Decizia civilă nr. 2693/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2693/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de pârâții T. V. și G. M., împotriva deciziei civile nr. 9304/2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la data de_, în contradictoriu cu SC T. AXA T. SRL, SC T. E. SRL, SC T. AXA T. SRL, A. F. P. A M. B. M., I. T. DE M. M., SC
A. P. P. COM SRL, SC T. C. W. SRL, SC T. C. W. SRL PRIN LICHIDATOR J. LG I. S., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul T. V. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prezenta contestație este legal timbrată.
Întrebat fiind, contestatorul T. V. arată că nu are studii juridice și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 9304/2012, Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de pârâții T. V. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 1233/2012 pronunțate de Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare T. V. și G. M.
, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate, cu consecința rejudecării recursului.
În motivarea contestației în anulare, contestatori au arătat, în esență, că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate, fiind incident motivul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
De asemenea, invocă și motivul reglementat de dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, vizând greșeala materială, motiv care se desprinde din lecturarea alin. 6 din fila 9 din decizie, prin care se reține, în mod eronat, că limitele investirii
judecătorului sindic nu au fost faptele evidențiate de documentele evidențiate ci s-a solicitat constatarea săvârșirii faptelor de la art. 138 deduse din maniera de conducere a contabilității chiar dacă nu au fost enunțate în mod distinct anumite documente, faptele nu au fost limitate la acestea.. de asemenea, tot la fila 9, alin. 8 instanța de recurs arată că determinarea raportului cauzal implică identificarea acelor fapte care au declanșat cauza arătând la alin. 9 că raportul cauzal poate fi și mediat, în sensul că fapta imputată să fi permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Această susținere teoretică a unor mecanisme posibile de aducere în insolvență a unei societăți, fie printr-un raport direct fie printr-unul mediat se impunea din perspectiva art. 6 din Convenție a fi coroborat și analizat cu faptele imputate în mod concret și cu expertiza contabilă efectuată în cauză.
1
Mai arată contestatorii că, la fila 10 alin. 2 și 6 instanța de recurs, fără a analiza motivele de recurs din perspectiva expertizei contabile efectuate în cauză reține că nu s-ar fi predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile și că neținerea contabilității în mod corect nu a permis luarea unor măsuri pentru a preîntâmpina
insolvența, concluzionând că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat. La fila 10 alin. 7 se reține că neținerea contabilității în conformitate cu legea și lipsa bunurilor evidențiate confirmă existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs. În același sens, a reținut Curtea că examinarea fiecărei operațiuni contabile excede cadrului procesual, ori dacă ar fi așa, dacă fără raportare la expertiza contabilă care a analizat faptele imputate concret de către lichidator s-ar statua că pentru unele nereguli în ținerea contabilității fără ca acestea să fie determinante în declanșarea insolvenței se poate antrena răspunderea administratorilor ar însemna ca
legiuitorul a dorit să statueze o prezumție absolută de culpă în sarcina administratorilor, prezumție care nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă.
În drept a invocat dispozițiile art. 318-320, 312 alin. 3 și 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C.pr.civ. (contestația în anulare generală grefată pe considerente de necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C.pr.civ. (contestație în anulare specială ce vizează greșeli materiale sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Contestația în anulare nu poate fi deci primită atunci când prin intermediul acesteia se aduc critici vizând greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii, acestea fiind motive exclusiv de reformare a hotărârii compatibile exclusiv cu recursul și nu cu contestația în anulare.
Curtea observă că în speță a fost invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, care vizează nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, precum și cel ce vizează greșeala materială.
Pentru a putea fi exercitată contestația în anulare pentru motivul precizat anterior, este necesar ca instanța de recurs să fi omis să analizeze un motiv de modificare sau casare a hotărârii cu care a fost investită, încălcând, practic, obligația sa de a motiva hotărârea.
Astfel, și în concepția instanței europene, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenție, se înscrie și obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile lor, dar tot Curtea europeană a statuat că această obligație nu trebuie să fie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă, în mod detaliat, la fiecare argument al părților procesului, întinderea motivării depinzând de circumstanțele
fiecărei cauze în parte.
Așa cum decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi Întotdeauna Înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura
inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de Convenție. CEDO, în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale Convenției în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărârilor judecătorești.
CEDO a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției.
2
Aplicând aceste principii la speța de față se poate constata că sub aspectul elementelor decisive ale cauzei dedusă judecății motivarea instanței de recurs este completă, fiind analizate motivele de recurs invocate, și ca atare motivul de contestație în anulare evocat de contestator nu se fondează.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație invocat, respectiv cel vizând greșeala materială, Curtea constată că, pentru a putea fi exercitată contestația în anulare pentru motivul precizat anterior, este necesar să ne aflăm în prezența acelei greșeli pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înlăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru etc.
Esențial în analiza acestui text de lege este că ipoteza legală vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale. Or, ceea ce se invocă prin prezenta contestație vizează tocmai modalitatea în care a fost tranșat, de către judecătorii investiți cu soluționarea recursului, a litigiului cu care au fost investiți, raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Prin urmare, nu se poate susține că instanța de recurs a soluționat cauza prin săvârșirea unei erori materiale în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă.
Practic, contestatorul aduce critici vizând greșita soluționarea a recursului, prin prisma motivelor de recurs invocate și a actelor de la dosar, acesta fiind motiv exclusiv de reformare a hotărârii compatibile exclusiv cu recursul și nu cu contestația în anulare.
Așa fiind, contestația în anulare nu poate fi transformată într-un nou recurs care să permită astfel reformarea hotărârii, sens în care în temeiul art. 320 C.pr.civ. Curtea o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de G. M. și T. V., împotriva deciziei civile nr. 9304/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.recurs: M.S., C.P., A.M.C.
Jud.fond: Nela Borcutean
3
| ← Sentința civilă nr. 2326/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 470/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
