Sentința civilă nr. 1257/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1257/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către reclamanta C. DE I. T. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC G.
S., împotriva pârâților M. B. și M. M. S., cerere formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâților, d-na avocat Baciu Laura, cu împuternicire avocațială existentă la dosarul cauzei și reprezentanta reclamantei, d-na practician în insolvență Nemeș L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 19 aprilie 2013, de către reclamantă, note de ședință, comunicându-se un exemplar cu reprezentanta pârâților.
Reprezentanta reclamantei arată că, raportat la faptul că au fost predate cele două bunuri aparținând societății debitoare, nu se mai impune angajarea răspunderii cu privire la incidența dispozițiilor art.138 lit. e din Legea nr.85/2006, arătând că susține cererea cu privire la incidența în cauză a art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, însă o precizează invocând alte aspecte decât cele avute în vedre la momentul formulării cererii de angajare a răspunderii, în sensul că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că administratorul statutar nu a făcut demersuri de reconstituire a contabilității debitoarei.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentanților părților asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii de angajare a răspunderii, astfel cum a fost formulată și precizată prin notele de ședință, formulată împotriva administratorilor statutari M. B. și M. M. S. și obligarea acestora la plata pasivului rămas neacoperit al societății în cuantum de 3.733.360, 34 lei, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, în sensul că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, iar potrivit dispozițiilor art.26 din Legea nr.82/1991 în cazul de pierdere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire în termen de 30 de zile de la constatarea evenimentului, pârâții făcând într-adevăr dovada că majoritatea documentelor contabile au fost sustrase, o parte fiind predate fostului administrator judiciar conform susținerilor pârâților, însă pentru aceste documente nu au făcut demersurile necesare pentru reconstituirea lor.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii precizată formulată de către lichidatorul judiciar ca neîntemeiată, arătând că lichidatorul judiciar, în urma administrării probatoriului, a solicitat antrenarea răspunderii doar cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv fictivitatea contabilității sau neconformitatea acesteia cu dispozițiile legale, existând o neconcordanță între ceea ce a afirmat reclamanta în sensul că bunurile la care a făcut referire au fost evidențiate scriptic în evidențele contabile, în fapt nefiind regăsite, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale raportat la dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 ce presupune stabilirea elementelor concrete existente ale unui prejudiciu care a fost adus drepturilor creditorilor, existența faptei ilicite precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, apreciind că acest raport de cauzalitate nu există în cauza de față, iar ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu poate fi imputată administratorilor statutari. De asemenea, solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de antrenare a răspunderii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul C. DE I. T. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC G. S., i-a chemat în judecată pe pârâții B.
M. și M. M. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să suporte partea neacoperită din pasivul debitoarei aflat în insolvență în conformitate cu rpev. art.138 alin.1 lit.b și e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data formulării cererii pasivul debitoarei se ridica la suma de 3.733.360,34 lei, fapt ce rezultă din tabelul definitiv consolidat și că în funcție de evoluția concretă a mersului procedurii urmează să procedeze la actualizarea cuantumului pasivului la data punerii concluziilor pe fond.
S-a mai arătat că în urma deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei a analizat cauzele declanșării insolvenței, apreciind că unele condiții favorabile ale încetării de plăți care au complinit la intrarea în insolvență ar fi ținerea unei evidențe contabile neactualizate și folosirea unor bunuri ale societății în interesul unor terțe persoane.
Aceste concluzii ar reieși din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență.
În ceea ce privește incidența în speță a prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive și efectuarea unor manopere ce au făcut să dispară unele documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, lichidatorul a arătat că în urma inventarierii patrimoniului debitoarei a constatat că lista cu mijloace fixe a acestora figurau mai multe bunuri care în fapt nu au fost găsite și nu au fost predate practicianului în insolvență.
Bunurile sunt înregistrate în contabilitatea debitoarei, fapt menționat în cuprinsul procesului-verbal de inventariere și listelor de inventar din data de 2 martie 2012.
Lichidatorul a susținut că l-a notificat pe pârâtul M. B., aducându-i la cunoștință lipsurile la inventar constatate, solicitându-i predarea bunurilor aflate în aceste liste, fără însă ca pârâtul să dea curs solicitării și să justifice absența bunurilor.
Concluzia desprinsă de lichidatorul judiciar invocată în cuprinsul cererii de angajare a răspunderii prin raportare la cele mai sus menționate, a fost că în speță operează o prezumție simplă, conform căreia evidența contabilă a debitoarei nu îndeplinea cerințele de exigență prevăzute de Lega nr.82/1991, fiind îndeplinite în cauză condițiile de angajare a răspunderii raportat la prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
S-a apreciat că prejudiciul există având un caracter cert, în condițiile în care obligațiile creditorilor nu pot fi integral plătite din averea debitoarei, existând și raportul de cauzalitate între prejudiciu și culpă, acesta fiind prezumat, prejudiciul apărând ca o consecință a faptei ilicite.
S-a apreciat, drept urmare, că ambii administratori statutari ai debitoarei sunt răspunzători de neprezentarea bunurilor persoanei juridice, fiind îndeplinite cerințele existenței faptei prev. de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
S-a mai susținut că în sarcina pârâților poate fi reținută și fapta de a fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, prevăzută de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
În acest sens se susține că pârâtul M. B. a fost notificat atât la domiciliul său cât și la sediul procesual al debitoarei, în vederea justificării lipsei bunurilor din patrimoniul persoanei juridice, printre aceste bunuri figurând și 2 autoturisme înregistrate în evidența contabilă cu o valoare totală de 72.903 lei.
În lipsa predării bunurilor lichidatorul a apreciat că administratorul statutar a sustras în mod fraudulos de la o eventuală urmărire a creditorilor bunurile din averea debitoarei, bunuri având o valoare de intrare în contabilitate de 292.042 lei.
Fapta menționată este imputată ambilor administratori statutari, lichidatorul considerând că prejudiciul rezultă din aceea că nu pot fi acoperite obligațiile față de creditori din averea debitoarei, fapta fiind una care a determinat în mod cert ajungerea societății în stare de insolvență, existând pe cale de consecință și raportul de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciul produs.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare la data de 3 decembrie 2012, solicitând respingerea cererii formulate de lichidatorul judiciar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia închiderii fazei probatorii și acordării cuvântului în dezbateri judiciare.
În motivarea poziției procesuale pârâții au susținut că prin cererea de angajare a răspunderii li se impută săvârșirea faptelor rpev. de art. 138 alin. 1 lit.d și e din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care se susține că bunurile înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei nu au fost identificate faptic și nu i-au fost predate practicianului în insolvență.
Referindu-se la bunurile menționate în lista anexă procesului-verbal de inventariere avută în vedere de lichidatorul judiciar, pârâții au susținut că autoturismul marca Dacia 1305 având o valoare scriptică de 6.000 lei a făcut obiectul unei executări silite în dosarul execuțional nr.127/_ al BEJ STOLNEANU ROMEO MARIUS inițiată de creditorul SC PROPLAST PRODCOM S. .
Bunurile aflate la poziția 9, 15 și 17 din aceeași listă au făcut obiectul executării silite în dosarele execuționale nr.609 și 610/2010 ale aceluiași executor, la cererea creditorului SC GEALAN ROM. IA S. .
În ceea ce privește autoturismul marca Citroen Jumper ce figurează la poziția 16 din lista de inventar, cu valoare de 66.903 lei, a fost restituit societății de leasing financiar BCR LEASING IFN SA ca urmare a imposibilității de plată a ratelor.
Bunurile de la pozițiile 2-5 există în materialitatea lor, fiind defecte, putând fi puse la dispoziția lichidatorului, iar în ceea ce privește bunurile de la pozițiile 6-8 pârâții au arătat că au fost sustrase la data de 09/10 mai 2010, făcând obiectul dosarului penal nr._ soluționat de Judecătoria Gherla.
Pârâții au susținut că nu li s-a comunicat notificarea la care a făcut referire lichidatorul judiciar, astfel încât nu au avut cunoștință de situația invocată și, drept urmare, nu au fost în măsură de a justifica bunurile la care s-a referit practicianul în insolvență.
Față de situația reală invocată de către pârâți, aceștia au susținut că în cauză nu pot fi reținute ca fiind incidente disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, nefiind îndeplinită condiția săvârșirii unei fapte ilicite și nici existența prejudiciului ca și consecință a acesteia.
În ceea ce privește incidența în speță a prev. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, pârâții au susținut că solicitarea lichidatorului de a-i pune la dispoziție bunurile aflate în listele de inventar a fost comunicată la o adresă incorectă și nu a fost primită efectiv, neputând fi însușită de către instanță.
În plus, față de faptul că s-a justificat situația fiecărui bun în parte, pârâții apreciază că nu poate fi reținută în sarcina lor o conduită frauduloasă, constând în sustragerea bunurilor de la o eventuală urmărire a creditorilor.
Aceasta în condițiile în care inițierea procedurii de insolvență a debitoarei s-a făcut de către aceasta, pârâții arătând că erau interesați în remedierea situației persoane juridice și nu în aducerea acesteia în stare de insolvență.
Față de întâmpinarea depusă la dosar de către pârâți, reclamantul a depus la dosar, înregistrat fiind la data de 1 februarie 2013, un înscris intitulat "Poziție scrisă";, lichidatorul considerând întemeiate justificările pârâților în ceea ce privește bunurile debitoarei ce au făcut obiectul executării silite și, respectiv, a contractului de leasing încheiat cu BCR LEASING IFN SA.
În ceea ce privește restul bunurilor incluse în listele de inventar, lichidatorul a susținut că pârâții nu au justificat în nici un fel lipsa lor și nici nepredarea, în condițiile în care pârâților le revenea obligația de a preda toate bunurile pe care debitoarea le avea în patrimoniu începând cu data deschiderii procedurii insolvenței.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în continuare cerințele prev. de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește incidența prev. art.138 alin.1 lit.d, lichidatorul a susținut că prin întâmpinarea depusă nu s-a demonstrat în nici un fel faptul că s-ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
La data de 19 aprilie 2013 lichidatorul judiciar a depus la dosar un înscris intitulat
"Note de ședință";, arătând că în ceea ce privește restul bunurilor nepredate de către pârâți, incluse în listele de inventar, în afara autovehiculelor a căror situație a fost lămurită anterior, au fost predate la data de_ și casate în urma aprobării propunerii de către adunarea generală a creditorilor.
Drept urmare, s-a apreciat că pârâții au făcut dovada predării bunurilor la care s-a făcut referire prin cererea de angajare a răspunderii și că în speță nu mai sunt îndeplinite cerințele prev de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește incidența prev. art.138 alin.1 lit.d, lichidatorul a arătat că pârâții au depus la dosar dovezi prin care au arătat că o bună parte din evidența contabilă, precum și calculatorul unde se ținea contabilitatea debitoarei au fost furate și că în conformitate cu disp. art.26 din Legea contabilității nr.82/1991 pârâților le revenea obligația de a reconstitui documentele contabile în termen de 30 de zile de la constatarea evenimentului.
S-au invocat în acest sens Normele metodologice aprobate prin OMFP nr.1850/2004, documentele reconstituite purtând în mod obligatoriu mențiunea "reconstituit";.
Prin raportare la această obligați se arată că se impune angajarea răspunderii pârâților în baza disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006, întrucât aceștia aveau obligația de a reface contabilitatea debitoarei, pentru acoperirea pasivului neacoperit al debitoarei în cuantum total de 3.733.360,34 lei.
Analizând cererea formulată și precizată de către reclamantă, cu luarea în considerare a disp. art.138 alin.1 lit. d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie
suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, prin cererea introductivă lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii pârâților în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC G. S., pentru săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit.e, faptă constând în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, în condițiile în care s-a arătat că bunurile debitoarei au fost inventariate, fiind menționate în listele de inventar încheiate la data de 2 martie 2012, prin raportare la înscrierile făcute în contabilitatea persoanei juridice, însă nu au fost identificate în materialitatea lor și nici predate de către pârâți.
S-a mai arătat că pârâții au fost notificați la domiciliul lor în vederea predării bunurilor și la sediul social, fără însă a preda bunurile, motiv pentru care s-a considerat că în sarcina acestora poate fi prezumată fapta de a fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Pârâții au făcut însă dovada faptului că o parte din bunurile menționate în cuprinsul listei de inventar depusă la dosar de către lichidatorul judiciar la fila 9, respectiv autoturismul marca Dacia 1305 precum și bunurile menționate la pozițiile 9-15 și 17, pantograf, mașină automată de sudat, mașină de debitat oțel, masă de lucru, mașină de sudat 1 cap, mașină automată de debit UTT 403 și mașină dren ZZMFIX U 56630 ML142 au făcut obiectul executării silite în dosarele execuționale nr.127/_ al BEJ STOLNEANU MARIUS ROMEO și nr._, fapt care rezultă în mod clar și neechivoc din procesele-verbale încheiate de executorii judecătorești în dosarele execuționle menționate, depuse la dosar în copie xerox la filele 34-35.
Autoturismul marca Citroen Jumper menționat la poziția 16 din lista de inventar s-a dovedit de către pârâți a fi predat către societatea de leasing, fapt ce rezultă din cuprinsul procesului-verbal de predare-primire încheiat la data de 30 septembrie 2011 cu BCR LEASING IFN SA, proces-verbal depus la dosarul cauzei în copie xerox la filele 65-68.
Bunurile menționate la pozițiile 2-5 din lista de inventar au fost predate practicianului în insolvență, fapt recunoscut de acesta în cuprinsul înscrisului intitulat "Note de ședință";înregistrat la dosar la data de_, constând în două mașini de găurit și o mașină Biax și casate în urma aprobării propunerii făcute de practicianului în insolvență de către adunarea generală a creditorilor.
În ceea ce privește bunurile menționate în lista de inventar la pozițiile 6-8, fierăstrău, pendular și debitor electric, pârâții au făcut dovada faptului că au fost sustrase la data de 09/10 mai 2010, făcând obiectul dosarului penal nr._ soluționat de Judecătoria Gherla, dovada fiind făcută prin înscrisurile depuse la dosar intitulate "Proces-verbal de recunoaștere"; (f.70-71), "Declarație"; (f.72) și sentința penală nr.1667/_ .
Pe cale de consecință, judecătorul sindic apreciază, cum de altfel a arătat și lichidatorul judiciar în final, că pârâții au justificat fiecare bun ce figura înregistrat în contabilitatea debitoarei și că nepredarea acestora practicianului în insolvență în vederea valorificării și recuperării parțiale a creanțelor debitoarei este pe deplin justificată, neputându-se reține în sarcina administratorilor statutari fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d constând în ascunderea sau deturnarea unei părți din activul debitoarei în dauna intereselor creditorilor.
În ceea ce privește incidența în speță a prev. art.138 alin.1 lit.d, se impune a se preciza faptul că în motivarea cererii lichidatorul a susținut că nepredarea bunurilor menționate în lista de inventar, bunuri înregistrate în contabilitatea debitoarei și neidentificarea lor faptică, în condițiile în care figurau scriptic în evidența contabilă, ar conduce la prezumția simplă conform căreia evidența contabilă a debitoarei nu îndeplinea exigențele impuse de Legea nr.82/1991 republicată și a normelor de aplicare ale acesteia, prezumându-se că evidența contabilă a debitoarei nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Din această perspectivă, judecătorul sindic apreciază că neevidențierea în contabilitatea debitoarei a ieșirii din patrimoniul acesteia a bunurilor menționate în lista de inventar poate fi reținută ca fiind o faptă reală, însă pentru a fi angajată răspunderea pârâților se impunea a se face dovada faptului că această faptă a cauzat starea de insolvență a debitoarei și că exista un raport de cauzalitate între prejudiciul creditorilor constând în nerecuperarea creanțelor și fapta ilicită săvârșită de pârâți.
Judecătorul sindic apreciază că o astfel de dovadă absolut necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în condițiile reglementate de disp. art.138 alin.1 lit.d, era necesar a fi făcută de către lichidatorul judiciar titular al cererii de chemare în judecată.
Din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență întocmit de lichidatorul judiciar, raport depus la dosarul cauzei la filele 24-27, judecătorul sindic reține faptul că în urma examinării documentelor financiar-contabile și a situațiilor depuse pe ultimele 3 exerciții financiare 2008-2010, a rezultat faptul că activitatea debitoarei s-a redus în mod considerabil începând cu anul 2010, cifra de afaceri scăzând la
878.275 lei în 2010 față de 2.462.751 lei în 2009, iar numărul de angajați s-a redus de la 32 de angajați în 2009 la 15 angajați în 2010.
De asemenea s-a constatat o creștere a datoriilor debitoarei în 2010, valoarea acestora fiind de 4.142.380 lei, spre deosebire de 3.986.088 lei în 2009.
Practicianul în insolvență a apreciat că înregistrarea pierderilor pe parcursul a 3 ani consecutivi și îndeosebi pierderea aferentă anului 2010 în sumă de 261.984 lei, precum și creșterea valorii obligațiilor persoanei juridice au fost cauzele intrării debitoarei în insolvență.
Din analiza indicatorilor de eficiență a rezultat împrejurarea că debitoarea s-a confruntat cu o lipsă de lichidități reflectată de indicatorii lichidității curente și imediate și o creștere a gradului de îndatorare cu valori ridicate, aspecte care au avut drept consecință intrarea debitoarei în stare de insolvență.
În conformitate cu disp. art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, practicianul în insolvență avea obligația de a identifica în cuprinsul raportului întocmit în conformitate cu art.59 alin.1 persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei ori, în cazul în speță, după cum rezultă din cuprinsul acestui raport, starea de insolvență nu a fost imputată unor persoane, apreciindu-se că se datorează unor factori obiectivi.
De altfel, angajarea răspunderii pârâților prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.d impunea sarcina reclamantului obligația de a dovedi faptul că starea de insolvență se datorează ținerii unei contabilități fictive, neținerii unei contabilități în conformitate cu legea sau unor acțiuni ce au determinat dispariția unor documente contabile.
Pe lângă faptul că în cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență reglementat de disp. art.59 din Legea nr.85/2006 s-a menționat faptul că au fost analizate documentele financiare ale debitoarei și situațiile financiare depuse aferente ultimilor 3 exerciții financiare 2008-2010, judecătorul sindic mai reține faptul că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recunoaștere încheiat cu ocazia certcetărilor în dosaarul de urmărire penală nr.197/P/2010 sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, în data de 8-10 mai 2010 persoane necunoscute au pătruns prin efracție în incinta SC G. S. de unde au sustras mai multe bunuri constând în 2 unități calculator aflate la punctul de lucru al debitoarei situat în loc.Iclod nr.1C, bunuri sustrase împreună cu unitățile de calculator, identificate de organul de cercetare penală cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 11 mai 2010 la locuința numiților Marcus Corneliu și Berki Andrei.
Cu aceeași ocazie s-a constatat că pe unul dintre calculatoare era stocat programul de contabilitate ce aparținea debitoarei și că lipseau de la unitățile de calculator cheile de licență pentru programele de contabilitate, printre alte bunuri care au fost sustrase de la punctul de lucru al debitoarei.
Despre faptul sustragerii documentelor contabile s-a făcut mențiune și în cuprinsul declarației date de numitul Roman Alin ce deținea calitatea de director comercial al debitoarei, fapt ce rezultă din cuprinsul declarației depuse la dosar la fila 72.
Judecătorul sindic reține faptul că pârâții au făcut dovada faptului că o bună parte din evidența contabilă a fost sustrasă și că susținerile lichidatorului judiciar conform cărora pârâții erau obligați să ia măsuri pentru reconstituirea acestora sunt reale, însă nu suficiente pentru angajarea răspunderii pârâților, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că în lipsa acestei reconstituiri starea de insolvență a debitoarei nu s-ar fi instalat.
Față de considerentele mai sus reținute, ținând cont de concluziile raportului întocmit în condițiile prev. de art.59 din Legea nr.85/2006, având în vedere faptul că nu s-a dovedit împrejurarea invocată de lichidator în sensul că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de nereconstituirea documentelor contabile aparținând debitoarei sustrase cu ocazia furtului din 8-10 mai 2010, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de practicianul în insolvență ca fiind nefondată, apreciindu-se că nu se impune angajarea răspunderii pârâților pentru recuperarea pasivului debitoarei rămas neacoperit.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., reclamantul va fi obligat să-i achite pârâtului M. B. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea formulată și precizată de reclamanta C. DE I. T. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC G. S., în contradictoriu cu pârâții B. M. și M. M. S., ambii dom. în C. -N., str.O. br.1, bl.S.1, ap.10, jud.C., cerere având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 3.733.360,34 lei.
Obligă reclamanta să-i achite pârâtului M. B. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2323/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 3372/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
