Decizia civilă nr. 2290/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2290/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC C. P. S. PRIN LICHIDATOR J. P. O. I. împotriva sentinței civile nr.3508 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului S. izat C. în contradictoriu cu intimații C. ANA A., C. T. E., SC C. P. S. - prin administrator special N. D., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată anulare transferuri frauduloase.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimaților, C. T. și C. Ana - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
La a doua strigare a cauzelor aflate în recurs, se prezintă av. Thellmann A. F. în reprezentarea intereselor intimaților, C. T. și C. Ana care solicită redeschiderea dezbaterilor.
Instanța încuviințează cererea de redeschidere a dezbaterilor și acordă cuvântul pentru susținerea cauzei.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat, instanța de fond pronunțându-se asupra aspectelor sesizate.Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 3508 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a2 al Tribunalului S. izat C. a fost respinsă cererea formulată de P.
O. I. în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC C. P. S. în contradictoriu cu debitoarea SC C. P. S. prin administrator special N. D. și pârâții C.
ANA A. și C. T. E., cerere având ca obiect anularea transferurilor frauduloase asupra autoturismelor marca Volkswagen CADDY, înmatriculat sub numărul_ și DAF XF 105.460 serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M35295 și repunerea părților în situația anterioară.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2012, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC C. P. S., P. O. I. i-a chemat în judecată pe pârâții C. ANA A., C. T. E. și SC C. P. S., solicitând anularea tranzacțiilor efectuate de debitoare constând în vânzarea autoturismelor marca Volkswagen Caddy serie șasiu WV2ZZZ2KZ5X092141, serie motor 1., nr. de înmatriculare_ și marca DAF XF 105.460, serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M 35295.
Reclamantul a susținut că debitoarea a încheiat la data de_ o tranzacție constând în transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Volkswagen pentru prețul de 26.638,15 lei, cumpărător fiind pârâta C. Ana A. .
Ulterior acestei date, mai exact la 25 martie 2010, debitoarea a transferat un alt autoturism în favoarea pârâtului C. T. E. pentru prețul de 73.185 lei, fiind vorba de autoturismul marca DAF XF 1. .
Dovada vânzării o reprezintă facturile emise la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv facturile nr.66/_ și nr.68/25 martie 2010.
Pentru debitoare vânzarea autovehiculului marca Volkswagen Caddy a fost perfectată prin intermediul domnului I. M., lichidatorul susținând că nu are cunoștință despre calitatea pe care acesta o deținea în cadrul societății.
În ceea ce privește autovehiculul marca DAF, factura este semnată atât la cumpărător, cât și la rubrica "vânzător"; de către pârâtul C. T. E.
.
Lichidatorul a susținut că din înscrisurile analizate și respectiv adresa comunicată de către Primăria Municipiului T. a rezultat faptul că pârâtul
T. E. a deținut o funcție în cadrul debitoarei, fiind semnatarul declarației pentru scoaterea din evidența instituției fiscale a mijloacelor de transport.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că tranzacțiile efectuate constând în transferul dreptului de proprietate asupra celor două autovehicule s-au încheiat în mod fraudulos, fiind îndeplinite în cauză cerințele prev. de art.79, 80 din Legea nr.85/2006.
Dobândirea de către domnul Iurean M. a calității de administrator statutar s-a făcut în urma încheierii unui contract de cesiune în baza hotărârii adunării generale a asociaților nr.1/6 martie 2009, cesiunea fiind publicată în Monitorul Oficial al României nr.1959/_ .
Astfel, prin hotărârea menționată, asociații debitoarei C. T. E., deținătorul a 10 părți sociale din capitalul social al persoanei juridice și C.
I., deținător al unui număr de 10 părți sociale din totalul de 20 părți sociale deținute de debitoare, i-au cesionat cesionarului Iurian M. toate părțile sociale, acesta din urmă devenind asociat unic și administrator cu puteri depline.
Ulterior, părțile sociale ale debitoarei au fost cesionate de Iurian M. către N. D., acesta deținând un număr de 19% din capitalul social și respectiv Bec M. V., contractul de cesiune fiind menționat și la registrul comerțului, devenind opozabil erga omnes.
De la data de 26 februarie 2010 N. D. deținea și calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca Volkswagen Caddy s-a făcut de către reprezentantul legal al debitoarei în condițiile în care cumpărătorul a făcut dovada achitării contravalorii autovehiculului, respectiv a prețului stabilit de comun acord, preț în cuantum de 26.638,15 lei, achitat la data încheierii contractului.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat între debitoare și pârâtul C. T. E. având ca obiect autovehiculul marca DAF XF 105.460, judecătorul sindic reține faptul că acesta a fost perfectat la data de 25 martie 2010, dată la care reprezentant al persoanei juridice era domnul N. D., acesta dobândind calitatea de asociat prin încheierea contractului de cesiune încheiat cu Iurian M., data numirii sale în calitate de administrator statutar fiind data de 26 februarie 2010.
Vânzarea autovehiculului s-a făcut pentru prețul de 73.185 lei, conform facturii nr.68/25 martie 2010, prețul fiind achitat de către pârât la aceeași dată,aspect pe care de altfel practicianul în insolvență nu îl contestă. Susținerile practicianului în insolvență conform cărora pe factura nr.68/25 martie 2010 ar figura la rubrica "vânzător"; și "cumpărător"; aceeași persoană nu sunt reale, aceeași semnătură figurând la rubrica "semnătura de primire"; și respectiv la rubrica privind expedierea autovehiculului, semnătura de la rubrica furnizorului fiind distinctă de cea de la rubrica
beneficiarului.
De altfel, practicianul în insolvență a încercat să acrediteze ideea că pârâtul ar fi fost persoana care efectua acte de administrare a debitoarei, însă susținerile sale nu au fost în nici un fel dovedite.
Împrejurarea că pârâtul ar fi semnat declarația de scoatere din evidența debitoarei a mijlocului de transport achiziționat nu relevă faptul că pârâtul ar fi încheiat un act fraudulos la momentul la care a fost transferat din patrimoniul debitoarei autovehiculul în propriul său patrimoniu, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că acesta avea intenția de a-i frauda pe creditori și că împreună cu administratorul statutar al persoanei juridice au încheiat actul de transfer în acest scop.
Conform disp. art.83 alin.2 teza finală din Legea nr.85/2006, reaua credință a terțului dobânditor se impune a fi dovedită, chiar în condițiile în care s-ar prezuma faptul că administratorul statutar ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intenția de a frauda creditorii.
Pretinsa legătură de rudenie între cei doi pârâți C. nu are nici un fel de relevanță în cauză, disp. art.84 alin.2 din legea nbr.85/2006 referindu-se la situația în care subdobânditorul este soț, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv al debitorului, situație în care există prezumția relativă că acesta ar fi cunoscut împrejurarea că transferul inițial făcut între terți și primul dobânditor ar fi fost susceptibil de a fi anulat.
Au fost înlăturate și susținerile reclamantului în sensul că după momentul la care au fost înstrăinate cele două autovehicule debitoarea nu a mai desfășurat activitate, fiind simple speculații, în condițiile în care nedepunerea documentelor contabile de către administratorul statutar N.
la organele fiscale nu presupune în mod automat faptul că debitoarea și- a încetat activitatea, ci mai degrabă faptul că nu a ținut evidența contabilă.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat că, dacă în speță s- a dovedit că încheierea contractului s-a efectuat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv la 30 octombrie 2009, iar deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei s-a dispus la 23 iunie 2011, nu s-
a făcut dovada îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Astfel, lichidatorului judiciar, în calitate de titular al cererii, îi revenea obligația de a face dovada intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori ori a intenției de a leza drepturile creditorilor în orice fel.
Intenția nu se prezumă, în cazul în speță, astfel cum susține practicianul în insolvență, întrucât nu se poate reține în speță incidența disp. art.84 alin.2 din Legea nr.85/2006, situație în care s-ar prezuma faptul că subdobânditorul, respectiv pârâții C., ar fi cunoscut împrejurarea că transferul inițial era susceptibil de a fi anulat.
Astfel, deși practicianul a susținut faptul că pârâții au încheiat cele două contracte de vânzare-cumpărare cu intenția de a-i frauda pe creditori, nu a făcut această dovadă, în condițiile în care se impun a fi înlăturate susținerile conform cărora la momentul încheierii celor două acte de transfer pârâții ar fi avut strânse legături cu debitoarea care le permiteau cunoașterea situației juridice a acesteia și ar demonstra intenția de a deturna activul debitoarei în scopul fraudării interesului creditorilor.
Pârâta C. Ana A. nu a avut niciodată calitatea de asociat al debitoarei și, pe cale de consecință, susținerile lichidatorului judiciar nu au nici un fel de bază reală în ceea ce o privește, iar pârâtul C. T. E. a pierdut calitatea de asociat al persoanei juridice la data la care a cesionat în favoarea numitului Iurian M. părțile sociale deținute.
Prezumția de fraudă pe care practicianul în insolvență a invocat-o nu poate fi reținută, atâta timp cât nu a fost dovedită, în condițiile în care încheierea contractelor s-a făcut de către reprezentantul legal al debitoarei, reprezentant care figura înscris la registrul comerțului, fiind astfel persoana abilitată să reprezinte interesele persoanei juridice în relațiile cu terții.
Pârâții nu aveau nici o legătură cu persoana juridică, nefiind asociați, administratori, nefăcând parte din organele de conducere sau supraveghere ale debitoarei și neavând alte raporturi cu debitoarea de natura celor reglementate de prev. asrt.84 alin.2 din Legea nr.85/2006, care să conducă la concluzia că aceștia aveau cunoștință despre caracterul anulabil al transferului încheiat.
Judecătorul sindic a considerat că nu poate fi reținută, pe cale de consecință, reaua credință a pârâților C. la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a autovehiculelor aparținând debitoarei și intenția lor de fraudare a intereselor creditorilor, atâta timp cât nu s-a dovedit existența unor relații apropiate cu debitoarea și reprezentanții acestora, lichidatorul judiciar mărginindu-se la a susține existența acestor relații, fără a face nici un fel de dovadă în sensul afirmațiilor efectuate, considerând în mod eronat că frauda nu trebuie dovedită și că este prezumată de lege.
O astfel de prezumție nu este reglementată de norma legală decât în situația pe care legiuitorul o prevede în cuprinsul art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, fiind instituită o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumție ce poate fi răsturnată de debitor, însă doar în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.79 și 80.
Altfel spus, frauda în dauna creditorilor este prezumată relativ doar în condițiile în care actul fraudulos a fost încheiat în cei trei ani deschiderii procedurii și s-a făcut dovada intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau intenția acestora de la le leza în orice alt fel drepturile creditorilor.
În cazul în speță, judecătorul sindic a considerat că nu s-a făcut dovada intenției părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor și că simplele speculații pe care practicianul în insolvență le-a menționat în cuprinsul cererii introductive și, ulterior, în înscrisul depus la dosar ca urmare a întâmpinării formulate de pârâți, nu sunt de natură să facă dovada intenției, intenție care nu poate fi prezumată, ci se impune a fi dovedită ca fiind o manifestare de voință exprimată clar și fără echivoc în sensul sustragerii bunurilor din patrimoniul debitoarei, cu consecința prejudicierii creditorilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. O. I., solicitând casarea în întregime a sentinței civile nr. 3508/2012 și reținerea cauzei spre rejudecare în fond, în temeiul arte 312 alin (4) C. Proc. Civ. și ulterior anularea tranzacțiilor efectuate de SC C. P ARTNERS S., constând în vânzarea autoturismelor: Volkswagen CADDY - serie șasiu WV2ZZZ2KZ5X092141, serie motor 1., nr. inmatriculare_ ; DAF XF
105.460 - serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M35295.
În motivarea recursului arată că la data de 23 iunie 2011 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoarea S.c. C. P. S.R.L. la cererea creditoarei Administrația Finanțelor P. e a Municipiului T. reprezentată prin DGFP C. subscrisa fiind numită în calitate de administrator judiciar. Ulterior, la data de_, instanța a dispus trecerea debitoarei în faliment, ca urmare a aprobării raportului întocmit în temeiul art. 54 privind propunerea de intrare în faliment în forma simplificată.
La data de_ societatea debitoare a efectuat o tranzacție constând în înstrăinarea unui automobil proprietatea societății, marca Volkswagen Caddy, nr. de identificare WV2ZZZ2KZ5X092141, serie motor 1., nr. inmatriculare_, la prețul de 26.638,15 lei, conform Facturii nr. 0. din_ cumpărător fiind C. Ana A. .
Ulterior, mai exact la data de_ societatea debitoare a mai efectuat o tranzacție, constând în vânzarea unui autocamion aflat în patrimoniul societății. Este vorba despre autotractorul marca DAF XF
105.460 - serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M35295 la prețul de
73.185 lei conform facturii nr. 68/_ cumpărător fiind C. T. E. .
În urma analizării facturilor emise consecutiv înstrăinării din patrimoniul societății C. P. S.R.L. a automobilelor mai sus menționate, a constatat următoarele:
Pe prima factură, emisă la data de_, în calitate de furnizor apare SC C. P. S.R.L., iar în calitate de cumpărător apare numita C. Ana A. ca semnatar din partea societății apare dl. Iurean M. . În ceea ce privește factura emisă la data de_, lichidatorului judiciar i-au atras atenția
anumite aspecte. Astfel, pe factura emisă la această dată în urma înstrăinării autocamionului marca DAF XF 105.460 - serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M35295, figurează ca și cumpărător C. T. E. .
Totodată, se poate constata faptul că C. T. E. semnează atât ca si cumpărător cât și ca reprezentant al societătii C. P. S.R.L.
Mai mult decât atât, din cuprinsul scriptului sosit pe adresa recurentei din partea Primăriei Municipiului T., script intitulat declaratie pentru scoaterea din evidentă a mijloacelor de transport, reiese clar faptul că dl C. T. E. detine o anumită functie în cadrul C. P ARTNERS S.R.L. având în vedere faptul că a semnat acea declaratie, iar în cuprinsul acesteia este înscrisă mentiunea conform căreia semnatarul declaratiei nu poate fi decât reprezentantul firmei.
Numitul C. T. E. având calitatea de cumpărător a autocamionului marca DAF XF 105.460 serie șasiu XLR_ E775848, serie motor M35295, a deținut în perioada 2006-2009 calitatea de asociat în societatea S.C. C. P. S.R.L. alături de numitul C. I. după
cum reiese din cuprinsul extrasului din MO partea a - IV - a nr. 0589/_ aceștia fiind și membrii fondatori ai societății debitoare. În anul 2009, prin intermediul hotărârii AGA nr. 1 din_ publicată în MO partea IV, nr. 1959/_, numiții C. T. E. și C. I. cesionează părțile sociale deținute în scoietatea debitoare dlui. Iurean M. .
Ulterior, la data de_, societatea debitoare, avându-l ca reprezentant legal pe proaspăt numitul în funcția de administrator dl. Iurean
M., înstrăinează autotursimul constând în VW CADDY LIFE numitei C. ANA A. . Nu cunoaștem care este legătura între numita C. ANA A. și numiții C. T. E. și C. I. având calitatea de cedenți ai părților sociale ale debitoarei, însă între aceștia există o legătură apropiată posibil de rudenie având în vedere pe de o parte atât numele de familie comun cât și adresa la care aceștia își au domiciliul și anume loc. V. nr. 539 jud. C. .
Ulterior, la data de_, societatea debitoare, prin intermediul aceluiași reprezentant legal dl. Iurean M., cesionar în raportul de cesiune cu cedentii C. T. E. SI C. iOAN înstrăinează conform facturii fiscale nr. 68/_ numitului C. T. E. autocamionul marca DAF.
La data de_, dl. Iurean M., prin intermediul hotărârii AGA publicată în MO partea a IV-a nr. 1469/_, a decis cesionarea părților sociale către numiții N. D. și BEC M. V., urmând ca, ulterior societatea să nu mai desfășoare nicio activitate.
De asemenea este lesne de observat faptul că societatea debitoare nu și-a mal îndeplinit obligația de a depune bilanțul anual la Administrația Fiscală începând cu anul 2009, anul cesionării societății către dl. Iurean M.
, de unde putem deduce că ulterior cesionării părților sociale societatea nu a mai desfășurat activitate, în afară de înstrăinarea celor două autovehicule.
Astfel, privind din această perspectivă tranzacțiile efectuate, poate nu mai apare la fel de întâmplător fapul că dl C. T. E. a semnat declarația de scoatere din baza de impozitare a autocamionului pe care tot el l-a cumpărat, deși în cuprinsul acesteia este înscrisă mențiunea conform căreia semnatarul declarației nu poate fi decât reprezentantul firmei.
Ulterior cedării părților sociale de către numitul C. T. E. acesta a continuat să întocmească acte ca reprezentant al societătii, nefiind exclus ca administrarea faptică a acesteia să îi revină tot lui. Însă chiar dacă acest lucru nu este real, având în vedere relațiile dintre persoanele implicate În efectuarea celor două tranzacții, precum si calitatea numitului C. T. E. de fost asociat care cunostea starea societății si dificultățile financiare ale acesteia, este evident faptul că aceste tranzacții au fost încheiate în mod fraudulos, cu intenția fraudării creditorilor societății aflate în stare de insolvență. Acest fapt se răsfrânge si asupra numitei C. ANA A. din considerentele arătate.
În acest sens ă în speță sunt incidente prevederile art. 80, alin. 1, lit. c din Legea 85/2006, conform cărora pot fi anulate actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Prin urmare, consideră că părțile contractante au încheiat cu rea- credință actele contestate, având ca intenție fraudarea intereselor
creditorilor societății, ținând cont de finalitatea tranzacțiilor încheiate, și anume diminuarea masei active a societății.
Persoanele implicate în tranzacțiile ce se solicită a fi anulate prin prezenta se află în relații apropiate cu debitoarea cu anumite ocazii fiind chiar reprezentanți ai acesteia după cum am arătat, cel puțin dl. C. T. E.
, cunoscând astfel în mod cert situația societății la momentul efectuării respectivelor tranzacții.
Prin întâmpinare, intimații C. T. și C. Ana A. au solicitat menținerea în întregime a hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul instanța reține următoarele:
În ceea ce privește succesiunea reprezentanților legali ai debitoarei falite, mandatul administratorului statutar Iurian M. a fost succedat de cel al dl. N. D., numirea acestuia din urmă în funcția de reprezentant legal al debitoarei a avut loc la data de_ . Intimatul a depus la dosar un raport din informații extinse generat on line de pe site-ul oficial al ORC sub nr. 257299/_ .
În ceea ce privește mașina înstrăinată pârâtei C. Ana A., reprezentant legal și semnatar al facturii a fost administratorul Iurian M., iar în ce privește înstrăinarea la_ a autocamionului marca DAF pârâtului Cozma T. E., reprezentant legal al debitoarei și semnatar al facturii nr. 68/_ era N. D. .
Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acest aspect, apreciind că "împrejurarea că pârâtul ar fi semnat declarația de scoatere din evidența debitoarei a mijlocului de transport achiziționat, nu relevă faptul că pârâtul ar fi încheiat un act fraudulos la momentul la care a fost transferat din patrimoniul debitoarei autovehiculul în patrimoniul său propriu, atât timp cât nu s-a dovedit că acesta avea intenția de a-i frauda pe creditori și împreună cu administratorul statutar al persoanei juridice ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intenția de a frauda creditorii";.
În conformitate cu disp. art.79 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar conform art.80, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate realizate printr-o serie de acte prevăzute în mod distinct în cuprinsul legii la lit.a-g.
Dispozițiile literei c a art.80 se referă la acele acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile.
Norma legală invocată de practicianul în insolvență impune îndeplinirea în mod cumulativ a unor condiții pentru admisibilitatea cererii, respectiv încheierea actelor a căror anulare se solicită în cei trei anteriori deschiderii procedurii, intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor sau intenția acestora de a le leza în orice alt fel drepturile.
Pentru admisibilitatea acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, este imperios necesar să existe îndeplinite simultan, atât condiția prejudiciului, cât și dovedirea intenției
comune a tuturor părților implicate, ca o acțiune conjugată, de a frauda interesele creditorilor.
Altfel spus, frauda în dauna creditorilor este prezumată relativ doar în condițiile în care actul fraudulos a fost încheiat în cei trei ani deschiderii procedurii și s-a făcut dovada intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau intenția acestora de la le leza în orice alt fel drepturile creditorilor.
În aceste condiții, simpla deducere sau prezumție nedovedită, prin intenția tuturor părților implicate, nu este suficientă.
Ori în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, inclusiv intenția părților implicate de a frauda interesele creditorilor.
Mai mult, prin motivele de recurs recurenta invocă aceleași aspecte și critici pe care le-a formulat pe calea acțiunii introductive.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SC C. P. S. PRIN LICHIDATOR J.
P. O. I. împotriva sentinței civile nr. 3508 din 27 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului S. izat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
I.
A. C. I.
D.
P.
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C. C.
| ← Sentința civilă nr. 6967/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 8685/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
