Sentința civilă nr. 1383/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1383/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I. R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al S.C. R. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul R. D. G., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor lichidatorului judiciar desemnată să administreze procedura insolvenței S.C. R. T. S.R.L., C.I.I. R. A.
D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul R. D. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență. S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovezile de notificare a pârâtului R. D. G. și arată că nu mai are
cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la achitarea pasivului în cuantum de 8.704,09 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 martie 2013 reclamanta C.I.I R. A.
D. în calitate de lichidator judiciar al S.C R. T. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul R. D. G. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale, a pârâtului, pana la concurența sumei de 8.704,09 lei care reprezintă pasivul societății debitoare S.C R. T. S.R.L.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin încheierea Civilă nr. 3862/C/ 2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr. _
, s-a deschis procedura insolvenței in forma simplificată prevăzuta de legea 85/2006, impotriva societății S.C R. T. S.R.L.
Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din legea 85/2006, cât și la adresa de domiciliu a administratorului statutar R. D.
G., adresă la care numitul nu a înțeles să dea curs.
Lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul MFP unde se găsește afișat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, Bilanțul contabil aferent anului fiscal 2008. Ca urmare a analizei realizata de către lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil al debitoarei aferent anului 2008, rezulta ca societatea S.C R. T.
S.R.L inregistra la_ active imobilizate în sumă de 57.473 lei, bani în casă în cuantum de 798 lei și creanțe în cuantum de 15.509 lei.
Fără ca administratorul statuar sa predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent in caseria debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorii statutari ai debitoarei.
În condițiile în care pârâtul nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei ori sumele de bani rezultate din valorificarea acestora, n-au fost identificate în casierie sau în conturile din bănci, se arată că efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri în economia generală a persoanei juridice au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, debitoarea a ajuns în încetare de plați, fapte prevăzute la art. 138 alin.1 lit a) din legea 85/2006.
În cazul de fata este evident ca funcționarea societății nu s-a desfășurat in condiții de legalitate, pârâții in exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale conform legii 31/1990, raportate la art 138 alin. lit a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea S.C R. T.
S.R.L a ajuns in incetare de plați, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art 138 alini lit a) din legea 85/2006.
Fără ca administratorii statutari sa prezinte lichidatorului judiciar situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe" în suma de 15.509 lei, prin aceasta majorarandu-se pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C
R. T. S.R.L. Parații nu au făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de la diverși creditori ai societății debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe detinute asupra altor persoane.
In consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmarirea lor, a condus la insuficienta disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei, și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele propriu-zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor ale societății S.C R. T. S.R.L, prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorii statutari, au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit.d) din legea 85/2006. Fapta administratorilor parați s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, precum și în acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale precum folosirea bunurilor aflate in patrimoniul societății debitoare in interesul altor persoane, contrar interesului debitoarei și care evidențiază ca administratorii societății nu s-au comportat ca buni proprietari raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de insolvență a debitoarei.
Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovăția, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă.
Prin refuzul nejustificat al administratorilor statutari de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceastia nu au ținut contabilitatea în
conformitate cu prevederile legale în vigoare. În ceea ce privește existenta faptei ilicite, se arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie... » și in conformitate cu art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2 « administratorul este solidar răspunzător fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere.
Rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege. Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
In considerarea acestor aspecte, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorilor parați și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia. Așadar rezulta că pârâții, în exercitarea funcției de administratori cu puteri nelimitate, au încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligația tinerii contabilității debitoarei.
Acceptând desemnarea ca administratori statutari ai societății debitoare, conform dispozițiilor legale in materie faptele ilicite ale pârâților, atrag răspunderea personala a acestora atât fata de persoana juridica S.C R. T. S.R.L, cat si fata de creditorii din tabelul de obligații ale debitoarei .
In speța, indiferent de faptul ca pârâții, in calitate de administratori statutari ai debitoarei, au incalcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății comerciale debitoare decât interesele personale ,sunt autorii unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin 1 lit a) si lit d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisa legala de a fii angajata răspunderea patrimoniala a acestora in recuperarea prejudiciului in suma de 28.911 lei creat fata de creditorii înscriși in tabelul de obligații a debitoarei.
Raportat la cele ce preced, se apreciază ca dovada legăturii dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorului statutar și ajungerea în stare de insolventa a debitoarei S.C R. T. S.R.L sunt dovedite.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și n au depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3862/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. R. T. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C.
R. A. D. .
Astfel, societatea R. T. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. . Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul R. D. G. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a debito are i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte
a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a c auzat s tarea de insolvență a deb itorului , prin fapta de
(a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru apariția stării de insolvență a debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul R. D. G., în calitate de administrator al societății R. T. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2008-2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
În plus, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează trei creditori, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de lit. a - folosirea creditelor sau bunurilor persoanei juridice în folosul său sau al altei persoane, judecătorul sindic reține faptul că, potrivit bilanțului aferent anului 2008 societatea debitoare deținea active imobilizate de 57.473 lei, active circulante de 16.307 lei, din care 15509 de lei creanțe și 798 de lei disponibilități bănești.
Pe de altă parte, creanțele înscrise în tabelul definitiv de creanțe, în cuantum total de 8.704,09 de lei reprezintă creanța DGFP C. în cuantum de 8.433 de lei și creanța Primăriei municipiului T. în cuantum de 271,09 lei.
Creanța municipiului T. izvorăște din neplata impozitului aferent mijlocului de transport al debitoarei, respectiv Autoutilitara Peugeot serie șasiu 11372845, aflată în leasing în folosința societății debitoare
Creanța DGFP C. este alcătuită din suma de 4.711 de lei scadentă la data de _
, suma de 444 de lei și la_ suma de 4322 de lei, iar diferența de 3.630 de lei reprezintă dobânzi și penalități, calculate pentru intervalul 2009- iunie 2012.
Revenind la datele contabile de la finele anului 2008 ale societății debitoare, reiese cu evidență faptul că modica sumă de 4711 de lei scadentă în 2009 ar fi putut și ar fi trebuit plătită de către administratorul pârât întrucât debitoarea a deținut disponibilități bănești de 798 de lei și active imobilizate de 57.473 de lei a căror existență ulterioară nu a justificat-o, întrucât în intervalul 2008-2010 debitoarea nu a mai depus documentele contabile, motiv pentru care s-a constatat dizolvarea de drept a acestei societăți comerciale și desemnarea lichidatorului C. R. A. D. în data de 21 iunie 2011. Dacă ar fi efectuat această plată, atunci nu s-ar fi acumulat accesoriile în cuantum de 3630 de lei și ar fi fost evitată ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, deși existau disponibilități la dispoziția pârâtului pentru efectuarea plăților către bugetul de stat, având în vedere și obligația de a preda lichidatorului, iar ulterior, lichidatorului judiciar activele imobilizate în valoare de 57.473 de lei pentru plata creanței în cuantum de 4.711 lei, pârâtul nu a efectuat aceste plăți și nu a predat aceste active.
În aceste condiții în mod judicios urmează a aplica prezumția simplă a folosirii bunurilor în folosul său ori al altuia, fiind astfel probată săvârșirea faptei ilicite de către pârât care, deși notificat, nu a predat bunurile aparținând debitoarei, respectiv activele imobilizate, în urma valorificării acestora urmând a fi acoperit prejudiciul suferit de creditori. Inerent, prin neplata datoriilor a fost determinată starea de insolvență a debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei ilicite a pârâților și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prejudiciul, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor statutari este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum reiese din adresa Municipiului T. anexată declarației de creanță.
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu și prejudicierea creditorilor societari care nu și-au încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, cu atât mai mult cu cât prin trecerea timpului penalitățile de întârziere au devenit tot mai oneroase, iar legătura de cauzalitate rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la acumularea penalităților de întârziere și, implicit, la deschiderea procedurii insolvenței.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 998 din vechiul Cod civil raportat la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței judecătorul sindic urmează a dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. R. T. S.R.L. în cuantum de 8704,09 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al S.C. R. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul R. D. G. ;i
]n consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. R. T.
S.R.L. în cuantum de 8704,09 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH, tehnored. LU 4.ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1902/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1659/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
