Decizia civilă nr. 2721/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2721/2013
Ședința publică din data de 04 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C. B. SA B. PRIN S. C. B. T., împotriva sentinței civile nr. 1230 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., în contradictoriu cu intimata SC L. N. S. L. I. PRIN LICHIDATOR J.
S. U. S., SC L. N. S. L. I., având ca obiect contestație la planul de distribuție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1230 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., s-a respins, ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea C. B. SA - S. T., împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire parțială nr. 433/_ întocmit de lichidatorul judiciar S. U. S., al debitoarei SC
L. N. S. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 202/2009 pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC L. N.
S. și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar S. U. S. ; sentința a devenit irevocabilă.
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarea datorează în total suma de 2593768,39 lei unui nr. de 12 creditori din care doi creditori ipotecari: C. B. S. T. pentru o creanță în cuantum de
1.155.177,18 lei contestatoarea din prezenta cauză și Credit Europe B. SA pentru o creanță în sumă de 181.548,30 lei.
Lichidatorul judiciar a identificat în averea debitoarei următoarele imobile: sediu firmă, hale și terenul aferent situate în localitatea L. I. și casă de locuit cu terenul aferent situate în B., str. M. Eminescu, nr. 38 pentru care au fost întocmite și aprobate rapoarte de evaluare.
În adunarea creditorilor din datele de_ și_ s-au adoptat hotărâri prin care s-au votat regulamente de vânzare în funcție de garanțiile constituite asupra activelor menționate și anume:
- asupra imobilelor sediu firmă, hale și teren aferent situate în loc. L.
I. era constituită o garanție în favoarea creditoarei Credit Europe B. SA;
- asupra imobilelor casă de locuit și teren situate în B. era constituită o garanție în favoarea creditoarei contestatore .
Lichidatorul judiciar a organizat separat ședințe de licitație publică pentru fiecare din cele două imobile și în final imobilele constând în sediu firmă, hale și terenul aferent situate în localitatea L. I. au fost adjudecate de ofertantul SC Ratsinoli S. la prețul de 55309 euro reprezentând 2. lei în data de_, iar imobilele constând în casă de locuit și terenul aferent au fost adjudecate de ofertantul Konstanidis Nikolas la prețul de 2. lei reprezentând 58355 euro în data de_ .
Sumele menționate au fost achitate în contul colector al debitoarei.
Ulterior lichidatorul judiciar a întocmit planul de distribuire parțială între creditori nr. 432/_ și raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr. 433/_ ce formează obiectul prezentului dosar asociat.
Referitor la criticile formulate prin contestația formulată de creditoare instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cheltuielile de evaluare în sumă de 3268 lei reprezentând onorariul evaluatorului Cristurean I., această sumă își are justificarea în disp. art. 116 al. 3 din Legea nr. 85/2006 care se referă la evaluatorul care trebuie să fie membru al Asociației Naționale a E. luatorilor din România și la faptul că evaluarea trebuia efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.
Din modul în care este redactat acest text de lege a rezultat că legiuitorul stabilește necesitatea efectuării unei evaluări judiciare, împrejurare ce exclude posibilitatea utilizării în dosar al unei evaluări extrajudiciare efectuată de unul din creditorii ce prezintă interes în cauză, în speță a unei evaluări făcute de bancă.
Onorariul evaluatorului se stabilește în funcție de munca prezentată și nu de către creditori, aceștia având latitudinea, conform disp. art. 116 al. 2 din lege să aprobe metoda de vânzare a bunurilor și regulamentul de vânzare corespunzător acestei metode.
Comisionul bancar de administrare cont va fi însușit de creditori numai după depunerea de către lichidatorul judiciar a extraselor de cont.
Împrejurarea că lichidatorul judiciar a depus sumele de bani încasate cu titlu de preț într-un cont de lichidare și nu într-un cont de depozit nu este de natură a duce la anularea raportului și a planului de distribuire în condițiile în care lichidatorul judiciar justifică această măsură prin eliminarea riscului de a se pierde dobânda în cazul retragerii sumelor înainte de termen și în condițiile în care s-a depus la dosarul cauzei răspunsul băncii cu privire la dobânda de 0,10% pe an practicată pentru disponibilitățile aflate în conturile curente ale clienților persoane juridice.
Contrar susținerilor contestatoarei referitoare la faptul că nu s-ar fi făcut aplicarea disp. art. 124 din Legea nr. 85/2006 cu privire la distribuirea
proporțională a sumelor, se constată că sumele au fost stabilite pentru fiecare din cele două creditoare ipotecare proporțional cu suma realizată din valorificarea bunurilor imobile aflate în garanția fiecăreia dintre cele două creditoare C. B. SA S. T. și Credit Europe B. SA după scăderea cheltuielilor efectuate cu procedura insolvenței.
De asemenea contrar susținerilor contestatoarei, instanța a apreciat că și din fondurile obținute din vânzarea bunurilor ipotecate pot fi provizionate sume în conformitate cu prev. art. 127 din Legea nr. 85/2006 pentru următoarele argumente:
disp. art. 127 sunt dispoziții de principiu aplicabile tuturor distribuirilor parțiale în condițiile în care nu se face nici o excepție respectiv nu sunt exceptate situațiile reglementate de art. 121 referitoare la vânzarea bunurilor ipotecate;
prev. art. 4 și la art. 127 referitoare la cheltuielile viitoare ale averii debitoarei se coroborează cu prev. art. 121 al. 1 pct. 1 ultima teză referitoare la plata remunerațiilor persoanelor angajate în procedura insolvenței.
provizioanele neutilizate potrivit alineatului anterior revin tot creditoarelor ipotecare cu ocazia distribuirii finale;
se evită împrejurarea de a se recurge la fondul de lichidare prev. de art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 în situațiile în care debitoarea are numai creditori ipotecari, ceea ce este contrar scopului acestui text de lege, respectiv de a fi utilizat numai în cazul lipsei disponibilităților în contul debitorului.
Pentru considerentele menționate, instanța în baza art. 122 din Legea nr. 85/2006 a respins ca neîntemeiată prezenta contestație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea C. B. S.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii contestației formulate de subscrisa împotriva raportului asupra fondurilor si a planului de distribuire parțiala întocmite de lichidatorul judiciar S. U. S. .
În motivele de recurs se arată că apreciază ca soluția instanței este data cu interpretarea greșita a prevederilor legale, având în vedere următoarele considerente:
Cheltuielile de procedura sunt suportate din averea debitoarei doar in măsura în care acestea au fost efectuate în scopul desfășurării procedurii de lichidare, respectiv în măsura în care acestea sunt justificate prin documente contabile, atât pentru cele care dau naștere obligației de plata (facturi fiscale, proforme, etc.), cat si pentru cele de plata (ordine de plata, chitanțe, etc.).
In aceste condiții, apreciază ca simpla indicare a costurilor evaluării (3.268 lei), a comisionului bancar (550,63 lei), respectiv a cheltuielilor curente constând în trimiteri poștale, hârtie, extras CF (in suma rotunda si exacta de 1.000 lei) nu reprezintă o justificare a cheltuielilor în sens juridic, fiscal si contabil, nepermițând creditorilor să urmărească veridicitatea informațiilor prezentate de către lichidator.
Din cuprinsul raportului asupra fondurilor si a planului de distribuire prezentate de către lichidatorul judiciar nu reiese in mod clar aplicarea principiului proporționalității în ceea ce privește imputarea cheltuielilor de procedura, defalcat, asupra sumelor obținute din vânzarea celor doua imobile ipotecate.
Astfel, informațiile care sunt oferite creditorilor se rezuma la următoarele: total încasări din vânzări bunuri imobile: 482.183,71 lei (din care 249.000 lei din vânzarea imobilului aflat in garanția C. B. SA, respectiv 233.000 lei din vânzarea bunului aflat in garanția Credit Europe B.
SA); total cheltuieli procedura: 106.618,33 lei (din care sume provizionate:
40.000 lei); sume de distribuit intre creditori: 375.565,38 lei (din care 194.017,08 lei către C. B. SA, respectiv 181.548,30 lei către Credit Europe
B. SA).
In aceste condiții, apreciază ca raportul asupra fondurilor si planul de distribuire nu conțin elementele necesare pentru a verifica daca sumele reținute - cu titlu de cheltuieli de procedura - se justifica si sunt rezultatul aplicării corecte a prevederilor art. 124 din Legea nr. 85/2006.
Distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor grevate de garanții este expres reglementata la art. 121 din Legea nr. 85/2006, aceasta prevedere fiind situația de aplicabilitate speciala raportat la ordinea de distribuire generala in procedura de faliment, prevăzuta la art. 123 din lege.
Astfel, având în vedere că sumele au fost încasate exclusiv din vânzarea de active garantate, distribuirea se va realiza strict in conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, arată ca lichidatorul judiciar a constituit un provizion în cuantum de 40.000 lei, in temeiul dispozițiilor art. 127, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, reprezentând "rezerve destinate acoperirii cheltuielilor cu procedura pentru perioada viitoare".
In primul rând, apreciază ca aceasta dispoziție legala nu este aplicabila in speță de fata, având în vedere ca distribuirea de sume se realizează in conformitate cu prevederile art. 121 (in ordinea stipulata expres de aceasta norma legala de stricta interpretare si aplicabilitate nefiind inclusa si o astfel de rezerva), nu cu cele ale art. 123, care reglementează ordinea generala de distribuirile a sumelor în procedura de faliment.
In consecință, apreciază ca procedura de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor grevate de garanții, respectiv prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, sunt speciale in raport de dispozițiile art. 123 si art. 127 din lege.
In acest sens, apreciază ca aceasta norma legala reprezintă o reflectare in materia insolvenței a dispozițiilor comune privind drepturile creditorului garantat, pe aceasta cale legiuitorul înțelegând să acorde o protecție adecvata creditorului diligent care a constituit o garanție reala pentru plata creanței sale.
De aceea, in cazul vânzării bunurilor debitorului asupra cărora exista instituita o garanție reala în favoarea unui creditor, fondurile obținute din vânzarea bunului adus in garanție se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevăzute de art. 121, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 din lege, in sensul ca din fondurile obținute din vânzarea bunului ipotecat se pot retine numai cheltuielile legate in mod direct de conservarea si vânzarea bunului adus in garanție, precum si cheltuielile legate de onorariul practicianului in insolventa sau a specialiștilor angajați de acesta, neputând fi reținute alte sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare.
In al doilea rând, consideră cuantumul provizionat de către lichidatorul judiciar ca fiind nelegal si excesiv de mare raportat la cheltuielile ce se preconizează a fi realizate in continuare in cadrul procedurii, cu atât mai mult cu cat in patrimoniul debitoarei mai exista bunuri mobile de valorificat, care teoretic, in cazul in care lichidatorul judiciar își da concursul, asigura obținerea de venituri suplimentare menite sa acopere costurile viitoare.
Astfel, apreciază ca lichidatorul judiciar, dispunând de o suma de
40.000 lei in contul debitoarei, care asigura acoperirea unui număr mare de retribuții fixe lunare ale acestuia, nu mai prezintă interes în finalizarea
procedurii de lichidare a averii debitoarei cu celeritate, scopul acestuia fiind de a incasa cat mai multe onorarii.
Consideră că suma constituită in provizioane trebuie justificata, practicianul in insolventa având clar o situație a cheltuielilor ce se impune a fi efectuate în mod obligatoriu în continuare cu derularea procedurii (costuri de evaluare, eventuale cheltuieli privind dezmembrarea bunurilor, paza si conservarea acestora etc.). Având in vedere ca bunurile au fost evaluate, si ca în patrimoniul debitoarei mai exista doar bunuri mobile, procedura fiind in faza stricta de lichidare, neimpunându-se angajarea unor persoane de specialitate, în niciun caz nu se poate justifica provizionarea unei sume de
40.000 lei (50% din totalul cheltuielilor de procedura acumulate in 3 ani de zile - de la data deschiderii procedurii de insolventa fata de SC L. N. S. -_ ).
In plus, arată că bunurile au fost vândute la data 1_, respectiv _
, primul plan de distribuire fiind întocmit de către lichidatorul judiciar doar in cursul lunii februarie 2012. Astfel, de la prima încasare (233.000 lei) a trecut aproape un an pana la propunerea de distribuire a sumelor către creditorul garantat, în condițiile in care art. 122 din Legea nr. 85/2006 stipulează ca lichidatorul judiciar are obligația de a prezenta la fiecare 3 luni comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor si un plan de distribuire intre creditori.
In aceste condiții, apreciază ca lichidatorul judiciar nu avea nici un temei legal pentru reținerea banilor in contul debitoarei o perioada așa lunga de timp, scopul acestuia fiind probabil de a lăsa sa curgă un termen rezonabil de timp în care să se acumuleze mai multe cheltuieli de procedura pe care sa le poate imputa asupra sumelor obținute din vânzare (si implicit încasarea onorariului fix lunar pe o perioada cat mai lunga de timp).
Concluzionând, apreciază că sumele reprezentând cheltuielile cu evaluarea si cele curente (trimiteri poștale, hârtie, extras cf) nu sunt justificate din punct de vedere juridic, fiscal si contabil; planul de distribuire nu conține toate elementele necesare, în vederea urmăririi si verificării de către creditori a calculelor întreprinse de către lichidatorul judiciar; constituirea provizionului de 40.000 lei este nelegal, creditorii garantați fiind îndreptățiți la încasarea sumei in virtutea art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul declarat de către creditoarea C. B. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei asupra fondurilor obținute din lichidare, urmare a valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei, s-a încasat suma de 482.183,71 lei din care pentru imobilul adus drept garanție în favoarea contestatoarei s-a obținut suma de
lei.
Curtea constată că prin planul de distribuire întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei s-a propus distribuirea cu titlu de cheltuieli cu procedura conform art.121 alin.1 din LPI următoarele sume: cheltuieli cu evaluarea bunurilor 3.268 lei, fond de lichidare 9.640 lei, onorariu lichidator 13.600 lei, onorariu de succes 38.560 lei, comision administrare cont 550,33 lei, cheltuieli curente 1.000 lei, provizioane 40.000 lei, sume de distribuit către creditori 375.565,38 lei.
Curtea reține că potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate
din averea debitorului, iar conform pct. 9 din același articol, aceste sume vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 și vor fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului.
Rezultă, așadar, că în categoria cheltuielilor de procedură sunt incluse acele cheltuieli care sunt aferente derulării procedurii și care se încadrează în categoria celor menționate de legiuitor în dispozițiile legale enunțate mai sus.
Curtea reține, de asemenea, că Legea nr.85/2006 nu a reglementat suportarea proporțională a cheltuielilor din contravaloarea tuturor bunurilor valorificate în procedură sau din orice alte sume de bani încasate, ci s-a stabilit ca la momentul la care în contul unic al averii debitoarei există sume, acestea vor fi supuse distribuirii, cheltuielile de procedură impunându-se a fi acoperite cu prioritate.
Curtea va achiesa statuărilor judecătorului sindic conform cărora în procedura insolvenței, creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, iar faptul că o parte din sumele obținute din valorificarea bunurilor care au format obiectul unor garanții vor fi folosite în vederea maximizării averii debitoarei corespunde scopului procedurii insolvenței, acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvență.
Reținând că potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii insolvenței vor fi suportate din averea debitorului, prin raportare la dispozițiile legale menționate rezultă că vor fi provizionate toate sumele de bani necesare desfășurării procedurii, incluzând atât sumele necesare plății onorariului lichidatorului judiciar, cât și cheltuielile pe care acesta urmează să le efectueze în cadrul procedurii în vederea maximizării averii debitoarei.
Conform art.127 din același act normativ, cu ocazia distribuirilor parțiale, vor fi provizionate:
sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă;
sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu;
rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că cu ocazia distribuirilor parțiale, vor fi provizionate, rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului urmând ca sumele rămase să fie distribuite conform regulilor stabilite prin Legea nr.85/2006; prevederile art. 127 din Legea nr. 85/2006 nu fac nici o distincție după cum sumele care fac obiectul distribuirilor provin din valorificarea unor bunuri neafectate de garanții sau din valorificarea unor bunuri grevate de garanții, astfel încât și din sumele obținute din valorificarea acestor din urmă bunuri trebuie constituite provizioane.
Curtea constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmit raportul privind distribuirile parțiale cu respectarea prevederilor art.127 din Legea nr.85/2006, procedând corect la distribuirea sumelor, însă, în ceea ce privesc cheltuielile cu evaluarea bunurilor (3.268 lei) și comisionul de administrare cont (550,33 lei) nu sunt justificate cu documente astfel că distribuirea acestor sume va fi înlăturată.
În consecință, Curtea va modifica planul de distribuire întocmit și va înlătura de la distribuire sumele menționate mai sus, păstrând celelalte mențiuni ale planului de distribuire întocmit.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către creditoare ca fiind fondat în parte iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite în parte contestația formulată și va modifica în parte raportul nr.433 întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei la data de_ înlăturând de la distribuirea propusă suma de 3818,33 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de creditoarea C. B. împotriva sentinței civile nr.1230 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui
B. -N., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația formulată și în consecință:
Modifică în parte raportul nr. 433/_ și planul de distribuire parțială nr. 432/_ în sensul că înlătură de la distribuire suma de 3818,33 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
CIST. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond: C. V.
| ← Sentința civilă nr. 379/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 932/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
