Decizia civilă nr. 3372/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3372/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de A. F. P. A M.
T. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 5495 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC N & N T. S. PRIN LICHIDATOR J. C. D. A., M. N., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. M. Horea în reprezentarea intereselor intimatului M. N. cu împuternicire avocațială aflată la fila 58 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatului, M. N. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg, în scris prin întâmpinare, relevând instanței că nu sunt întrunite condițiile privind antrenarea răspunderii față de intimat. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 5495 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea A. C. T., prin D. G. A F. P. A J. C., având sediul în C. -N., în contradictoriu cu pârâtul M. N., ca neîntemeiată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată în data de 20 mai 2011 creditoarea D. G. A F. P. A J. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. N., prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 1.009.549 lei, in temeiul art.
138 din Legea nr. 85/2006 reprezentând pasivul debitoarei SC N & N T.
S. .
Creditoarea a arătat că așa cum reiese din cererea de deschidere a procedurii insolvenței, din nota de fundamentare a necesității deschiderii procedurii insolvenței nr. 1947/_ întocmită de către A.F.P. C. T. și din actele anexate, suma totală pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței era la acea dată în cuantum total de 1.008.452 lei, suma de 571.042 lei TVA + suma de 355.180 lei accesorii TVA au fost stabilite prin decizia de impunere nr. 877/_, iar suma de 82.230 lei reprezinta accesorii TVA calculate in continuare pana la data de_ . Așa cum rezultă din documentația aferentă cererii de deschidere a procedurii
insolvenței, s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței tocmai pentru sumele stabilite în sarcina SC N & N T. S. în urma controlului fiscal la care s-au adăugat accesoriile calculate conform prevederilor O.G. nr. 92/2003. La data deschiderii procedurii insolvenței debitoarea figura în evidențele fiscale cu obligații fiscale neachitate în cuantum total de
1.030.152 lei, sumă cu care a și fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al SC N & T. S. în urma verificărilor de către lichidatorul judiciar. Cu toate că din raportul depus la dosarul cauzei în data de_ s-a arătat că nu există elemente care să atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, concluziile lichidatorului sunt cel puțin eronate sau intenționate, întrucât a ajuns la acestea în urma analizării contabilității fictive, neconforme cu legea a societății, lichidatorul neținând cont de rezultatele inspecției fiscale și de suma stabilită suplimentar prin inspecția
fiscală din care rezultă în mod explicit faptul că societatea nu a ținut contabilitatea conform legii și/sau a ținut o contabilitate fictivă. În speță, elementele care atrag răspunderea administratorului statutar potrivit prevederilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006 rezultă tocmai din încălcarea prevederilor legale în materia ținerii contabilității și din încercarea administratorului statutar de a se sustrage de la stabilirea și mai apoi de la plata obligațiilor fiscale. Așa cum rezultă din raportul depus la dosarul cauzei în data de_ privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, în urma unei inspecții fiscale s-a recalculat TVA pentru mașinile aduse din UE pentru întreaga valoare, întrucât facturile nu conțineau mențiunea prevăzută de Codul fiscal "taxa inclusă și nedeductibilă"; și nu numai marja de profit, așa cum a calculat debitorul. În speță, organele de control ale Gărzii Financiare au desfășurat un control în perioada_ -_ la SC N & N T. S. având ca obiectiv verificarea înregistrării în evidența contabilă a achizițiilor intracomunitare de autovehicule second hand efectuate de societate în perioada ianuarie 2007- martie 2009. Prin nota de constatare încheiată de către Garda Financiara -
Secția C., în data de_, în urma controlului efectuat s-a constatat că
N., în calitate de administrator al SC N & N T. S., se face vinovat de infracțiunea prevăzută la art. 9, al. 1, lit. a din Legea nr. 241/2005, fiind stabilit un prejudiciu prezumtiv cauzat bugetului de stat în sumă de 551.985,20 lei. Garda Financiară, Secția C. a luat act de cele constatate și a formulat sesizarea penală nr. 602617/_ către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva administratorului statutar M.
pentru a fi cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 9, al. 1, lit.a
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. În tot acest timp, cu rea-credință, deși avea cunoștință de desfășurarea inspecției fiscale, începând cu data de_, asociatul unic al SC N& N T.
, M. N., a început demersurile pe lângă ORC C. în vederea dizolvării societății al cărei asociat unic era, al lichidării și radierii SC N & N
S. . Prin adresa nr.602617/CJ/_ Garda Financiară, Secția C. a solicitat D.G.F.P. C. stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale și astfel, în vederea efectuării inspecției fiscale la SC N & N T. S. a fost emis Ordinul de serviciu nr.1251/SF4/2009, data începerii inspecției fiscale fiind_ . Inspecția fiscală parțială a fost consemnată în raportul de inspecție fiscală nr. 20081/_ care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 877/_, prin care au fost stabilite suplimentar TVA în cuantum de
571.072 lei și accesorii TVA suplimentar în cuantum de 355.180 lei, în total
926.222 lei. În conformitate cu art. 109 din O.G. nr. 92/2003, rezultatul inspecției fiscale a fost consemnat într-un raport scris, în care s-a prezentat constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal. Constatările faptice s-au făcut prin prezentarea nemijlocită de către contribuabil a documentelor contabile solicitate în original și care la finalizarea controlului au fost restituite contribuabilului (art. 79 și urm. din O.G. nr. 92/2003). La
finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit a stat la baza emiterii deciziei de impunere. Cu alte cuvinte, documentul obligatoriu pe care trebuie îl deține organul de inspecție fiscală ca document martor al constatării stării de fapt din evidența contabilă a contribuabilului și care stă la baza emiterii titlului de creanța constând în decizia de impunere este raportul de inspecție fiscală nr. 20081/_ . În situația în care contribuabilul nu era de acord cu constatările înscrise în Raportul de inspecție fiscală nr. 20081/_, raport care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, aceasta din urmă stabilind obligații în sarcina celui verificat, cădea în sarcina acestuia să depună la dosar documentul contabil care, în opinia lui, organul de inspecție fiscală s-ar fi raportat în mod greșit sau cu alte cuvinte în legătura cu care a stabilit o stare de fapt eronată. De asemenea, debitoarea SC N & N TRANDING S. nu a contestat pe fond constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, respectiv nu a contestat pe calea contenciosului administrativ modul de calcul al obligațiilor stabilite de organul de inspecție fiscală. Din raportul de inspecție fiscală reiese în mod explicit că societatea nu a ținut contabilitatea conform legii și/sau a ținut o contabilitate fictivă. Intenția de fraudare a administratorului statutar rezultă și din faptul că după ce societatea a fost radiată la cererea sa prin încheierea nr. 17727/_ pronunțată de către judecătorul delegat, M. N. a continuat demersurile de sustragere de la stabilirea obligațiilor fiscale prin contestația înregistrată la D.G.F.P.C. cu nr. 33394/_, formulată
împotriva deciziei de impunere nr. 877/_ emisă de către D.G.F.P.C., prin care s-a stabilit în sarcina societății TVA suplimentar de plată, invocând faptul că decizia de impunere nr. 877/_ este nulă întrucât SC N & N T.
S. a fost radiată în data de_ . Contestația lui M. N. a fost respinsă ca neștampilată și nemotivată întrucât creditoarei i s-a admis recursul formulat împotriva încheierii de radiere.
Analizând acțiunea formulată, judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată. Deși este evidentă crearea prejudiciului prin aceea că în acest dosar există creditori care nu și-au putut recupera creanțele față de societate și fapta pârâtului care nu a înregistrat în contabilitate creanța stabilită și calculată în urma controlului fiscal, lipsește a treia condiție pentru ca o astfel de acțiune a antrenării răspunderii personale să poată fi
admisă și anume, vinovăția. Simpla continuare a unei activități economice în pierdere, nu este prin ea însăși de natură să atragă antrenarea răspunderii personale, din moment ce nu s-a reușit să se dovedească faptul că această activitate a continuat în dauna creditorilor și în avantajul pârâtului. Pârâtul nu și-a însușit sume de bani din conturile societății, bani cu care s-ar fi putut achita o parte din datorii și nici nu a făcut alte manopere care să-i profite lui sau altora sau să dăuneze creditorilor. Între neplata unei datorii și
intenția de fraudare a intereselor creditoarei nu se poate pune semnul egalității. Activitatea a continuat, până la un moment dat, când a fost oprită, tocmai în perspectiva unei redresări a societății, redresare care fie și din nepriceperea pârâtului nu a mai avut însă loc. Proasta conducere a unei societăți nu este însă un motiv pentru admiterea acțiunii creditoarei, nu toți comercianții având priceperea și cunoștințele necesare pentru a putea conduce o activitate comercială spre profit.
Înregistrată sau nu creanța creditoarei în actele societății, nu are nicio relevanță sub aspectul plății datoriei. Dacă nu au fost fonduri pentru plata niciunei datorii, indiferent cui ar fi fost datorată, nu are nicio importanță dacă acele datorii sunt evidențiate corect în contabilitatea societății. Plata creanței nu s-a făcut pentru că a intenționat pârâtul să se sustragă de la acest fapt ci pentru că nu au fost bani pentru așa ceva.
Nici dreptul creditoarei de a formula cererea de antrenare a răspunderii personale nu a fost încălcat, dovadă fiind însăși prezenta acțiune. Lichidatorul judiciar, prin rapoartele întocmite a arătat că nu existe motive pentru antrenarea răspunderii personale, având toate datele pentru a putea trage o astfel de concluzie.
Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. P. T.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de atragere a raspunderii formulata in contradictoriu cu M. N. .
În motivarea recursului se arată că raportat la cele mai sus aratate, in temeiul carora judecatorul sindic a pronuntat hotararea atacata, apreciază ca hotararea judecatorului sindic este criticabila, aceasta fiind lipsita de temei legal pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, in ceea ce priveste retinerea judecatorului sindic in sensul ca lipseste a treia conditie pentru ca o astfel de actiune a antrenarii raspunderii sa poata fi admisa si anume vinovatia, acesta interepretare este eronata. Vinovatia poate imbraca forma culpei sau intentiei. Simpla reprezentare a faptului ca prin savarsirea unei fapte enumerate de art.138 lit.d se prejudiciaza societatea si creditorii, prin producerea sau numai conditionarea starii de insolventa este suficienta pentru antrenarea raspunderii.
Fapta intimatului-parat de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, (respectiv de a omite inregistrarea in contabilitate elementelor de active sau pasiv, de a intocmi situatii financiare nereale, de a nu declara la organul fiscal obligatiile de plata in termenul prevazut de lege acumuland astfel accesorii,) a condus la starea de insolventa a debitoarei, respectiv incetarea platilor chiar si daca a constituit numai o conditie favorabila producerii acestei stari.
Paratul avea obligatia de a inregistra in contabilitate, toate tranzactiile efectuate si toate obligatiile fiscale in numele societatii, respectiv de a intocmi situatii financiare care sa ofere o imagine fidela asupra pozitiei si performantelor societatii.
Neconducerea corecta a evidentei contabile a dus la imposibilitatea urmaririi obligatiilor certe, lichide si exigile pe care le avea societatea, facand
nesesizabila starea de incapacitate de plata, aceasta fiind una din cauzele care au condus debitoarea la starea de insolventa. Asa cum rezulta din actele de inspectie fiscala (Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_ ) obligatiile fiscale stabilite suplimentar de plata sunt aferente perioadei 2006-2009.
Prin Decizia nr.228/_ privind solutionarea contestatiei administrative, emisa de Serviciul Solutionare Contestatii din cadrul
D.G.F.P.C. a respins ca nestampilata si nemotivata contestatia administrativa formulata de SC N & N T. S. impotriva Deciziei de impunere nr.877/_ . Desi Decizia nr.228/_ privind solutionarea contestatiei administrative a fost comunicata debitoarei prin posta in data de_, impotriva acesteia nu s-au exercitat alte cai de atac in termenul legal.
Prin urmare, Decizia de impunere nr.877/_ prin care s-au stabilit in sarcina SC N & N T. S. a ramas irevocabila prin respigerea contestatiei pe cale administrativa.
Recurenta a solicitat deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitoarei tocmai pentru obligatiile fiscale stabilite in urma controlului fiscal mai sus mentionat, obligatii la care s-au adaugat accesorii pana la data deschiderii procedurii insolventei.
Fata de cele aratate, este evident ca fapta intimatului-parat chiar si daca a fost savarsita din culpa a contribuit la ajungerea debitoarei in starea de insolventa.
In ceea ce priveste retinerea judecatorului sindic cum ca paratul nu si-a insusit sumele de bani, recurenta a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului statutar pentru fapta prevazuta de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, repsectiv pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legale si tinerea unei contabilitati fictive si nu pentru ca si-ar fi insusit sume de bani. Neconducerea corecta a evidentei contabile a dus la imposibilitatea urmaririi obligatiilor certe, lichide si exigibile (aferente perioadei 2006-2009) pe care le avea societatea, facand nesesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar putea fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorului statutar sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
In speta, nu a aratat proasta conducere a societatii sau nepriceperea paratului ci a invocat netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legale si tinerea unei contabilitati fictive prevazute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 coroborat cu prevederile cuprinse in Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_, intrucat prin necalcularea corecta a TVA-ului, a impozitului pe profit, prin nedepunerea situatiilor financiare si a declaratiilor fiscale la organul fiscal, acesta s-a sustras de la indeplinirea obligatiilor fiscale la termen, pentru care statul era indreptatit sa incaseze in termenele prevazute de lege TVA-ul, si prin neplata acestora la termenele prevazute de lege si calcularea accesoriilor s-a agravat pasivul debitoarei.
Intimatul parat avea obligatia tinerii contabilitatii in conformitate cu prevederile legale.
Faptul ca lichidatorul judiciar nu considera omisiunea inregistrarii in contabilitate o fapta prevazuta de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 este opinia proprie a lichidatorului judiciar. In opinia eronata a lichidatorului judiciar doar fapta de nepredare a documentelor contabile spre verificare s-ar incadra in prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Insa,
constatarile echipei de inspectie fiscala (Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_ ) nu au fost contestate de catre lichidatorul judiciar. Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_ au ramas irevocabile prin Decizia nr. nr.228/_ privind solutionarea contestati ei administrative, emisa de Serviciul Solutionare Contestatii din cadrul D.G.F.P.C., prin care s-a respins contestati a administrativa formulate de SC N & N T. S. .
Temeiurile de drept si de fapt din care rezulta netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legale sunt mentionate pe larg in Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/3l.08.2009, acte care fac parte integranta din prezentul recurs.
Ceea ce nu a inteles judecatorul sindic este faptul ca, asa cum rezulta din actele de control mai sus aratate, fapta intimatului-parat de a nu evidentia in contabilitate TVA-ul corect, de nu a declara TVA-ul la organul fiscal in termenele prevazute de lege si de a nu plati obligatiile fiscale aferente anilor 2006-2009, a favorizat insolventa societatii intrucat a facut nesesizabila starea de insolventa a debitoarei, aspecte care ar fi putut fi inlaturate in conditiile unei contabili tati tinute corect care ar permite administratorului statutar sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.
In mod gresit a retinut judecatorul sindic ca nu are relevanta daca acele datorii sunt evidentiate corect in contabilitatea debitoarei. S. ul fiscal din Romania este unul declarativ iar inspectia fiscala reprezinta un instrument pentru asigurarea principiului constitutional al egalitatii impunerii pentru toti cetatenii si repartizarii echitabile a sarcinii fiscale. Activitatea de inspectie fiscala este destinata incurajarii si obtinerii unui inalt grad de conformare voluntara la prevederile legislative in materie fiscala si la normele de aplicare ale acestora, controlul fiscal fiind o situatie de exceptie. In acest sistem fiscal declarativ de impozite si taxe (sistemul impunerii fiind o situatie de exceptie) contribuabili sunt obligati de a depune in termenul prevazut de lege la organul fiscal declaratiile prevazute de Codul fiscal si totodata acesti a sunt obligati sa calculeze si sa declare corect si in termenul legal obligatiile fiscale la organul fiscal.
Intentia de fraudare a creditorilor este mai mult decat evidenta, acestia fiind prejudiciati prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la indeplinirea obligatiilor sociale si financiare asumate.
Prin exceptie, Legea nr.85/2006 reglementeaza o raspundere a anumitor persoane-membri ai organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la incetarea platii datoriilor prin savarsirea unor fapte expres si limitativ prevazute de lege.
Prin raportul de inspectie fiscala se face implicit dovada legaturii dintre fapta ilicita, culpabila a intimatului-parat, constand in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor prin necalcularea TVA-ului in conformitate cu prevederile legale și apoi neplata datoriilor catre acestia.
In sarcina intimatului-parat poate fi retinuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care nu s-a tinut contabilitatea in conformitate cu legea si/sau s-a tinut o contabilitate fictiva. Intimatului - parat îi revenea obligatia, in calitatea lui de administrator statutar, de a duce la indeplinire contractul de mandat incredintat in confonnitate cu dispozitiile legale in materie, administratorul fiind direct raspunzator de modul in care este tinuta evidenta contabila, obligatiile lui reiesind cu celeritate din dispozitiile art.73 alin.l si alin.2 ale legii nr.311l990
precum si din dispozitiile art.11 alin. 1 din Legea nr. 82/1991. Astfel, administratorii sunt solidar raspunzatori pentru societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, actiunea in raspundere impotriva lor apartinand creditorilor societatii doar in cazul deschiderii procedurii insolventei. In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una din faptele enumerate de art. 138, respectiv netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, prezumtia avand caracter juris et de jure nefiind posibil a fi rasturnata prin proba contrara.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Pârâtul M. N. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Creditoarea și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991
"documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu a depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 și 2017 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Mai mult, nici dupa ramanerea irevocabila a Raportului de inspectie fiscala din data de 3l.08.2009 si Decizia de impunere nr.877/_ intimatul parat nu si-a inregistrat in contabilitate obligatiile fiscale datorate bugetului de stat aferente anilor 2006- 2009.
In cazul raspunderii civile instituite de art.138 din Legea nr.85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului facandu-se prin simpla ajungere a debitorului in incapacitate de plata. In speta, prejudiciul este rezultatul netinerii contabilitatii in conformitate cu legea prin incalcarea prevederilor aratate in Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_ . Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea incasarii creantelor scadente (aferente anilor 2006-2009) tocmai ca urmare a nerespectarii obligatiilor sale aratate prin Raportul de inspectie fiscala din data de_ si Decizia de impunere nr.877/_, fapta care a agravat pasivul debitoarei si a facut insesizabila starea de insolventa de debitoarei. Astfel, fapta paratului a produs starea de insolventa chiar si daca a constituit o conditie favorabila producerii acestei stari. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de creditori si implicit prejudicierea acestora. Deci, intimatul parat nu a declarat organului fiscal, conform prevederilor legale mentionate in Raportul de inspectie fiscala din data de_, obligatiile fiscale aferente celor 3 ani si prin urmare nu a cunoscut dificultatile financiare cu care se confrunta societatea. Prin netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legale, respectiv prin necalcularea corecta a TVA-ului, prin nedepunerea situatiilor financiare si a declaratiilor fiscale la organul fiscal, acesta s-a sustras de la indeplinirea obligatiilor fiscale la termen, pentru care statul era indreptatit sa incaseze in termenele prevazute de lege TVA-ul, si prin neplata acestuia la termenele prevazute de lege, si calcularea accesoriilor s-a agravat pasivul debitoarei. Neconducerea corecta a evidentei contabile a dus la imposibilitatea urmaririi obligatiilor certe, lichide si exigibile pe care le avea societatea, facand nesesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar putea fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorului statutar sa ia masurile necesare pentru
preintampinarea unor astfel de situatii.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. d va fi admisă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1), 304 (9) Cpr.civ, va admite recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5495 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea formulată de A. F. P. T. prin D. G. a F.
P. C. împotriva pârâtului M. N. și în consecință va obliga pârâtul la plata sumei de 1.009.549 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N & N T.
S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 5495 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea
formulată de reclamanta A. F. P. T. prin D. G. a F.
P. C. împotriva pârâtului M. N. și în consecință obligă pârâtul la plata sumei de 1.009.549 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N & N T.
S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. | I. DP | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 3 ex/_
Jud.primă instanță: I.Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 1257/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1902/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
