Sentința civilă nr. 3549/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPCIALIZAT C.
Dosar nr._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3549/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar S.P. "P. O. "; I. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC S. T. S. în contradictoriu cu pârâtul AL A. A., în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență Mărginean Amalia, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că lichidatorul judiciar a depus la dosar atât prin fax cât și prin serviciul registratură al instanței răspunsul primit la adresa emisă de către lichidatorul judiciar Serviciului pentru imigrări al jud. C., prin care s-a solicitat informații referitoare la reședința actuală a administratorului societății debitoare.
Având cuvântul asupra cererilor în probațiune, reprezentanta lichidatorului judiciar solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei; învederează că nu are alte cereri în probațiune.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, judecătorul sindic declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, obligarea pârâtului la plata sumei de 629.302, 12 lei reprezentând pasivul societății debitoare așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor după distribuire. Așa cum rezultă și din balanța depusă în anexa cererii de chemare în judecată predată de administratorul statuar precum și din raportul cauzelor, societatea figura cu active imobilizante în valoare de 192000 lei valoare de inventar, stocuri de 958.170,50 lei și creanțe de recuperat de 344.929 lei. Cu toate că a fost notificat în nenumărate rândui, administratorul statutar nu a predat documentele financiar contabile, stocurile de marfă existente și nici lista cu creditori în vederea recuperării creanțelor. În lipsa predării acestor documente, lichidatorul judiciar a apreciat că administratorul statutar se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006. Solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15 noiembrie 2013, lichidatorul judiciar P.
O. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC S. T. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului AL A. A. și obligarea acestuia la plata sumei de 629.302,18 lei reprezentând întreg pasivul debitoarei astfel cum reiese din tabelul definitiv al creanțelor, motivat de faptul că în sarcina acestuia se poate reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că, în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia completării raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit în conformitate cu prev. art.59 din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că pârâtul se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență.
In cazul de fata sunt incidente prevederile exprese ale art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 și anume a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, nu a ținut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale impiedicand astfel stabilirea cu exactitate a situației reale in care se afla societatea, sau chiar că a ținut o contabilitate fictivă și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, motiv pentru care considerăm că în speță există premisele necesare atragerii răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, prin următoarele fapte:
Art. 138, alin. 1, lit. a) - L 85/2006: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
La_, potrivit ultimei balanțe predate de către administratorul statutar al debitoarei preluat AL
A., societatea figura cu active imobilizate în valoare de 192.230 lei valoare de inventar, stocuri- 958.170,50 lei, creanțe de recuperat - 344.929,30 lei. Conform raportului de cauze intocmit de CII Campian Anghel, stocurile existente la data de_ ar fi fost in valoare de 675.986 lei. Cu adresa nr. 22/_ administratorul statutar a comunicat ca la data de_ stocurile sunt in valoare de 138.961 lei, diferența fiind marfa care nu a fost scoasa din evidentele contabile. Aceasta afirmație nu poate fi dovedita in nici un fel, nu au fost predate documente care sa susțină aceasta afirmație. Ulterior intrării in faliment procedura generala, cu toate ca a fost notificat de nenumărate ori pentru a preda documentele financiar contabile ale societății, stocurile de marfa existente, administratorul nu a dat curs solicitărilor lichidatorului judiciar. Mai mult, anterior deschiderii procedurii generale a falimentului administratorul judiciar, CII Campian Anghel conform rapoartelor de activitate, a solicitat paratului sa-i comunice o lista cu clienții in vederea recuperării creanțelor existente in evidentele contabile. Nici pana in prezent nu suntem in posesia acestor liste. Ca urmare a pasivității administratorului statutar, pasivitate manifestata atât anterior deschiderii procedurii cat si in timpul procedurii, societatea nu a reușit achitarea creanțelor acumulând datorii suplimentare si fiind una din cauzele care au dus la starea de insolventa a societății.
Având in vedere toate aceste aspecte, lichidatorul judiciar considera că administratorul statutar a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Acest lucru prejudiciază în mod direct interesele creditorilor, întrucât prin sustragerea bunurilor și nepredarea acestora lichidatorului judiciar, devine imposibilă valorificarea bunurilor, în vederea acoperirii pasivului societății.
Art. 138. alin. 1. lit. d) - L 85/2006: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
De altfel, refuzul pârâtului de a pune la dispoziția judecătorului sindic/lichidatorului, a documentelor prevăzute de art. 28 alin. I lit. a) - f) constituie și infracțiunea prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Având în vedere faptul că administratorul statutar, domnul AL A. A. nu a predat toate documentele contabile ale societății debitoare, în pofida notificării de către lichidatorul judiciar, prin urmare se consideră că se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea 85/2006.
Neținerea contabilității este o fapta negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. În condițiile în care administratorul social nu a predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori, această prezumție putea fi răsturnată de administratori prin predarea documentelor către lichidator, în cauză, pârâtul nu a făcut dovada predării. În consecință,
administratorul social nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Pe de alta parte faptul ca stocurile de marfa nu o valoare mult mai mare in evidentele contabile fata de situația de fapt, asa cum rezulta din raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la starea de insolventa a debitoarei. Acest aspect denota faptul ca nu au fost inregistrate in contabilitate toate documentele primare si nu a fost efectuat inventar periodic pentru a stabilii valoarea stocurilor de marfa.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa pasiva, din averea debitoarei.
Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția lichidatorului judiciar numit în cauză, în vederea analizări cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în imposibilitate de plată, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei.
Imposibilitatea verificare a modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția administratorului statutar și legătură directă între acțiunile acestuia și falimentarea persoanei juridice.
În concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin neefectuarea de către pârât a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății comerciale, s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății.
Drept urmare, având în vedere considerentele ce preced, se apreciază că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în art. 138, alin. 1 lit. d).
Art. 138. alin. 1, lit. e) - L 85/2006: au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Prin faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice vom înțelege acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnate de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților. Intră în această categorie faptele ilicite, prin care se realizează dispariția unor acte contabile justificative, falsificarea unor acte contabile în sensul modificării destinației bunului sau al naturii bunului intrat în patrimoniul societății etc. Prin mărirea, în mod fictiv, a pasivului înțelegem orice fapte ilicite de natură contabilă prin care se mărește în mod fictiv pasivul patrimonial al persoanei juridice. Intră în această categorie de fapte ilicite: falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligații inexistente sau păstrarea unor datorii deja plătite.
Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă existând prezumția unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor art. 138 lit. e).
De asemenea neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru a putea prevederea ajungerea în situația de insolvenței.
Faptul că în patrimoniul debitoarei există stocuri, creanțe nerecuperate, iar administratorul societății debitoare nu s-a conformat notificării trimise de către lichidatorul judiciar, nepunând la dispoziția practicianului în insolvență bunurile din patrimoniul societății debitoare si lista clienților in vederea recuperării creanțelor, constatăm faptul că sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 alin. (1) lit. e) pentru antrenarea răspunderii, și anume au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Totodată, răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, lichidatorul judiciar arată că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării bunurilor active, acestea nu se pot valorifica, în vederea stingerii masei pasive. Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar.
Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu mai poate fi contestat, și care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
De asemenea, fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr, 85/2006 și constă pe în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, și a deturnat sau ascuns o parte din activul debitoarei așa cum am arătat mai sus.
Legătura de cauzalitate între faptele enumerate și prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece așa cum a arătat prin folosirea bunurilor persoanei juridice, prin deturnarea sau ascunderea activului, prin ținerea unei contabilități fictive se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia (transformare în lichidități) se putea evita ajungerea în stare de insolvență. în condițiile în care aceste active nu se mai regăsesc faptic, acoperirea pasivului societății a devenit imposibilă.
Vinovăția administratorului este o condiție a atragerii răspunderii patrimoniale îndeplinită în speță, deoarece acesta, cu intenție, a sustras activele din patrimoniul societății, fapt ce a împiedicat valorificarea lor în vederea stingerii datoriilor. Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății este imputabilă administratorului statutar.
În concluzie, lichidatorul judiciar arată că se poate aprecia că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod
necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului AL A. A. poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
În urma analizării celui mai recent document contabil al debitoarei, respectiv balanța de verificare aferentă lunii februarie 2010, rezultă că în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în valoare de
192.230 lei valoare de inventar, stocuri- 958.170,50 lei, creanțe de recuperat - 344.929,30 lei. Conform raportului de cauze intocmit de CII Campian Anghel, stocurile existente la data de_ ar fi fost in valoare de 675.986 lei.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că activele societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar bunurile și suma de bani existentă în casieria debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că acestea au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul societăți și sume de bani în casieria debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că faptele pârâtului se încadrează în prev. art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că pârâtului îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea sa de administrator, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind din disp. art.73 alin.1 lit.c ale Legii nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că potrivit actelor contabile ale debitoarei, societatea deținea în anul 2010 obiecte de inventar în valoare de
192.230 lei. Aceste bunuri nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Pe cale de consecință, întrucât activul persoanei juridice nu a fost identificat, deși conform actelor contabile exista certitudinea că în patrimoniul debitoarei erau înregistrate contabil bunuri, există prezumția că administratorul statutar, responsabil de starea persoanei juridice, a ascuns activul societății pentru a prejudicia creditorii.
În plus, judecătorul sindic reține faptul că pârâtul nu a făcut în apărarea sa vreo dovadă a faptului că bunurile în cauză au fost valorificate în interesul debitoarei. Sumele rezultate urmare valorificării trebuiau să fie folosite în interesul persoanei juridice și, implicit, pentru acoperirea debitelor, în caz contrar orice altă acțiune a administratorului statutar neputând fi catalogată ca fiind făcută în interesul persoanei juridice.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază că și în ceea ce privește săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv ascunderea activului persoanei juridice, poate fi reținută în sarcina pârâtului și că suportarea întregului pasiv al debitoarei și din perspectiva acestor dispoziții legale este întemeiată.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei în cuantum de 629.302,18 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar S.P. "P. O. "; I. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC S. T. S. și în consecință:
Obligă pârâtul AL A. A., cu domiciliul în B., str. A. cel Bun, nr. 20, bloc F5, ap. 1, jud.
, să plătească suma de 629.302,18 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC S. T. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
G. A. B.
Red.CG/LU 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 563/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 5623/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
