Decizia civilă nr. 2988/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2988/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către pârâtul recurent M. V. împotriva Sentinței civile nr. 4261/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu intimat SC S. C. SRL PRIN LICHIDATOR J. M. R. L. I. S., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /a1 antr.rasp.dep.de M. AGEMENT REORG.L. I. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 4261 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar M. AGEMENT R. L. I. S. împotriva pârâtului M.
V. și în consecință:
A fost obligat pârâtul M. V. să plătească suma de 235.280,90 lei reprezentând pasivul debitoarei SC S. C. SRL, aflată în procedura falimentului în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâtul M. V., care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia.
Potrivit bilanțului contabil din_ predat lichidatorului judiciar debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 10.369 lei, stocuri în valoare de 2.369 lei, creanțe în sumă de 62.870 lei, numerar și echivalent de numerar în sumă de 95.019 lei. Dintre aceste active doar activele imobilizate în valoare de 10.369 lei au fost justificate, activele circulante nefiind predate lichidatorului judiciar și nefiind furnizate informații cu privire la acestea. Faptul că aceste active nu au fost predate lichidatorului judiciar dă naștere prezumției că administratorul statutar le-a folosit în interes propriu sau în al unei alte persoane, iar acesta nu s-a aparat in singura modalitate permisa, respectiv nu a rasturmat aceasta prezumtia simpla, care se aplica in absenta unor inscrisuri justificative referitoare la bunurile evidentiate scriptic ca facand parte din averea debitoarei.De asemenea, poate fi aplicata o prezumtie simpla si in ceea ce priveste ajungerea in stare de insolventa datorita lipsei activelor societatii debitoare, prezumtie care de asemenea nu a fost in speta rasturnata.
Acumularea de datorii către instituțiile statutului și către terți, a căror neplată la timp a atras perceperea de majorări și penalități este generata si de aceea ca paratul nu s-a preocupat de recuperarea de creante, ceea ce ar fi atras disponibilitati banesti si ar fi permis achitarea datoriilor debitoarei la scadenta, iar fapta culpabila a paratului este in relatie directa de cauzalitate cu ajungerea in stare de insolventa Raportul de cauze face vorbire despre acumularea datoriilor ca si cauza a ajungerii in stare de insolventa, insa aceasta nu il exonereaza pe parat de raspundere, apararea sa in acest sens fiind neintemeiata.
In ceea ce priveste apararea referitoare la aceea ca in mod neintemeiat se solicită obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 235.280,9 lei, desi se invoca lipsuri de 160.258 lei, judecatorul sindic a inlaturat-o ca nefondata, deoarece prejudiciul produs trebuie raportat la pasivul existent conform tabelului definitiv de creante, acesta fiind prejudiciul real si actual existent ca urmare a unei fapte culpabile care a condus la starea de insolventa.
Se invoca in aparare ca stocurile lipsa ar exista incorporate in lucrarea de termoizolatie mentionata, insa judecatorul sindic a constatat ca nu exista nici o dovada in sprijinul afirmatiilor paratului, dupa cum nu exista nici evidentieri contabile pentru primele banesti pe care acesta sustine ca le-ar fi acordat muncitorilor si nici documente contabile justificative pentru sumele ridicate cu titlu de avansuri de trezorerie.
In acest context s-a apreciat ca apararile formulate de parat sunt neintemeiate si au fost inlaturate, observand insa in subsidiar ca de fapt paratul nici nu neaga ca exista o suma de bani lipsa din averea debitoarei ( 48.906,06, respectiv: 63.906,06 lei la data de_ minus 15.000 prime).
Raportat la faptul că există nejustificate bunuri se apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta le-a folosit în interes personal.
Faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea acesteia de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar a fost apreciată drept întemeiată, și a fost admisă inlaturand ca nerelevante apararile paratului.
În baza prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, pârâtul a fost obligat să plătească suma de 235.280,90 lei reprezentând pasivul debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. V.
solicitând admiterea recursului, casarea Sentintei Civile nr. 4261/2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Specializat C., fiind necesara administrarea de probe.
Apreciază ca, in mod eronat, prima instanta a considerat ca nepredarea catre lichidatorul judiciar a unor active ale societatii debitoare "da nastere prezumtiei ca administratorul statutar le-a folosit in interes propriu sau in al unei alte persoane, cu consecinta pretinsei intruniri a cerintelor prevazute de alin. 1 lit. a) a art. 138 Legea nr. 85/2006.
Analizand dispozitiile art. 138 alin. l lit. a din Legea nr. 85/2006, observa ca nu sunt intrunite in speta conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii personale a pârâtului.
Este fara putinta de tagada faptul ca pentru atragerea raspunderii personale a administratorului statutar este imperios necesara efectuarea de catre titularul cererii- lichidatorul judiciar- a dovezii tututor conditiilor raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul vinovatie si raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Or, in cauza de fata nu a fost probata pretinsa fapta ilicita a pârâtului vinovăția, precum nici raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In mod evident, nepredarea unor bunuri nu da nastere unei prezumtii a folosirii acestora in interesul administratorului statutar sau in cel al unei alte persoane, astfel cum, gresit, a retinut prima instanta, folosirea in interesul uneia sau alteia dintre parti a bunurilor societatii" trebuind sa fie probata de catre lichidatorul judiciar, in baza prevederilor art. 1169 Vechiul Cod Civil, sarcina probei incumband celui ce afirma o pretentie in judecata, neputand fi rasturnata si cu atat mai putin suplinita prin prezumtii simple.
De asemenea, pretinsa fapta a pârâtului de a nu se preocupa de recuperarea creantelor debitoarei, cu consecinta acumularii de datorii, majorari si penalitati de intarziere fata de institutiile statului si fata de terti, retinuta de prima instanta, nu se incadreaza in dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a Legea nr. 85/2006, respectiv nu echivaleaza cu folosirea de catre pârât a bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane si, prin urmare, nu dovedesc savarsirea de catre pârât a faptei ilicite prevazuta de alin. 1 lit. a) a art. 138 Legea nr. 85/2006.
Totodata, apreciază ca fiind gresita, inlaturarea ca nefondata de catre prima instanta a apararii pârâtului potrivit careia, in mod neintemeiat, lichidatorul judiciar solicita obligarea la suportarea intregului pasiv al societatii, in cuantum de 235.280,9 lei, desi valoarea bunurilor pe care pârâtul pretins le-ar fi folosit in interes propriu sunt in cuantum total de doar 160.258 lei(stocuri 2369 lei+creante 62870 lei+numerar si echivalente de numerar 95.019 lei). Nu se poate sustine, astfel cum pretinde Tribunalul Specializat C., ca "prejudiciul produs trebuie raportat la pasivul existent conform tabelului definitiv de creante", intrucat pretinsa fapta ilicita constand in folosirea de catre pârât a bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane vizeaza exclusiv suma de 160.258 lei, compusa din stocuri 2.369 lei, creante 62.870 lei si numerar si echivalente de numerar de 95.019 lei, active pe care pârâtul și le-ar fi insusit. Astfel, chiar daca am admite ipoteza savarsirii de catre pârât a faptei ilicite, constand in folosirea in interesul propriu sau al unei alte persoane a stocurilor in cuantum de 2.369 lei, a creantelor de 62.870 lei, a numerarului si echivalentelor de numerar in cuantum de 95.019 lei, aceasta fapta ar fi cauzat un prejudiciu in cuantum de doar 160.258 lei, astfel incat raportul de cauzalitate in pretinsa fapta ilicita si prejudiciu exista exclusiv cu privire la suma de 160.258 lei.
Pârâtul a aratat in fata primei instante imprejurarea ca in cursul lunilor aprilie-mai 2008 societatea debitoare a participat la executarea unei lucrari de amploare, in Mun. C. -N., pe str. Campului, cu prilejul edificarii de catre societatea comerciala ZARGO S.R.L. a unor case insiruite, cuprinzand 54 apartamente, imobile la care S.c. S. C. S.R.L. a executat finisajele interioare si exterioare. Cu aceasta ocazie s-a utilizat un numar de 15 muncitori, angajati cu contract individual de munca, astfel cum reiese din foaia colectiva de prezenta aferenta lunii mai 2008, carora debitoarea le-a acordat, din casa societatii, prime de Paste in cuantum de 1.000 lei fiecare, totalizandu-se suma de 15.000 lei reprezentand prime de Paste acordate salariatilor, din disponibilitatile banesti existente in casa S.C S. C. S.R.L.
In dovedirea imprejurarii susmentionate, pârâtul a solicitat in probatiune audierea unui martor, respectiv dirigintele de santier, care era in masura sa ateste scopul utilizarii de catre debitoare, din patrimoniul sau, a sumei de 15.000 lei. Tribunalul Specializat C. a respins, in mod nejustificat insa proba solicitata de catre pârât, considerand-o ca fiind inutila, nepertinenta si "lipsita de relevanta", cu consecinta incalcarii dreptului la aparare al pârâtului.
Or, principiul dreptului la aparare are o valoare constitutionala, fiind garantat de art. 24 alin. 1 C. itutie, promovarea sa in practica, inclusiv de catre instanta de judecata, impunandu-se si prin prisma prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care consacra dreptul la aparare al persoanelor.
Respingerea acestei solicitari in probatiune a pârâtului este nejustificata. In sustinerea acestei asertiuni, intelege sa invoce inregistrarile audio ale sedintei publice din data de_ cand judecatorul fondului si-a motivat decizia de neincuviintare a probei solicitate, raportat la ""suma infima cu privire la care dorea sa dovedească scopul utilizarii sale, precum si raportat la ""atitudinea pârâtului" pe parcursul derularii procesului. Or, raportat la dispozitiile art. 129 alin. 5 C.pr.Civ, judecatorul are indatorirea sa staruie prin toate mijloacele in scopul aflarii adevarului prin stabilirea corecta a faptelor si aplicarea corecta a legii, independent de cuantumul creantei ce formeaza obiectul litigiului.
Apreciază ca, in mod gresit, prima instanta a considerat ca nu ar exista nicio dovada in sprijinul afirmatiilor pârâtului privitoare la incorporarea stocurilor lipsa, in valoare de 2.369 lei, in lucrarea de termoizolare a imobilului - situat in cartierul Zorilor S. Observatorului, nr. 119, Mun. C. -N. . Or, pârâtul a depus la dosarul cauzei documente justificative (facturi fiscale si chitante) privind inregistrarea acestor stocuri de materiale de constructii, achizitionate de catre societatea debitoare in lunile iulie-august 2011, in Registru Jurnal aferent lunilor iulie si august 2011.
Mai mult, prin intampinarea depusa la dosarul instantei pentru termenul de judecata din data de_, precum si cu ocazia dezbaterilor din sedinta publica din data de_, pârâtul a relevat instantei imprejurarea cunoasterii de catre lichidatorul judiciar a imprejurarii existentei in fapt a stocurilor respective precum si locul situarii acestora, respectiv incorporarea lor in lucrarea executata in cartierul Zorilor din Mun. C. -N., aspect necontestat de catre lichidator.
Arată faptul ca stocurile in discutie provind din achizitii efectuate cu 2 luni anterior datei deschiderii procedurii insolventei debitoarei, incorporarea acestora in lucrarea executata in cartierul Zorilor din Mun. C. -N. facandu-se pe masura achizitiei lor. Astfel, desi societatea debitoare a inceput si a executat efectiv lucrari de termosistem la imobilul situat in cartierul Zorilor din Mun. C. -
N., in temeiul contractului de subantrepriza, urmare a deschiderii procedurii insolventei in forma simplificata fata de S.c. S. C. S.R.L, in data de_ respectiv ca efect al dispozitiei lichidatorului judiciar privind sistarea desfasurarii oricarei activități de catre societatea debitoare si incetarea emiterii de facturi fiscale, S.c. S. C. S.R.L nu a mai fost in masura a incasa contravaloarea serviciilor prestate pana la acel moment, antreprenorul general refuzand efectuarea oricarei plati in lipsa emiterii de facturi fiscale si chitante.
Judecatorul sindic nu a analizat in mod corespunzator nici apararea pârâtului potrivit careia lichidatorul judiciar nu putea imputa pârâtului nepredarea sumei de 65. 788 lei reprezentand "Casa in lei -cont 5311 de vreme ce la data de_ - data efectuarii de catre societatea debitoare a ultimei operatiuni prin casa, anterior comunicarii Sentintei de deschidere a procedurii
insolvenței, soldul debitor al contului 5311 "Casa in lei" era in cuantum de doar 63.906,06 lei si, nicidecum in suma de 65.788 lei.
Cu siguranta, prima instanta era indatorata a lua in considerare si a da eficienta documentelor contabile justificative depuse in probatiune, in speta, registrul de casa aferent perioadei_ -_, care atesta un disponibil banesc in casierie de doar 63.906,06 lei, cu consecinta diminuarii sumei imputata pârâtului,
Avand in vedere considerentele mai sus invocate, este fara indoiala ca sentinta recurata a fost pronuntata cu incalcarea unui principiu fundamental al procesului civil, si anume respectarea dreptului la aparare al pârâtului. Inlaturarea de catre judecatorul fondului a probelor propuse de catre pârât, care s-ar fi coroborat si/sau ar fi completat inscrisurile depuse la dosarul cauzei a condus la golirea de continut a dreptului la aparare, cu consecinta pronuntarii unei hotarari netemeinice si nelegale, in absenta stabilirii corecte a situatiei de fapt si cu consecinta aplicarii gresite a legii.
In virtutea principiului rolului activ al judecatorului, avand in vedere documentele justficative depuse in probatiune (facturi fiscale si chitante privind stocurile si Registru Jurnal aferent lunilor iulie si august 2011), prima instanta era indatorata a proceda la diminuarea pasivului debitoarei imputat pârâtului prin cererea de anterenare a raspunderii, chiar daca valoarea cu care se impune aceasta diminuare era "infima".
Pentru aceste motive, se impune casarea sentintei civile nr. 4261/2012 si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea stabilirii, pe baza de probe, a faptelor retinute in sarcina pârâtului.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 8 Legea nr. 85/2006, art. 299 si urm C.Pr.Civ., art. 312 alin. 3 C.Pr.Civ
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2012, lichidatorul judiciar M. AGEMENT R. LS, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC S. C. SRL a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului M. V. și obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei în sumă de 235.280,90 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a susținut că în sarcina pârâtului pot fi reținute faptele prev. de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 și că din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei a rezultat împrejurarea că încetarea de plăți a fost determinată de concurența mai multor factori. Astfel, s-a arătat că potrivit informațiilor din bilanțul de la_ societatea deținea active imobilizate în valoare de 10.369 lei, stocuri în valoare de 2.369 lei, creanțe în sumă de 62.870 lei, numerar și echivalent de numerar în sumă de 95.019 lei, singurele active care au fost justificate fiind activele imobilizate în valoare de 10.369 lei. În ceea ce privește activele circulante, acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar și nici nu au fost furnizate informații cu privire la acestea, astfel încât, până la data formulării cererii lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația acestora, dacă mai există sau nu ori în ce stare se află.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, constatarea stării de insolvență constituind o condiție pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. Este evident că pasivul debitoarei ar fi fost măcar parțial acoperit cu
suma rezultată din valorificarea activelor societății, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar.
Față de cele arătate, lichidatorul judiciar consideră că în speță sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cert și direct, raportul de cauzalitate și existența vinovăției.
Prin sentința recurată, cererea a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, fiind înlăturate apărările conform cărora reclamantul nu a data curs prev. art. 1169 vechiul Cod civil, cu atât mai mult cu cât există documente justificative care atestă că o parte din activele debitoarei au fost utilizate în interesul acesteia, neexistând astfel raportul de cauzalitate care să lege în mod direct faptele imputate de suma totală stabilită în sarcina sa.
Pârâtul a declarat recurs, prin intermediul căruia solicită, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei testimoniale, respinsă de către judecătorul sindic, apreciindu-se că a fost astfel încălcat dreptul său la apărare. În subsidiar, sunt reiterate toate argumentele dezvoltate prin întâmpinarea depusă în fața tribunalului, referitoare la caracterul nefondat al acțiunii promovate de reclamant, învederându-se, în esență, că pârâtul nu a săvârșit niciuna din faptele ce i-au fost imputate, apărările sale referitoare la motivele obiective care au determinat starea de insolvență fiind înlăturate în mod nejustificat. De asemenea, probațiunea administrată la dosar în susținerea poziției procesuale a pârâtului a fost greșit apreciată, iar reclamantul nu a reușit să dovedească îndeplinirea cerințelor impuse pentru antrenarea răspunderii fostului administrator, cu deosebire, cea privind intenția și raportul de cauzalitate.
C. ea constată, contrar criticilor din recurs, că statuarea instanței de fond cu privire la incidența în cauză a prev. art. 138 alin. 1 lit. a din lege, în contextul în care recurentul a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau a unei alte persoane, este legala si intemeiata.
Astfel, lichidatorul judiciar a aratat ca potrivit informațiilor din bilanțul de la_ societatea deținea active imobilizate în valoare de 10.369 lei, stocuri în valoare de 2.369 lei, creanțe în sumă de 62.870 lei, numerar și echivalent de numerar în sumă de 95.019 lei, singurele active care au fost justificate fiind activele imobilizate în valoare de 10.369 lei.
În legătură cu situația stocurilor, în fașa tribunalului și prin recurs pârâtul a arătat că in virtutea contractului de subantrepriza încheiat in data de_ cu
S.C. TOTAL OK DISTRIBUTION S.R.L., in calitate de antreprenor general, in cursul lunii august-septembrie 2011, societatea debitoare, in calitate de subantreprenor, a efectuat lucrări de termoizolare a unui imobil - situat in cartierul Zorilor, str.Observatorului nr. 119, din Mun. C. -N. . Lucrările despre care face vorbire pârâtul au fost derulate pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, pana când prin sentința pronunțata in data de_, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma simplificata fata de S.C. S. C. S.R.L, mai exact pana la momentul in care lichidatorul judiciar al societății debitoare a dispus sistarea execuției lucrărilor. În scopul executării lucrărilor de termosistem susmenționate, societatea debitoare a achiziționat de la furnizorii S.C. P. as Rapid S.R.L. si S.C. Baumax România S.R.L., in perioada_ -_, materiale de construcții care au fost incorporate in lucrarea executata la imobilul - bloc - situat in cartierul Zorilor, str.Observatorului nr. 119, din Mun. C. -N. si care, in mod evident, s-au regăsit si se regăsesc si in prezent la locul executării lucrării. Acestea reprezintă stocurile evidențiate in documentele contabile si care sunt inregistrate in
contabilitate la valoarea totala de 2.369 lei, potrivit balanței de verificare aferenta perioadei_ -_ .
Deși C. ea nu contestă că la dosarul cauzei au fost depuse documentele de achiziție ale acestor materiale, precum și contractul de subantrepriză la care se face referire, susținerile din recurs sunt de natură să ridice serioase semne de întrebare cu privire la legitimitatea derulării acestor raporturi contractuale, în acord cu interesul social, din moment ce se afirmă că, urmare a deschiderii procedurii și a ridicării dreptului său de administrare, nu s-au mai putut emite facturi pentru recuperarea prețului materialelor de construcții utilizate de către debitoare.
Or, nu se înțelege de ce aceste demersuri nu au putut fi întreprinse de către lichidatorul judiciar, fiind în interesul masei credale să se procedeze la recuperarea oricăror creanțe ale debitoarei. În acest context, important de subliniat este faptul că în cererea formulată lichidatorul judiciar a făcut referire și la lipsa de colaborare cu fostul administrator statutar, care nu i-a predat documentele care ar fi putut sta la baza efectuării demersurilor privind recuperarea creanțelor debitoarei. Ca atare, prin nepredarea documentelor, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile prevăzute de Legea nr.85/2006 în scopul lichidări întregului activ pentru plata datoriilor debitoarei. În acest context, se constată că niciunul dintre înscrisurile depuse nu atestă că materialele achiziționate ar fi fost efectiv încorporate în lucrarea care se pretinde că ar fi fost executată.
Chiar trecând peste aceste aspecte și achiesând considerentelor conform cărora s-ar fi justificat utilizarea acestor stocuri în interesul debitoarei, C. ea constată că ele nu sunt de natură să ducă la concluzia nelegalității, nici măcar parțiale, a sentinței recurate.
Aceasta întrucât greșeala de gestiune ce se impută pârâtului este legată de toate activele înregistrate în ultimul bilanț, iar nu doar de stocurile de 2369 lei, analiza efectuată în ceea ce privește fapta ilicită, intenția și raportul de cauzalitate trebuind să fie una care să țină cont de situația generală a patrimoniului debitoarei.
Din această perspectivă, important de subliniat este faptul că în curpinsul raportului prev. de art. 59 alin. 1 din lege, lichidatorul a relevat că insolvența s-a datorat dificultăților întâmpinate în privința recuperării unor debite restante, dar și întârzierilor înregistrate până la momentul încasării acestor creanțe, sumele de recuperat fiind în cuantum de 62.870 lei.
Apoi, un alt factor relevant a fost neutilizarea disponibilităților bănești din sold în valoare de 95.019 lei la_ pentru plata măcar parțială a obligațiilor de plată acumulate de debitoare pe parcursul perioadei, neachitarea acestora ducând la dificultăți de ordin financiar și agravând situația financiară precară în care se află aceasta. Comparând nivelul disponibilităților bănești cu cel al datoriilor, se poate spune că societatea debitoare a avut resurse necesare plății parțiale a datoriilor scadente ale societății, aceste considerente fiind valabile mai ales în privința creanțelor bugetare, care reprezintă majoritatea covârșitoare a pasivului înscris în tabel, cunoscut fiind caracterul împovărător al accesoriilor prevăzute de legislația specială.
Totodată, a fost subliniată lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că apariția semnelor de declin (descreșterea cifrei de afaceri, creșterea datoriilor) a fost desconsiderată, neluându-se din timp măsurile corective necesare.
În concluzie, reclamantul a indicat că raportat la faptul că în evidențele contabile la data deschiderii procedurii, debitorul S.C. S. C. SRL figurează scriptic cu active, care nu au fost predate, nici măcar pe parcursul soluționării
cauzei, starea de insolvență se datorează săvârșirii faptei prev. de art. 138, alin. 1, lit. a din Legea 85/2006.
Ca atare, ceea ce a imputat judecătorul sindic pârâtului este, în primul rând, neutilizarea disponibilităților bănești existente pentru achitarea datoriilor, care ar fi trebuit să survină la momentul la care ele au intrat în patrimoniul debitoarei, în această manieră putându-se preîntâmpina apariția sau agravarea stării de insolvență. Or, în contextul în care pârâtul nu a procedat de această manieră și, mai mult, nu le-a predat lichidatorului nici ulterior deschiderii procedurii, judecătorul sindic a dat în mod corect eficiență prezumției utilizării lor în interesul propriu al recurentului.
Așa fiind, este evident că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru a se putea apela la prev. art. 138 alin. 1 lit. a din lege, raportul de cauzalitate neputând fi privit simplist, în maniera sugerată de către recurente, în sensul luării în calcul doar a sumei de 160.258 lei, la care se face referire expresă în acțiune și în contextul în care se solicită, totuși, obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 235.280,9 lei.
Aceasta întrucât abuzul de putere săvârșit de către pârât a dus la insolvența debitoarei, prejudiciul constând în creanțele înscrise în tabel fiind în întregime imputabil modului de gestionare deficitar al patrimoniului, acumularea debitelor principale, a penalităților și majorărilor aferente fiind rezultatul direct al acțiunilor recurentului. Acesta este, de altfel, sensul pe care il au prev. art. 138 alin. 1 din lege, atunci când instituie răspunderea pentru o parte a pasivului, această noțiune trebuind să fie interpretată ca vizând acea parte a pasivului care se află în raport de cauzalitate cu faptele ilicite, în speța de față tribunalul făcând o corectă aplicare a acestui text.
În acest context, nu au relevanță nici susținerile privind greșita indicare a soldului debitor al contului 5311 "Casa in lei";, despre care se afirmă că era de doar 63.906,06 lei, iar nu de 65.788 lei. În plus, se remarcă că simplele înregistrări din documentele contabile, fără a fi însoțite de documente justificative, nu sunt opozabile lichidatorului judiciar și nici instanței de judecată.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința susținerilor referitoare la utilizarea sumei de 15.000 lei, din disponibilitățile bănești existente în casă, pentru plata unor prime de Paște către muncitorii angajați cu contract individual de muncă în cursul lunii mai 2008.
C. ea constată că recurentul nu poate susține cu temei faptul că i-a fost încălcat, din această perspectivă, dreptul la apărare, în contextul în care judecătorul sindic nu a dat curs cererii referitoare la audierea dirigintelui de șantier, mărturia acestuia nefiind de natură să ducă la o altă soluție cu privire la cererea formulată.
Aceasta întrucât, pe de o parte, se remarcă că sunt invocate operațiuni cu mult anterioare deschiderii procedurii, respectiv săvârșite în urmă cu peste trei ani, în timp ce sentința recurată se raportează la înregistrările din bilanțul de la_ .
Pe de altă parte, în ipoteza în care ceea ce se sugerează este că nu au fost efectuate, la acel moment, înregistrările contabile care erau de natură să ateste aceste plăți, eroare care a fost preluată în toate bilanțurile ulterioare, inutilitatea declarației martorului este atestată de faptul că o astfel de împrejurare nu este de natură, în nici un caz, să-l absolve pe acesta de răspundere, lipsa oricăror documente contabile justificative fiindu-i direct imputabilă și reprezentând o dovadă în plus a abuzului de bunuri sociale, cu atât mai mult cu cât evidențierea acestor operațiuni ar fi avut și implicații fiscale.
Chiar dacă C. ea achiesează, de principiu, susținerilor din recurs conform cărora, prin raportare la probațiunea administrată la fond, incidența prev. art. 138 lit. a din lege nu poate fi reținută și în privința inacțiunii pârâtului în ceea ce privește recuperarea creanțelor societății, acest aspect, în sine, nu este de natură să ducă la modificarea sentinței recurate, prin raportare la toate cele relevate anterior, referitoare la modul de gestionare al celorlalte active ale companiei.
În concluzie, susținerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, faptele imputate pârâtului neavând caracter intențional, nu poate fi validată de C. e.
În cazul recurentului, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt în speță indicii semnificative pe care C. ea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că pârâtul a utilizat bunurile societății în dezacord cu interesul social și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât folosirea elementelor de activ în interesul societății ar fi permis stingerea, cel puțin parțială, a pasivului.
Pârâtul nu a predat aceste bunuri și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț, nejustificând nici destinația pe care a dat-o disponibilităților bănești. Așa fiind, contrar susținerilor din recurs, C. ea constată că există suficiente indicii care pot fundamenta prezumția că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență.
Nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu fiind utilizate în detrimentul interesului social -, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se
întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtului și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșează"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Drept consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului, prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive în baza art. 312 C.proc.civ., C. ea va respinge recursul declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M. V. împotriva sentinței civile nr. 4261 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: D. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 8398/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 5130/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
