Decizia civilă nr. 2999/2013. Alte cereri. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 2999/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea U. Ț. B.
, împotriva sentinței civile nr. 6364 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata SC C. S. SA Z., SC C. S. SA Z. PRIN C. N. V. I., având ca obiect amânarea scadenței creanței.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă domnul avocat N. a V. în calitate de conciliator al debitoarei SC C. S. SA Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-au depus la dosar din partea recurentei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f. 12 ).
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea trimisă, prin fax, din partea conciliatorului N. V., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul debitoarei depune la dosar, în original, întâmpinarea trimisă pe fax, și dovezile ce atestă comunicarea cu toate părțile din litigiu și susține că, nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul debitoarei solicită respingerea recursului, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind motivată corect de către judecătorul sindic. Recurenta și-a motivat recursul printr-o interpretarea incorectă a prevederilor art. 28 alin. 4 din Legea nr. 381/2009. S-a solicitat acordarea uni termen de 10 luni, a scadenței creanței debitoarei pentru care să nu curgă dobânzi, penalități și orice alte cheltuieli aferente creanțelor, fiind o consecință legală a prevederilor art. 28 alin. 4 din Legea nr. 381/2009. Cât privește garanțiile, textul legal vorbește de garanții, nu se alte garanții suplimentare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.6364 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a2 al Tribunalului S. s-a admis în parte cererea formulată de conciliatorul debitoarei S. C. SS Z., impune creditoarei U. Ț.
B. un termen de 10 luni de amânare a scadenței creanței debitoarei S. C.
SS Z., perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor; s-a respins cererea restituire a sumei de 4.567,87 euro.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 547/C/_ a fost admisă cererea debitoarei SC C. S. SA, fiind numit conciliator provizoriu N. V. I. .
Prin încheierea nr. 35/C/_ dată în dosar_, în temeiul art. 26 din Legea nr. 381/2009, s-a admis cererea formulată de N. V. I. în calitate de conciliator al debitoarei SC C. S. SA Z. și în consecință a fost constatat concordatul preventiv față de debitoarea SC C. S. SA Z., dispunându-se totodată comunicarea de către conciliator a concordatului preventiv creditorilor și menționarea acestuia în Registrul Comerțului pe cheltuiala debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 2549 pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012, în temeiul art. 28 din Legea nr. 381/2009, s-a admis cererea formulată de N. V. I., în calitate de conciliator al debitoarei SC C.
S. SA Z. și în consecință, s-a dispus omologarea concordatului preventiv față de debitoarea S. C. SS Z. și suspendarea tuturor procedurilor de executare silită față de această debitoare.
Dispozițiile art. 28 pct. 4 din Legea nr. 381/2009 dispun în sensul ."; La cererea conciliatorului, sub condiția acordării de garanții creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenței creanței lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor";.
Față de prevederile textului susmenționat judecătorul-sindic a reținut că cerința acordării de garanții este îndeplinită, creditul U. Ț. B. fiind garantat cu bunuri imobile ale debitoarei conform contractelor de credit și garanții depuse la dosarul atașat_ /a 1 (filele 28-37).
În privința perioadei de amânare a scadenței creanței s-a apreciat că aceasta amânare se impune a fi acordată pe o perioadă de 10 luni și nu pe toată perioada de derulare a concordatului-așa cum s-a solicitat.
Cererea privind diminuarea sumei de 87.699 euro cu suma de 4.567,87 euro achitată în perioada_ -_ a fost respinsă ca nefondată având în vedere că reprezintă - așa cum precizează conciliatorul - sume calculate și percepute ca și dobânzi penalizatoare - pentru o perioadă anterioară înregistrării acestei cereri - iar dispozițiile art. 27 din Legea nr. 381/2009 de la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept față de creditorii semnatari curgerea dobânzilor, a penalităților și a oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor.
Ori U. Ț. B. nu se află printre creditorii semnatari ai ofertei de concordat preventiv astfel că față de acest creditor curgerea dobânzilor, a penalităților și a oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor nu este suspendată de drept ci se dispune la cerere, operand așadar numai după admiterea acesteia.
Pentru aceste considerente s-a dispus admiterea în parte a cererii formulate, în sensul că față de creditoarea U. Ț. B. judecătorul- sindic a impus un termen de 10 luni de amânare a scadenței creanței lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor, dispunând totodată respingerea cererii de diminuare a sumei de 87.699 euro cu suma de 4.567,87 euro a cărei restituire implicit s-a solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. T. B. solicitând în principal admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate invocând prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., iar în subsidiar, casarea sentinței pentru motivul indicat la art.304 pct.7 C.proc.civ
.
În motivele de recurs se arată că la data de 6 mai 2008, între bancă și SC C. S. SA a fost încheiat contractul de credit cu nr.9/ZALA/2008 prin care recurenta a acordat o linie de credit ce avea ca scop, susținerea cheltuielilor generale ale societății. Prin Sentinta Civila nr. 2549 din data de_ pronunțata de către Tribunalul S. in dosarul nr._, in temeiul art. 28 din legea 381/2009, s-a admis cererea formulata de către conciliatorul N. V. si s-a dispus omologarea concordatului preventiv fata de debitoarea se C. S. SA.
Precizează ca U. T. B. SA nu este creditor semnatar al concordatului, astfel încât fata de aceatsa se aplica numai măsura suspendării tuturor măsurilor de executare silita.
Suspendarea cursului dobânzilor nu se impune ope legis, ci doar prin dispoziția expresa a judecătorului sindic și nu are în vedere decât creditorii nesemnatari ai concordatului preventiv.
Măsura luata de către judecătorul sindic nu va avea însa în vedere dobânzile comerciale, ci doar dobânzile moratorii sau penalitățile. Tinând cont de faptul ca dreptul de creanță al Băncii își are izvorul într-un contract de credit, esențialmente comercial, este evident faptul ca si dobânzile sunt tot de natura comerciala. Banca nu calculează dobânzi moratorii pentru executarea cu întârziere a unei obligații, ci numai dobânzi comerciale astfel cum au fost ele agreate cu debitorul, dobânzi datorate cu titlu de preț al contractului de credit. Obiectul contractului de împrumut de consumație cu dobânda, specie a contractelor în care se încadreaza si Contractul de credit bancar, este dublu: lucrul împrumutat - suma de bani - si dobânda. Așadar, chiar daca ar fi admisibila cererea debitoarei sindicul nu poate să dispună decât cu privire la penalitățile de întârziere si nu cu privire la dobânda curenta.
Cu privire la acordarea de garanții, condiție avuta în vedere de lege pentru a se putea dispune suspendarea cursului penalităților si pentru creditorii nesemnatari ai concordatului preventiv, consideră că intenția legiuitorului a fost aceea de a impune garanții suplimentare fata de cele deja existente la momentul omologării concordatului. Scopul acordării de garanții este acela de a proteja creditorul aflat în riscul de a nu-si mai putea recupera creanța.
Arată că hotărârea pronunțată nu este motivată.
Potrivit prevederilor art. 261 punct 5 Cod procedura civila, hotărârile judecătorești trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței. Totodată, solicită a se constata faptul ca Sentința Civila nr. 6364/_ nu este motivata în fapt. Instanța de fond a dispus suspendarea pentru 10 luni a calculului penalităților si dobânzilor datorate de către debitoarea SC C. S. SA Băncii in temeiul Contractului de credit
nr. 9/ZALA/2008 încheiat intre părți, fără a arata care sunt motivele de fapt pe care le-a avut in vedere.
Instanța s-a rezumat la reluarea prevederii legale care acorda dreptul debitorului aflat in concordat preventiv de a solicita suspendarea calculului penalităților în privința creditorilor nesemnatari ai concordatului, reținând în considerente doar faptul ca "In privința perioadei de amânare o scadentei se apreciază ca aceasta emanare se impune a fi acordata pe o perioada de 10 luni si nu pe toata perioada de derulare a concordatului, astfel cum s-a solicitat", Prin aceasta unica referire la soluția de a suspenda calculul penalităților nu se poate susține ca instanța a cercetat fondul pricinii deduse judecății.
Recurenta, solicită, de asemenea, a se constata că motivarea soluției de a dispune suspendarea calculului penalităților lipsește cu desăvârșire, fără ca hotărârea pronunțata să facă parte din categoria hotărârilor care se dau fără motivare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 8 martie 2013, SP N.
V. I. solicită respingerea recursului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune evident motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanta sesizată. Cu alte cuvinte, art.
6 implică mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de
Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea admite că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
În acest sens, într-un alt caz (Pronina c. Ucraina, hot. din 18 iulie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, prin ignorarea completă a unei susțineri precise, pertinente și importante a acțiunii reclamantei, instanțele interne și-au încălcat obligațiile ce le revin în baza art. 6 din Convenție. O bună administrare a justiției presupune că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează. Întinderea acestei obligații variază în funcție de natura deciziei și trebuie să se analizeze în lumina circumstanțelor fiecărei spețe" (cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29 ; în același sens, cauza Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; cauza Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34; cauza Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Chiar și jurisprudența instanței supreme din România se înscrie în aceeași orientare de criticare a motivării defectuoase. Astfel, în Decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a arătat că "În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți".
Raportându-ne la hotărârea atacată, Curtea constată că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care intimata le-a prezentat în sustinerea poziției sale procesuale. Singurul paragraf din hotărâre care se constituie în motivarea soluției pronunțate nu reprezintă decât o preluare aproape fidelă a argumentului invocat de către reprezentantul debitoarei prin chiar cererea de chemare în judecată.
În speță, judecătorul sindic nu a înțeles să motiveze care sunt considerentele pentru care ipoteza normei legale evidențiate prin art.28 pct.4 din Legea nr.381/2009 este întrunită, de ce amânarea la plată se justifică doar pentru o perioadă din concordatul omologat, de ce amânarea vizează toate dobânzile, penalitățile, etc. Această atitudine confirmă că instanța de fond nu a luat în considerare și nu a analizat apărările formulate de părți
trecând într-un mod nepermis la pronunțarea unei soluții care nu poate fi supusă controlului instanței de control judiciar.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art. 304 pct.7, art.261 pct.5 și art.312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenție, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de creditoarea U. T. B., împotriva sentinței civile nr.6364 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului S., pe care o casează și trimite cauza sprer ejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Sentința civilă nr. 3787/9. Alte cereri. Faliment, procedura... | Decizia civilă nr. 6610/2013. Alte cereri. Faliment, procedura... → |
|---|
