Sentința civilă nr. 2323/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1*
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2323/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar H. B. R. SPRL împotriva pârâților C. SA și R. I. M., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC R. E. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar de către pârâtul R. I.
M., la data de 18 septembrie 2013, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2013, care este parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 noiembrie 2012, lichidatorul judiciar H. B. R. SPRL F. C. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. E. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților C. SA și R. I. M. și obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 162.807,59 lei reprezentând pasivul debitoarei rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestora se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că prin sentința pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC R. E.
S. . Lichidatorul judiciar a notificat debitoarea și administratorul statutar cu privire la deschiderea procedurii falimentului și obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele si documentele financiar contabile ale debitoarei, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006. Pârâtul R. I. M. i-a comunicat lichidatorului judiciar faptul că nu deține nici un act al debitoarei, toate actele fiind predate actualului asociat, pârâtul C. S. D. cu ocazia cesiunii părților sociale. De asemenea, a menționat că în patrimoniul debitoarei au existat două autoturisme, care au fost înstrăinate de pârâtul C. S. D. .
Lichidatorul judiciar a arătat că gestiunea societății debitoare nu a fost predată, iar în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a apelat la informațiile privind situațiile financiare afișate pe site-ul oficial al M. ului finanțelor Publice, ultimele situații financiare înregistrate la organele financiare fiind depuse în decembrie 2011.
Prin nepredarea documentelor contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a lua măsuri pentru recuperarea creanțelor și pentru plata pasivului.
Potrivit disp. art.73 alin.1 lit.c și lit.e din Legea nr.31/1990 administratorul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
De asemenea, prin faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului documentele contabile de către administratorii statutari aceștia au încălcat prevederile art.35 și 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, dând naștere prezumției de neținere a contabilității conform normelor legale.
Lichidatorul judiciar a arătat că a fost împiedicat în realizarea atribuțiilor sale relativ la recuperarea creanțelor și la lichidarea bunurilor din averea debitoarei, datorită nepredării evidențelor contabile. Prin această faptă ilicită, interesele creditorilor debitoarei au fost direct afectate, pentru că lichidatorul judiciar nu a putut identifica nominal creditorii, respectiv eventualele creanțe de încasat, neputând proceda la recuperarea acestora.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, lichidatorul judiciar a arătat că îndeplinirea acestei condiții este evidentă, datorită faptului că din datele
financiar-fiscale reiese că debitoarea a deținut bunuri în patrimoniu, însă lipsa evidențelor contabile a condus la imposibilitatea recuperării creanțelor și la identificarea bunurilor societății.
De asemenea, deși prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului s-a stabilit în sarcina pârâșilor depunerea la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până în prezent. În consecință, nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor de gestiune contabilă prevăzute de art.28 din Legea insolvenței are semnificația neținerii contabilității conform normelor legale aplicabile.
Conform situațiilor financiare depuse la organele fiscale reiese faptul că debitoarea deține bunuri mobile, fapt ce rezultă și din declarațiile pârâtului R. I. M., care a menționat că în patrimoniul societății au existat două autoturisme care au fost înstrăinat de pârâtul C.
S. D. . Nepredarea bunurilor care figurează în evidențele contabile constituie o prezumție că pârâții au ascuns activele debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 1 februarie 2013, pârâtul R. I. M. a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale personale formulată împotriva acestuia ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că prin hotărârea asociaților societății nr.1 din_ asociații C. SA si R. I. M. au hotărât modificarea actului constitutiv in sensul retragerii asociatului R. I. M., cesiunea partilor sociale deținute de acesta asociatului C. SA care devine asociat unic si administrator al societății, cu toate responsabilitățile aferente. In acest context, prin declarația autentificata prin încheierea nr.996/_ de către BNP Gorun si Asociații, numitul C. S. -A. declara pe proprie răspundere ca "isi asuma intreaga răspundere pentru întreaga activitate desfășurata de către SC R. E. S., incepand cu data de_ intrucat celalalt administrator R. I. M. nu a făcut nici un act de admnistrare a societății";, inscris prin care se consfinteste ca atât in perioada anterioara cat si ulterior cesionarii partilor sociale, administratorul real si cel de fapt a fost numitul C. SA .
Prin cererea de antrenare a raspunderii lichidatorul judiciar precizează pe de o parte ca pentru predarea documentelor contabile lichidatorul judiciar a comunicat fostului asociat (pârâtului R. I. M. ) o notificare pentru predarea actelor de gestiune si pentru lămurirea altor împrejurări, solicitare la care acesta a dat curs, comunicând faptul ca nu deține nici un fel de act al societății debitoare, acestea fiind in posesia actualului asociat, indicând adresa la care acesta poate fi contactat si faptul ca actele contabile ale societății sunt depozitate la subsolul (beciul) unde domiciliază mama lui C. SA precum si faptul ca ulterior cesionarii partilor sociale, administratorul societății a instrainat autoturisme din patrimoniul societății, elemente de natura sa conducă la constatarea bunei credințe din partea pârâtului R.
I. M. . Cu toate acestea, deși pârâtul a depus toate diligentele, lichidatorul judiciar i-a adus la cunoștința ca nu a intrat in posesia actelor societății, lucru de care pârâtul susține că nu este răspunzător si a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului R. I. M. in solidar cu administratorul statutar al societății.
Pârâtul a arătat că se invoca motiv al atragerii răspunderii dispozițiile art. 138 alin.l lit.d si lit.e din Legea nr.85/2006, in sensul ca parații nu au predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, respectiv faptul ca parații au ascuns o parte din activul deținut de societatea debitoare. Sub ambele aspecte, pârâtul a apreciat că angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia este făcuta de lichidatorul judiciar cu rea credința, pârâtul, conform celor expuse anterior, colaborand cu lichidatorul, iar in cauza nu se poate vorbi de reaua credința a pârâtului, acesta nefiind dovedita.
S-a arătat că nu sunt intrunite fata de pârâtul R. I. M. nici elementele de atragere a răspunderii patrimoniale raportat la buna credința a acestuia, nefiind in speța intrunite fata de acesta elementele răspunderii patrimoniale, respectiv comiterea unor fapte ilicite și vinovăția, toate acestea regasindu-se in persoana numitului C. M. A., fata de care se impune atragerea răspunderii si sesizarea organelor de urmărire penala competente, faptele acestuia imbracand si caracter penal, respectiv incalcarea dispozițiilor Legii contabilității cat si a dispozițiilor legii societăților comerciale cu privire la administrarea societăților comerciale.
De asemenea, invocarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art.28 din Legea 85/2006 este lipsita de relevanta in acțiunea in răspundere prevăzuta de art. 138 din Legea 85/2006, atâta timp cat nu se face dovada comiterii faptelor imputate, facand in mod expres referire la art. 138 alin.(l) lit. d) si e) din Legea 85/2006 cat si la cele relatate anterior in sensul administrarii reale si de fapt a societății de către paratul C. M. A. cat si de buna credința a pârâtului R. I. M. .
De asemenea, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpa a persoanei a cărei răspundere se solicita a fi stabilita, ci prevăd in concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comerciala debitoare, iar informația data de pârât privind instrainarea unor mijloace auto din proprietatea societății de către numitul C. M.
A. este doar de natura unei informații, fara ca lichidatorul judiciar sa o dovedească.
Prin sentința civilă nr.361/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ /a1 a fost admisă în parte cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar S. "H. B. R. "; SPRL desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC R. E. S. și în consecință a fost obligat pârâtul C. SA să plătească suma de 153.314,45 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC R. E. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea în ceea ce îl privește pe pârâtul R. I. M.
, precum și restul pretențiilor reclamantei.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat recurs practicianul în insolvență, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și, în urma rejudecării cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii formulate în temeiul disp. art.138 din Legea nr.85/2006 și angajarea răspunderii patrimoniale a ambilor intimați pentru acoperirea integrală a pasivului debitoarei SC R. ELECTRONIC S. până la concurența sumei de 162.807,59 lei din care suma de 153.314,45 lei reprezintă creanțe înscrise în tabelul definitiv, suma de 6.211,90 lei onorariul lichidatorului judiciar conform hotărârii adunării creditorilor din 2 noiembrie 2012, suma de 3.066,29 lei datorată fondului de lichidare și suma de 214,95 lei cheltuieli de procedură.
Prin decizia civilă nr.3752/_ a fost admis recursul declarat de debitoare prin administrator judiciar, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut faptul că judecătorul sindic a procedat la examinarea acțiunii formulate de către administratorul judiciar numai în ceea ce-l privește pe pârâtul C. SA în condițiile în care principiul ce guvernează răspunderea administratorilor, potrivit art.73 lit.c din Legea nr.31/1990 este cel al răspunderii solidare, iar răsturnarea prezumției în ceea ce privește solidaritatea presupune verificarea îndeplinirii condițiilor instituite de legiuitor pentru a deveni eficientă această apărare.
S-a apreciat că judecătorul sindic nu a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor respectiv a existenței situațiilor în care solidaritatea poate fi înlăturată, limitându-se la a valorifica un înscris reprezentând o declarație pe proprie răspundere a pârâtului C. SA
, ceea ce echivalează cu omisiunea cercetării fondului litigiului.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, după casarea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic în calea de atac a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere disp. art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține faptul că prin dispozițiile legale enunțate legiuitorul a dat posibilitatea practicianului în insolvență ca în situația în care identifică persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei prin raportul întocmit în conformitate cu disp. art.59 alin.1, să solicite judecătorului sindic să dispună ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de persoanele respective, membri ai organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană ce a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Din întreaga economie a normei legale invocate judecătorul sindic reține faptul că identificarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență este rezultatul analizei făcute de practicianul în insolvență în condițiile întocmirii raportului de activitate prev. de art.59 din Legea nr.85/2006, condiția esențială pentru angajare acestei răspunderi fiind săvârșirea de către persoana identificată a unor fapte expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art.138 alin.1 lit.a-g, cu condiția ca aceste fapte să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Drept urmare, angajarea răspunderii poate fi dispusă doar pentru o parte a pasivului debitoarei, pasiv care se circumscrie creanțelor înscrise în tabelul definitiv ori în tabelul definitiv consolidat, în funcție de tipul de procedură a falimentului înregistrat în speță, și doar pentru situațiile în care prin fapta concretă săvârșită de către membri organelor de conducere sau orice altă persoană, anterior deschiderii procedurii, a fost generată starea de insolvență, respectiv imposibilitatea debitoarei de a acoperi datoriile certe, lichide și exigibile cu fondurile bănești disponibile la un moment dat.
Din această perspectivă, judecătorul sindic va reține faptul că, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor întocmit de practicianul în insolvență, depus la dosar la fila 6, creanțele declarate împotriva debitoarei se ridică la suma de 153.314,45 lei.
În sarcina pârâților se invocă săvârșirea faptelor prev. de art.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în folosul unei alte persoane, ținerea unei contabilități fictive sau efectuarea unor fapte menite să aibă drept consecință dispariția unor documente contabile ori neținerea contabilității în conformitate cu legea și, respectiv, deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Pentru început se impune a se preciza faptul că cei doi pârâți față de care se solicită angajarea răspunderii de către administratorul judiciar dețineau calitatea de asociat și administrator al debitoarei SC R. E. S., calitate dobândită la data de_, fapt ce rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, menționate în înscrisul depus la dosar la filele 14-19.
Se mai reține faptul că la data de 5 iulie 2012, în urma cererii cu nr.533435/15 iunie 2012, Oficiul Național al registrului Comerțului prin rezoluția nr.514285/5 iulie 2012, pronunțată în dosar nr.533435/15 iunie 2012, a admis cererea formulată de asociatul C. S.
A. și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la modificarea sediului social al debitoarei, la transmiterea părților sociale, retragere asociat, în conformitate cu hotărârea adunării generale a asociaților nr.1/31 mai 2012.
Totodată, s-a constatat depunerea actului constitutiv actualizat la Oficiul Registrului Comerțului.
În conformitate cu hotărârea asociaților mai sus menționată, depusă la doar în copie xerox la fila 25, hotărâre în cuprinsul căreia se fac referire și la contractul de cesiune încheiat între asociații debitoarei, a fost aprobată de cei doi asociați retragerea din societate a pârâtului
R. I. M. prin cesionarea celor două părți sociale în valoare de 100 lei deținute către pârâtul
C. SA precum și pierderea de către cedent a calității de asociat și administrator.
În baza aceleiași hotărâri, calitatea de asociat era dobândită pentru toate părțile sociale ale debitoarei de către pârâtul C. SA, devenit asociat unic, administrarea societății dispunându-se a se face de către aceeași persoană, hotărându-se și modificarea sediului social al persoanei juridice la adresa din C. -N., str.Fabricii nr.145/A, sediul secundar din C. -N.
, Calea Baciului nr.79B desființându-se.
Anterior cesionării părților sociale de către pârâtul R. I. M. pârâtul C. SA, printr-o declarație autentică dată în fața Biroului Notarilor Publici Gorun și Asociații, declarație autentificată sub nr.996/21 martie 2012, își asuma întreaga răspundere pentru întreaga activitate desfășurată de debitoare începând cu data de_ și până la zi, motivat pe faptul că celălalt administrator al persoanei juridice, respectiv R. I. M., nu a făcut nici un act de administrare a societății în această perioadă.
Judecătorul sindic consideră că această declarație se impune a fi avută în vedere și probează faptul că administrarea persoanei juridice SC R. E. S. s-a făcut doar de către pârâtul C. SA, chiar în condițiile în care administrator al debitoarei era de la data de_ și pârâtul R. I. M. .
Declarația are relevanță în cauză, în baza acesteia impunându-se a se ține cont de mărturisirea extrajudiciară făcută de către pârâtul C. SA referitoare la faptul că actele de administrare a persoanei juridice s-au făcut în exclusivitate doar de către acesta, motiv pentru care își asumă răspunderea pentru întreaga activitate desfășurată de debitoare începând cu data de_ și până la zi.
Chiar dacă pârâții în calitate de administratori aveau puteri depline și, prin urmare, dreptul de a administra persoana juridică și de a o reprezenta în relațiile cu terții, fiind răspunzători, prin raportare la art.73 din Legea nr.31/1990, față de terți, întrucât alineatul 2 al articolului menționat statuează asupra dreptului creditorilor de a formula acțiune în răspundere împotriva administratorilor în condițiile deschiderii procedurii insolvenței, judecătorul sindic apreciază că pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâtului R. I. M. reclamantul era obligat să facă dovada faptului că prin fapta sa acesta a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Deși angajarea răspunderii pârâților s-a solicitat prin cererea introductivă pentru motivele prev. de art.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, considerentele menționate de către practician în cuprinsul motivelor cererii au în vedere doar faptele prevăzute de literele d și e ale art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv nepredarea actelor contabile și ascunderea unei părți din activul debitoarei.
Pârâtului R. I. M. i se impută faptul că i-a fost solicitată predarea documentelor contabile, pârâtul fiind notificat pentru data de 16 august 2012 la sediul administratorului judiciar în vederea predării actelor de gestiune ale debitoarei și pentru lămurirea altor împrejurări legate de locul unde poate fi găsit actualul asociat al persoanei juridice, pentru a lămuri activitatea desfășurată până la data cesiunii de părți sociale și bunurile existente în
patrimoniul societății debitoare, în urma notificării acesta nefiind prezent la sediul practicianului în insolvență.
Această împrejurare nu poate fi circumscrisă disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reținând faptul că nici una dintre celelalte fapte invocate de către lichidatorul judiciar și menționate în categoria faptelor care s-ar circumscrie literei d și e nu poate fi considerată ca fiind încadrată la litera a art.138 alin.1.
În urma interogatoriului administrat după casarea cauzei și trimiterea ei spre rejudecare pârâtului R. I. M. se reține faptul că administrarea debitoarei, astfel cum rezultă și din declarația făcută de pârâtul C. SA, s-a făcut doar de către acesta și că actele contabile ale persoanei juridice, odată cu cesiunea părților sociale, nu au mai fost în posesia fostului asociat și administrator statutar, acestea fiind preluate cu acordul său de actualul administrator statutar și mutate la sediul nou al persoanei juridice.
Se mai reține și faptul că bunurile aparținând debitoarei au fost preluate de către același asociat și unic administrator statutar, depozitate o perioadă la locuința acestuia, pârâtul arătând că debitoarea deținea în proprietate două autoturisme marca Skoda și respectiv un autoturism marca Peugeot, primul dintre autovehicule fiind valorificat de către pârâtul C. SA încă în perioada în care calitate de asociat și administrator o avea și pârâtul R. I. M., iar cel de al doilea după încheierea contractului de cesiune.
În patrimoniul debitoarei se afla și un stoc de marfă la momentul cesiunii părților sociale, stoc de marfă în cuantum de aproximativ 30.000 lei, iar în ceea ce privește conturile debitoarei, la aceeași dată pârâtul a arătat că nu înregistrat lichidități, datoriile persoanei juridice fiind de aproximativ 100.000 lei.
Față de declarația în formă autentică dată de către pârâtul C. SA, judecătorul sindic consideră că angajarea răspunderii pârâtului R. I. M. nu poate fi dispusă pentru nici una din faptele imputate de practicianul în insolvență, cu mențiunea că în ceea ce privește fapta reglementată de prev. art.138 alin.1 lit.a nu a fost nici măcar menționat în ce ar consta, practicianul mărginindu-se la a menționa această normă legală, fără a face referire în cuprinsul considerentelor la motivele care l-au determinat să-și formeze convingerea conform căreia angajarea răspunderii s-ar impune și din perspectiva acestei dispoziții legale.
De altfel, chiar și în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență practicianul a menționat că în sarcina administratorilor statutari s-ar impune a fi reținută săvârșirea faptelor prev. de arrt.138 alin.1 lit.d și e.
Așa fiind, judecătorul sindic consideră că simpla menționare a faptului că în sarcina pârâților s-ar impune a fi reținută și săvârșirea faptelor prev. de art.138 alin.1 lit.a nu este suficientă pentru a se dispune angajarea răspunderii, atâta timp cât nu se menționează în mod concret fapta imputată pârâților și nu s-a făcut dovada că pârâții ar fi cauzat prin pretinsa faptă starea de insolvență a debitoarei.
Totodată, se apreciază că în sarcina pârâtului R. I. M. nu poate fi reținută nici săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit.d, respectiv nepredarea lichidatorului judiciar a actelor contabile ale debitoarei, astfel cum se impută, de altfel, ambilor pârâți prin cererea introductivă, întrucât pârâtul prin interogatoriul ce a fost administrat a arătat că documentele contabile au fost preluate de pârâtul C. SA și mutate la locuința sa o perioadă și, ulterior, la noul sediu și, pe de altă parte, întrucât prezumția de neținere a contabilității invocată de practicianul în insolvență a fost răsturnată prin dovedirea faptului că această contabilitate a fost ținută cel puțin până la momentul la care pârâtul și-a cesionat părțile sociale și a renunțat la calitatea de administrator statutar.
Nu poate fi reținută în sarcina aceluiași pârât nici ascunderea unei părți din activul debitoarei, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că acesta a procedat la ascunderea bunurilor persoanei juridice, în cuprinsul interogatoriului fiind date relații despre bunurile existente în patrimoniul acesteia la momentul încheierii contractului de cesiune.
Față de considerentele mai sus reținute, deoarece nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către pârâtul R. I. M. și nici dovada faptului că acesta ar fi cauzat prin pretinsele fapte starea de insolvență a debitoarei, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de reclamant împotriva sa ca fiind nefondată.
Cât privește pretinsa solidaritate invocată de practicianul în insolvență, solidaritate care ar decurge din faptul că ambii pârâți au avut calitatea de administratori statutari în aceeași perioadă și din conținutul art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic apreciază că nu poate fi reținută în condițiile în care pârâtul C. SA a recunoscut faptul că începând cu data de_ a făcut singur acte de administrare a persoanei juridice și că pârâtul R. I.
M. nu a exercitat nici un fel de acte specifice calității de administrator.
Legiuitorul a urmărit prin intermediul disp. art.138 angajarea răspunderii persoanelor care se fac efectiv vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei, simpla calitate de
administrator statutar al persoanei juridice nefiind suficientă pentru a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale personale, fiind necesară și săvârșirea unor fapte de natură să determine, să genereze starea de insolvență.
Invocarea de către reclamant a disp. art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006 nu-și găsește aplicabilitatea întrucât nu s-a făcut dovada faptului că apariția stării de insolvență a fost contemporană sau anterioară perioadei de timp în care ambii pârâți și-au exercitat mandatul, atâta timp cât prin declarația făcută de către pârâtul C. SA a rezultat în mod clar și fără tăgadă împrejurarea că nu se poate vorbi despre exercitarea unui mandat de către pârâtul
I. M. .
Judecătorul sindic apreciază că neparticiparea pârâtului R. I. M. la actele de administrare reprezintă o situație care, odată recunoscută de către celălalt pârât, face inaplicabilă solidaritatea prezumată de lege în caz de pluralitate de persoane.
Pe de altă parte, judecătorul sindic consideră că în sarcina pârâtului C. SA se impune a fi dispusă angajarea răspunderii în condițiile reglementate de disp. art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006, prin raportare la declarația în formă autentică pe care acesta a făcut-o în fața notarului public în cursul anului 2012, anterior deschiderii procedurii debitoarei, precum și în condițiile în care acesta nu s-a prezentat la interogatoriu, deși legal citat, situație față de care se consideră că se impune a se face aplicabilitatea în cazul în speță a prev. art.225 C.pr.civ.
Pârâtul nu i-a predat practicianului în insolvență documentele contabile aparținând debitoarei, în condițiile în care pârâtul R. I. M. a arătat că acestea au fost luate de la sediul social al persoanei juridice și mutat la celălalt sediu, fapta putând fi încadrată în cea prev. de art.138 alin.1 lit.d, existând prezumția că în situația în care acestea nu au fost predate, evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea ori nepredarea contabilității ar crea prezumția ținerii unei contabilități fictive, putându-se reține și fapta de a fi fost făcute dispărute unele documente contabile pentru a nu se cunoaște situația reală a persoanei juridice.
Lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât, solicitându-i să-i predea documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, lichidatorului judiciar nefiindu-i predate documentele prevăzute de art.28, deși pârâtul, în calitate de administrator statutar avea obligația predării acestora prin raportare la disp. art.35 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului statutar există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Totodată, se reține în sarcina pârâtului faptul că a preluat toate bunurile persoanei juridice constând în stoc de marfă în cuantum de aproximativ 30.000 lei, existent în patrimoniul acesteia la data cesiunii, stoc de marfă care însă nu a fost predat practicianului în insolvență în vederea valorificării, din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență rezultând împrejurarea că la sfârșitul anului 2011 valoarea stocurilor era de 68.757 lei.
în ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că nu i-au fost predate cel două autoturisme existente în patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic reține informațiile furnizate de către pârâtul R. I. M., conform cărora cele două autovehicule ar fi fost valorificate de către pârâtul C. SA și că, pe cale de consecință, nepredarea nu poate fi considerată ca fiind rezultatul faptei de a ascunde o parte din activul persoanei juridice atâta timp cât bunurile au fost înstrăinate.
Practicianul în insolvență nu a verificat împrejurarea dacă sumele rezultate în urma valorificării celor două autoturisme au intrat în patrimoniul debitoarei și modul în care au fost utilizate în interes propriu sau în interesul persoanei juridice, astfel încât judecătorul sindic
consideră că nu pot fi reținute susținerile practicianului în insolvență conform cărora bunurile respective au fost ascunse sau însușite.
Nepredarea stocului de marfă, însă, poate fi considerată ca o faptă cauzatoare de insolvență, ascunderea activului debitoarei încadrându-se în categoria faptelor reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește cuantumul sumei pentru care poate fi angajată răspunderea pârâtului judecătorul sindic consideră că doar pentru suma care este înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei se poate dispune angajarea și respectiv obligarea pârâtului la plata pasivului, respingându-se cererea formulată de practicianul în insolvență de a se dispune angajarea răspunderii pentru suma de 9.493,14 lei, sumă ce reprezintă onorariul lichidatorului judiciar, suma datorată fondului de lichidare și contravaloarea cheltuielilor de procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta societatea profesională H. B. R. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC R. E. S. împotriva pârâtului C.
A., cu domiciliul în C. -N., str. T., nr. 21, ap. 50, jud. C. și în consecință: Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 153.314,45 lei.
Respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. SA pentru plata sumei de 9.493,14 lei cu titlu de pasiv nerecuperat.
Respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului R. I. M., cu domiciliul în C. -N., str. F., nr. 7, ap. 53, jud. C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 5130/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1257/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
