, lichidatorul a precizat faptul că, la data deschiderii procedurii de insolvență, societatea debitoare mai avea salariați angajați, iar în data de_, a fost emisă factura nr. 0046136/_ reprezentând examen medical periodic medicina muncii, pentru suma de 40 lei, achitată cu chitanța nr. 0282055/_ . Diferența de sumă reprezintă un anunț dat in ziarul "Graiul S. ului", apărut în data de_, existând astfel justificare pentru aceste sume, ele nefiind folosite în interesul personal al pârâților.
Deși sentința recurată a fost pronunțată exclusiv în considerarea prev. art. 138 alin. 1 lit. a din lege, raportat la modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, precum și la susținerile din recursul creditoarei, Curtea constată că în sarcina pârâților nu poate fi reținută nici incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d din lege, în contextul în care deschiderea procedurii a fost cerută de debitoare, aceasta depunând la dosar toate documentele prev. de art. 28 din lege, iar susținerile anterioare ale lichidatorului judiciar sunt făcute pe baza analizării documentelor contabile care i-au fost predate, administratorul înțelegând să-i pună la dispoziție toată documentația ce i-a fost solicitată.
Or, în lipsa unor alte elemente de fapt care să fi fost relevate de către reclamantă, nu se poate susține cu temei că pârâții s-ar face vinovați de neținerea contabilității, cu consecința cauzării stării de insolvență a societății debitoare.
Așa fiind și în condițiile în care singurul argument concret invocat în susținerea acțiunii este diferența dintre activele imobilizate și activele circulante, înregistrate în cele două bilanțuri, arătându-se că nu există acte justificative pentru aceste diferențe, alegații care nu pot fi validate, în contextul celor anterior prezentate, fiind contrazise de probațiunea administrată în cauză, Curtea constată că nu există nici un element pe baza căruia să se poată aprecia că pârâții au folosit bunurile sau creditele societății în interes personal sau în cel al unei alte persoane.
Drept consecință, instanța reține că nu trebuie negată specificitatea stării de fapt din speță și caracterul special al răspunderii reglementate de acest text legal.
Aceasta întrucât antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, ca formă specială a răspunderii civile delictuale, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv fapta ilicită a acestora, prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și intenția celui față de care se antrenează răspunderea, respectiv reprezentarea faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea stării de insolvență. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență nu constituie însă o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.
Referitor la raportul de cauzalitate, disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii săi. La rândul său, vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
Raportând aceste considerații teoretice la specificul cauzei, Curtea constată că în sarcina pârâților nu se pot reține faptele ilicite la care face referire recurenta, pentru o mare parte a activelor imputate existând documente care atestă utilizarea lor în interesul debitoarei, respectiv îmrprejurarea că este vorba despre bunuri uzate moral, care au fost casate. Pe de altă parte, în cazul sumelor care nu au fost justificate, lipsește atât raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, prin prisma tuturor celor mai sus expuse și este discutabilă și existența vinovăției pârâților, respectiv intenția acestora de a prejudicia, prin faptele invocate, creditorii debitoarei.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că recursul creditoarei este nefondat, urmând a fi respins în consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006. Totodată, în ceea ce privește recursul pârâților, el va fi admis, cu luarea în considerare a prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sentința atacată fiind modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta DGFP S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții A. D. V. și L. L. G. ,
împotriva sentinței civile nr. 5805/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. B. | Judecător, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: DP
| ← Decizia civilă nr. 4512/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 3266/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
