Decizia civilă nr. 3474/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3474/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
G. M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de SC A. S. PRIN LICHIDATOR J. P. I. I. și pârâta G. M., împotriva sentinței civile nr. 6217/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta recurentă G.
M. personal, identificată cu CI, seria MM, nr. 5., CNP 2., cu domiciliul în B. -M., str. Hortensiei, nr. 3, ap. 26, Jud. Maramureș.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul pârâtei este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta G. M. solicită admiterea recursului propriu precizând că societatea a fost administrată în fapt, de către defunctul său soț.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6217 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta
P. I. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. A. S.R.L. B. M. în contradictoriu cu pârâta G. M. și în consecință a fost obligată pârâta să suporte cu averea proprie parte din patrimoniul debitoarei S.C. A. S.R.L. în cuantum de 62.072,99 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentința civilă nr.1119/_, pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC A. S., iar prin încheierea din_ intrarea în faliment și confirmarea în calitate de lichidator judiciar a P. I. I. .
Potrivit dispozițiilor art.138, al.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu art.59, al.1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății, precum și orice altă
persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate la literele a - g.
Acțiunea ce formează obiectul litigiului pendinte se întemeiază pe normele cuprinse la lit.a și e din art.138, conform cărora persoana care a cauzat insolvența a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a), respectiv, a detunat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Prin probatoriul testimonial administrat în cauză s-a încercat a se dovedi că deși pârâta G. M. a avut calitate de administrator statutar al societății debitoare SC A. S., administrarea de fapt a societății a fost realizată de către soțul său, defunctul G. Ș. .
Acest fapt nu este însă de natură a o exonera de răspundere în raport cu ajungerea societății în stare de insolvență, atâta timp cât prin pasivitatea sa a permis soțului său să-i uzurpeze calitatea de administrator și să lucreze în detrimentul societății, aceasta în condițiile în care, ca administrator statutar, avea obligația de a urmări și controla modul în care angajații ori împuterniciții societății își îndeplinesc efectiv atribuțiile.
S-a dovedit prin dispozițiile de plată și prin chitanțele depuse la dosar că după deschiderea procedurii și după ridicarea dreptului d administrare, pârâta
G. M. a ridicat din contabilitatea societății suma de 46.448,90 lei, cu explicația restituire aport.
S-a mai dovedit că pârâta a înstrăinat bunuri ale societății în valoare totală de 15.624,09 lei către o persoană fizică, C. D. I., fără ca facturile emise să cuprindă datele de identificare ale cumpărătorului, ceea ce întărește prezumția că aceste înstrăinări au fost făcute în folosul propriu ori al altei persoane și pentru a le sustrage de la masa credală.
Cât privește acuzațiile că ar fi ascuns o parte din activul societății și că înstrăinarea imobilului situat în B. M., str.Electrolizei, nr.18, ar fi fost una voit în frauda creditorilor, acestea nu au fost dovedite în vreun fel prin probatoriul administrat în cauză.
În aceste condiții, instanța a apreciat că răspunderea patrimonială a pârâtei poate fi atrasă doar până la concurența sumei de 62.072,99 lei, în condițiile art.138, lit. a, din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarei S.C. A. S.R.L. B.
M. și pârâta G. M. .
Prin recursul declarat de debitoarea S.C. A. S.R.L. B. M.
, s-a solicitat modificarea sentinței civile atacată, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului statutar G. M. pentru o parte din pasivul neacoperit al debitoarei S.C. A. S.R.L - în faliment, in bankruptcy, eu faillite, în cuantum de 952.245 lei.
În motivare debitoarea a arătat că prin Sentința Civilă nr. 6217 din_ a T. ui Maramureș a fost admisă în parte cererea formulată de către noi de antrenare a răspunderii personale a administratorului statutar G. M., pentru o parte din pasivul neacoperit al debitoarei S.C. A. S.R.L.- în faliment, in bankruptcy, en faillite, adică pentru suma de 62.072,99 lei.
În mod corect instanța a reținut că prin probatoriul testimonial în cauză s- a încercat a se dovedi că deși pârâta G. M. a avut calitate de administrator statutar al societății debitoare SC A. S., administrarea de fapt a societății a fost realizată de către soțul său, defunctul G. Ș. . În continuare, instanța apreciază că acest fapt nu este de natură a o exonera de răspundere în raport cu ajungerea societății în stare de insolvență, atâta timp cât prin pasivitatea sa a permis soțului său să-i uzurpeze calitatea de administrator și să lucreze în detrimentul societății, aceasta în condițiile în care, ca administrator statut ar,
avea obligația de a urmări și controla modul în care angajații ori împuterniciții societății își îndeplinesc efectiv atribuțiile.
Prin aceiași Sentință Instanța reține faptul că s-a dovedit prin dispozițiile de plată și prin chitanțele depuse la dosar că după deschiderea procedurii și după ridicarea dreptului de administrare, pârâta G. M. a ridicat din contabilitatea societății suma de 46.448,90 lei. S-a mai dovedit că pârâta a înstrăinat bunuri ale societății în valoare totală de 15.624,09 lei către o persoană
fizică, C. D. I., fără ca facturile emise să cuprindă datele de identificare ale cumpărătorului, ceea ce întărește prezumția că aceste înstrăinări au fost făcute în folosul propriu ori al altei persoane și pentru a le sustrage de la masa credală.
În acest context consideră că faptele invocate de către noi în cuprinsul cererii introductive și în înscrisurile depuse ulterior la dosarul cauzei au fost săvârșite de către pârâta G. M. .
Astfel, reiterează următoarele aspectele:
neefectuarea demersurilor necesare pentru încasarea debitorilor societății, cuantumul total al creanțelor societății fiind de 1.879.829 lei, conform balanței contabile aferente lunii noiembrie 2005 prezentate de către administratorul statutar. În urma demersurilor efectuate de către lichidator pentru recuperarea creanțelor societății, acesta a constatat că multe bunuri ale societății au fost vândute către societăți (S.C. Afimar S.R.L., S.C. Cogirom S.R.L.) în care soțul administratorului statutar, d-l G. Ș., sau alte rude ale acesteia aveau calitatea de asociați sau administratori. Și împotriva acestor firme s-a deschis ulterior procedura insolvenței iar în urma lichidării lor debitoare a nu a primit vreo sumă de bani.
ascunderea unei părți din activul societății debitoare. Astfel, în urma analizării actelor prezentate de către administratorul statutar al debitoarei și a inventarierii patrimoniului societății, lichidatorul a constatat că anumite bunuri figurează doar scriptic în actele societății, fără a putea fi identificate faptic. În acest sens, a anexat cererii introductive lista de inventariere a bunurilor debitoarei (lista a fost întocmită de către lichidator în urma inventarierii faptice a bunurilor și a! comparării rezultatelor obținute cu datele din contabilitatea societății), în care sunt menționate bunurile care nu au fost identificate faptic;
folosirea bunurilor societății în folosul propriu și în folosul altor persoane. Astfel, au fost vândute bunuri ale societății către o persoană fizică (C. D. I. ), fără ca facturile emise să cuprindă datele de identificare ale cumpărătorului, contravaloarea bunurilor vândute fiind de 15.624,09 RON.
Menționează că în lipsa datelor de identificare ale cumpărătorului, lichidatorul nu a putut efectua demersurile necesare pentru recuperarea acestui debit. De asemenea, deși prin sentința de deschidere a procedurii debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare, administratorul statutar a ridicat din societate suma de 46.448,90 RON după data deschiderii procedurii, cu explicația restituire aport (am anexat în acest sens, în copie, dispozițiile de plată către casierie pentru G. M., jurnalul contului 51219 - disponibil Creditmar pentru noiembrie 2005, jurnalul contului 51219 - disponibil Creditmar pentru decembrie 2005, chitanța nr. 0988649 din_, registrul-jurnal pentru decembrie 2005). Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materia falimentului aceste sume de bani trebuiau folosite pentru plata datoriilor societății față de creditori, conform ordinii de prioritate stabilite de legiuitor.
Având în vedere că în principal apărarea pârâtei se bazează pe împuternicirea dată D-lui G. Ș., care nu este autentificată de un notar public, considerăm că aceasta putea fi făcută oricând, în funcție de interesele părților. De altfel, chiar dacă ar accepta că atribuțiile administratorului statutar i-au fost delegate d-lui G. Ș., din documentele societății reiese faptul că
administratorul statutar a continuat să reprezinte societatea. Astfel, deși d-l G. Ș. era împuternicit "să semneze contracte" și "să semneze în mod valabil în numele societății și pentru societate", d-na G. M. a continuat să semneze acte privind societatea în calitatea sa de administrator al acesteia, Astfel, amintim contractul de vânzare-cumpărare a imobilului debitoarei situat În B. M., str. Electrolizei, nr. 18, jud. Maramureș, autentificat sub nr. 1431/_ de Biroul Notarului P. Balogh Melania, balanța contabilă aferentă lunii iunie 2005, proces verbal de predare-primire a unor documente privind societatea încheiat în data de_ Între reprezentantul S.C. P. I. S.R.L. și d-na G. M., care au fost semnare de către d-na G. M. .
Menționează că enumerarea acestor acte are doar caracter exemplificativ, documentele semnate de către pârâta G. M. fiind mult mai multe.
Așadar, puterile depline În administrarea societății acordate de către pârâtă d-lui G. Ș. (conform Întâmpinării depuse la dosarul cauzei), nu au fost deloc
« depline», d-na G. M. continuând să reprezinte societatea în relațiile eu terții.
De asemenea, aduce la cunoștința instanței că la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș nu a fost efectuată vreo mențiune cu privire la împuternicirea nr. 286/30.l2.2004 dată de către pârâtă d-lui G. Ș.
.
Totodată, în cuprinsul împuternicirii se menționează că d-I G. Ș. «va putea plăti în numele societății în limita sumelor de bani care îi vor fi avansate », fapt care ne conduce la ideea că o altă persoană (în speță, administratorul statutar) era cea care se ocupa de banii societății.
În contextul în care d-l G. Ș. a decedat, consideră total nepotrivită întemeierea apărării pârâtei pe simpla afirmație că « societatea A. S. a fost administrată în fapt în mod constant sub aspect decizional de către defunctul soț al d-nei G. M., dl, G. Ș. ».
Sentința Civilă nr. 1119 din_ a T. ui Maramureș a fost primită de însăși d-na G. M. în data de_, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de faliment. Dispozițiile acestei sentințe sunt executorii, fapt menționat de altfel și în dispozitivul sentinței. Ba mai mult decât atât, pentru termenul din_ debitoarea a fost legal citată, fapt ce dovedește cunoașterea de către reprezentantul legal al debitoarei a existenței cererii de faliment împotriva societății.
Astfel, deși prin Sentința Civilă nr. 1119 din_ debitoarei se ridicase dreptul de administrare, administratorul statutar G. M. a ridicat din societate suma de 46.448,90 RON după data deschiderii procedurii, cu explicația restituire aport. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materia falimentului aceste sume de bani trebuiau folosite pentru plata datoriilor societății față de creditori, conform ordinii de prioritate stabilite de legiuitor.
Mai aduce la cunoștința instanței faptul că dispozițiile de plată către casierie sunt semnate de către pârâta G. M. și de către contabila societății, d-na Ciure M. M., și nu de către d-l G. Ș. cum greșit susține pârâta. Pentru a dovedi semnarea acestor dispoziții de plată și de către el-Ha Ciurc M.
M. am prezentat Instanței o adresă datată_, depusă de către d-na Ciure la sediul nostru. De altfel, în urma unei simple comparării Ci scrii și numărului cărții de identitate a pârâtei G. M. menționate în împuternicirea nr. 286/_ și a seriei și numărului actului de identitate(seria MM nr. 0. ) care apar pe dispozițiile de plată se poate observa o totală identitate între acestea. Ba mai mult decât atât, pe fiecare dispoziție de plată este menționat la beneficiarul plății numele d-nei G. M. și funcția (calitatea) acesteia în cadrul societății - administrator.
Prin urmare, este clar că sumele de bani menționate În aceste dispoziții de plată au fost ridicate de către pârâta G. M. .
În ceea ce privește rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a pârâtei dată în dosarul penal nr. 848/P/2005, considerăm că în dosarul respectiv pârâta a fost cercetată pentru comiterea unor fapte diferite de cele invocate de către noi, în speță pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea de bilete la ordin și file CEC, fără a avea disponibil bănesc, și că această soluție nu exclude posibilitatea ca pârâta să răspundă pentru faptele menționate de către noi, prevăzute și sancționate de Legea nr. 85/2006.De altfel, din declarațiile unor părți vătămate aflate la dosarul penal rezultă că societatea a fost administrată de către pârâta G. M. . Astfel, în declarația dată de Mekker Robert Attila, acesta menționează că "în luna septembrie 2005 am contactat SC A. S. administrată de d-na G. M. în vederea stabilirii unei relații cornerciale Între această societate și societatea pârâtă ……Pentru livrările ulterioare întrucât SC A. S. era În interdicție bancară G. M. ne-a emis bilete la ordin."
În declarația d-lui Alexan S. se menționează că "Aceste documente de plată au fost emise ca și instrumente de plată și au fost completate de către doamna G. M. ".
În declarația d-lui Bora Valeriu se menționează că "pentru plata acestor mărfuri G. M. ne-a emis două bilete la ordin……..Menționez faptul că biletele la ordin emise de SC Asterorn S. au fost semnate și ștampilate În prezența mea de G. M. ... "
De asemenea, consideră lipsit de relevanță pentru soluționarea acestei cauze faptul că pârâta G. M. a contractat un credit personal, pe care ulterior l-ar fi depus în societate. Dispoziția de Încasare prezentată de către pârâta dovedește numai faptul că aceasta a depus o sumă de bani în societate, nu și proveniența banilor. Ba mai mult decât atât, dacă într-adevăr societatea nu putea face față datoriilor scadente cu sumele de bani disponibile iar singura modalitate existentă de continuare a activității erau aporturile pârâtei G. M., este evident că pârâta a dispus continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, societatea la încetarea de plăți, faptă prevăzută și sancționată de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâta trebuie să fie obligată doar la suma de 62.072,99 lei. Apreciază că prin neefectuarea demersurilor necesare pentru încasarea debitorilor societății, ascunderea unei părți din activul societății debitoare, folosirea bunurilor societății în folosul propriu și în folosul altor persoane pârâta a cauzat starea de insolvență a societății, și implicit la însumarea unui debit în cuantum de 952.245 lei.
Drept urmare, solicită admiterea recursului formulat, și pe cale de consecință să modificați Sentința Civilă nr. 6217/_ a T. ui Maramureș, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului statutar G. M. pentru o parte din pasivul neacoperit al debitoarei S.C. A. S.R.L - în faliment, in bankruptcy, en faillite, adică pentru suma de 952.245 RON, în temeiul art. 138 alin. 1 Iit, a și e din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat (f.8-13) reclamanta G. M.
, a solicitat admiterea recursului și în condițiile arte 312 al3 C. pr.civ. coroborat cu prev. art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ. modificarea in parte a sentintei civile nr. 6217/_ in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii formulata de catre P. I. I. in calitatea de lichidator al SC A. S. B. M. ca nefondata.
În motivare s-a retinut in motivarea hotararii de catre instanta fondului premisa ce fundamenteaza admiterea in parte a actiunii aceea ca pasivitatea
intimatei ca si administrator al societatii ar fi permis sotului acesteia ca el sa lucreze in detrimentul societatii.
Apreciază ca aceasta concluzie a instantei de fond este neintemeiata incidente fiind in cauza prevederile art. 304 pct 8 cpc in sensul ca instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii. Mai exact, din probatoriul administrat in cauza s-a conturat cu evidenta faptul ca intimata a incercat in mod constant sa intervina in deciziile sotului sau care a administrat societatea in mod efectiv. Daca se analizeaza declaratiile martorilor audiati in cauza, in special angajati ai societatii se poate observa chiar ca intimata de fata cu angaj atii a incercat de nenumarate ori sa se opuna deciziilor defunctului sau sot insa fata de evidenta privind gestionarea societatii de catre acesta interventiile sale au fost de prisos. Ceea ce nu a avut in vedere instanta fondului este faptul ca intimata a fost in primul rand sotia sotului sau si ca nici macar Legea la acel moment nu-i oferea parghiile necesare pentru a interveni cu eficienta in deciziile gresite ale raposatului sot. In sustinerea netemeiniciei concluziei instantei de fond privind culpa intimatei conturata sub forma pasivitatii in interventia in deciziile sotului intelegem sa reiterează doua elemente probationale din dosar:
l. În dosar 848/P/200S al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș parata a fost cercetata pentru aceeasi stare de fapt sub incidenta Legii penale, parti vatamate fiind aceleasi societati care in acest dosar si-au declarat creantele la masa credala, parata fiind scoasa de sub urmarire penala in acest dosar cu motivarea expresa a faptului ca din probatoriul administrat in cauza a reiesit cu claritate ca activitatea societatii a fost desfasurata exclusiv de sotul acesteia G.
S., parata neputand lua decizii in societate cu privire la raporturile comerciale cu societatile implica te. In dosarul penal anterior mentionat s-au luat declaratii administratorilor societatilor care au aratat: administratorul societatii Arcadia Trade arata ca a avut intelegeri cu dl G., in cazul societatii Trotus Grup rezulta ca discutiile privind raporturile de afaceri s-au purtat cu domnul G. S. ; dl Bucurestean A. administrator al societatii Sinaco Vest Distribution arata de asemenea ca administrarea societatii era facuta de defunctul G. S. surprinzand chiar o cearta dintre parata si defunctul sot cu privire la eliberarea unui instrument de plata catre Cogirom de catre defunctul G. S., in sensul ca recurenta nu era de acord cu aceasta decizie a sotului sau - solicită a fi analizata rezolutia Parchetului depusa odata cu concluziile inregistrate la judecata in fond a cauzei.
2. Un alt aspect invederat instantei de fond dar omis de catre aceasta, aspect care cu siguranta ar fi infirmat premisa instantei privind pasivitatea intimatei este si faptul ca la data_ parata a achitat ea insasi prin ordin de plata semnat de catre ea suma de 9.343 ron catre societatea Saint Gobain Weber
R. ia, contractand in calitate de persoana fizica un credit pentru a putea achita aceasta suma de bani, scadentarul creditului fiind depus odata cu intampinarea la motivele de recurs in fata Curtii de apel C. inainte de casare si trimiterea in rejudecare a cauzei de catre Curtea de Apel C. .
Pe cale de consecinta, fata de probatoriul administrat in cauza fata de faptul ca insasi administratori ai unor societati creditoare afirma in declaratiile date in faza de urmarire penala ca intimata se certa cu sotul ei in legatura cu administrarea societatii apreciază ca sustinerea instantei de fond privind culpa intimatei conturata sub forma pasivitatii care ar fi permis sotului ei sa ii uzurpeze calitatea de administrator nu poate fi retinuta in mod cert in acest dosar.
Incidenta prevederile art. 304 pct 8 cpc se impune a fi retinuta si fata de sustinerea instantei de fond de la fila 3 aliniat 1 din hotarare, unde instanta retine ca s-a dovedit prin dispozitiile de plata ca parata a ridicat din contabilitatea societatii suma de 46.448,90 lei. Instanta fondului a omis a analiza
concluziile de la fondul cauzei unde s-a solicitat instantei a analiza faptul ca afirmatia din cadrul actiunii introductive privind insusirea sumei de 46.488.90 lei de catre parata nu este sustinuta de probe, analizand dispozitiile de plata privind ridicarea unor sume de bani cu titlu de aport, putandu-se observa cu usurinta ca semnatura de pe acele dispozitii de plata la beneficiar nu apartine paratei.
Mai mult chiar s-a invederat instantei de fond ca daca se face totalul privind sumele din acele dispozitii de plata la care se face referire de catre lichida tor matematic nu se ajunge. la suma de 46.488,90 lei sustinuta ca fiind insusita de catre parata ci se ajunge la suma de 17.905 lei!!!!
S-a indicat de asemenea instantei de fond a se analiza faptul ca lichidatorul isi fundamenteaza afirmati a privind faptul ca parata ar fi ridicat suma de plata in numerar doar pe motivul ca pe dispozitia de plata era trecuta seria si numarul de buletin al intimatei - a se vedea raspunsul la intampinare depus pentru termenul din_ de lichidator unde la fila 2 penultimul si ultimul aliniat si primul aliniat fila 3 din raspuns acesta isi sustine teza in aceasta maniera. Nici acest aspect nu a fost analizat de catre instanta fondului, instanta fondului neanalizand de altfel nici aspectul privind faptul ca dispozitiile de plata insumate dau doar suma de 17.905 lei iar nu suma de 46.488,90 lei indicata de catre lichidator. De asemenea cu privire la aceeasi chestiune imputata de lichidator a solicitat instantei de fond sa analizeze semnatura de ridicare a banilor, semnatura care daca se analizeaza la rubrica beneficiar se poate constata cu usurinta ca nu apartine d-nei G. . In acest sens a solicitat instantei a se analiza faptul imputat de catre lichidator si faptul ca lichidatorul a mai aratat in raspunsul la intampinare din_ ca dispozitiile de plata au fost semnate si de Ciure M. si a depus in copie o cerere a acesteia de incetare a contractului de munca, copie pe care desi exista la dosar o anexam prezentului recurs. In acest sens a se analiza comparativ semnatura doamnei G. de pe notificarea pe care o depune in original semnata de recurenta sau de pe fotocopia dupa imputernicirea de administrare pe care aceasta a dat -o sotului sau si toate semnaturile de pe dispozitiile de plata depuse de catre lichidator anexat actiunii, dispozitii pe care le anexam prezentului recurs pentru a putea fi analizate de instanta de recurs. Se poate constata cu ochiul liber ca la benficiar apare ori aceeasi semnatura cu cea de la viza de control financiar preventiv ori aceeasi semnatura cu cea de la casier, niciodata semnatura d-nei G., parata.
Nu in ultimul rand solicită din nou a se analiza aspectul legat de faptul ca somatia inaintata de lichidator in data de_ privind restituirea unor sume de bani catre societatea A. printre care si suma de 46.448.90 lei a fost emisa pe numele ambilor soti G., precizandu-se in somatie administrator statutar si imputernicit al administratorului statutar al societatii A., sens in care apreciază ca lichidatorul cunostea chestiunea de notorietate a administrarii societatii de catre dl G. S. si nu de catre recurenta, chestiune omis a a fi analizata de catre instanta de fond- precizează ca somatia din data de_ este anexata cererii introductive de antrenare a răspunderii ce poarta data_ .
Hotararea instantei de fond mai retine in culpa recurentei la aliniat 2, fila 3 din hotarare ca s-ar fi dovedit ca parata a instrainat bunuri ale societatii in valoare de 15.624,90 lei catre persoana fizica C. D. I., lipsa datelor cumparatorului intarind prezumtia ca aceste instrainari au fost facute in interes propriu ori ale altei persoane sau pentru a le sustrage de la masa credala. Apreciem ca sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 si 9 cpc.
Astfel, instanta fondului in mod gresit retine ca bunurile au fost sustrase de la masa credala in contextul in care procedura a fost deschisa fata de societatea A. in noiembrie 2005, iar factura vizata si imputata recurentei este emisa in decembrie 2004 cand societatea derula activitatea sa in mod firesc cu
aceste bunuri, iar bunurile vandute sunt marfuri pe care le comercializa societatea in mod obisnuit nu active ale societatii - depunem in copie prezentului recurs factura vizata pentru a facilita verificarea acesteia de catre instanta de recurs. Apreciem ca instanta fondului a interpretat gresit actul dedus judecatii aplicand in mod gresit textul legal eventual incident in cauza atunci cand retine ca lipsa datelor de identificare pe factura intareste prezumtia ca instrainarea a fost facuta in folosul propriu sau al unei alte persoane, fata de imprejurarea ca factura in cauza nu poarta semnatura recurentei, ci este aceeasi semnatura care se identifica si pe dispozitiile de plata, semnatura cuiva de la departamentul de contabilite, iar modalitatea de plata indicata " compensarea" aduce in atentie chestiunea confirmata de martorii audiati in cauza care au aratat ca sotul recurentei lua bani cu imprumut de la persoane fizice pentru a credita societatea iar atunci cand nu ii putea restitui oferea marfa in compensare. De altfel, asa cum am mai aratat si in concluziile pe fondul cauzei, instanta se impunea sa analizeze cauza din prisma raspunderii civile delictuale ce presupunea intrunirea mai multor conditii pentru a putea dispune antrenarea raspunderii. Ori din formularea instantei de fond - " intareste prezumtia" - s-ar parea ca Legea ar fi instituit o prezumtie de culpabilitate in privinta administratorilor de societati, prezumtie suficienta pentru a se antrena raspunderea fara a mai fi necesara analiza faptului daca si in ce masura o vanzare de marfa prin compensare, la nivelul sumei de 15.624,09 lei realizata inainte cu un an de falimentul societatii
a putut sa conduca in mod direct la starea de incapacitate de plata a societatii, in conditiile in care este posibil chiar ca societatea sa fi fost creditata si ajutata anterior cu banii luati imprumut de la persoana fizica C., ideea unui prejudiciu din aceasta perspectiva fiind foarte putin probabila. Apreciază ca instanta fondului a apreciat intemeiata in mod gresit sustinerea lichidatorului potrivit caruia omisiunea de a trece complet datele de identificare ale persoanei fizice C. D. I. trebuie asimilata cu folosirea unor bunuri in folosul altor persoane, in contextul in care dovezi in acest sens nu s-au facut. Dimpotriva s-au facut dovezi ca acesta a fost notificat de catre societate cu privire la datoria sa fata de societate, depunandu-se in fotocopie notificarea si de asemenea s-a facut dovada ca societatea era administrata ca si act de dispozitie cu efecte juridice depline in raporturile cu tertii de catre dl G. S. si nu de catre G. M. .
Chiar in ceea ce priveste acele trei facturi catre persoana fizica se poate observa ca pe facturi nu se regaseste cu claritate semnatura doamnei G. ba mai mult in privinta administrarii societatii, martorii audiati- angajati, contabil, consilier juridic- au aratat ca dl G. S. conducea societatea, ultimul martor audiat - consilierul juridic al domnului G. - precizand ca el insusi a cunoscut situatii concrete in care domnul G. a dat marfa fara a pretinde pretul pentru aceasta la persoanele fizice de la care lua imprumuturi atunci cand avea nevoie pentru societate. Ca este asa, rezulta cu claritate din mentiunea de pe cele 3 facturi unde la termen de plata este trecuta mentiunea - compensare-o In sensul necercetarii documentelor de catre lichidator pentru a-si putea fundamenta sustinerea in acest caz in sensul asimilarii acestei situatii cu aceea de folosire de bunuri in folosul altor persoane, reamintește faptul ca nu s-a analizat de catre lichidator perioada anterioara emiterii acestor facturi, respectiv ce sume de bani au intrat in societate pentru a se putea stabili daca au existat sume ce au intrat in societate ca aport probabil pentru ca societate a sa poata derula raporturile comerciale pe care le-a angajat sau daca s-a putut realiza un corespondent intre aceste intrari de sume de bani si facturile criticate in cadrul carora modalitatea de plata era compensarea.
Pe cale de consecinta, apreciază ca se impune modificarea in parte a hotararii instantei de fond in sensul respingerii actiunii ca nefondata retinand nu
subzista nici unul din motivele invocate de catre administratorul judiciar pentru antrenarea rapunderii administratorului, raportul de cauzalitate dintre cauza, respectiv fapta a recurentei si efect, respectiv insolventa neputandu-se dovedi in cazul de fata, apreciind chiar ca savarsirea unei ipotetice fapte ilicite prevazute de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua conditii necesare dar nu suficiente pentru a antrena răspunderea unei persoane in temeiul art. 138 din legea 85/2006, existenta raportului de cauzalitate fiind esențiala.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. B. M. prin lichidator judiciar P. INSILV I. B. M. pentru restul pretențiilor care nu au fost încuviințate de judecătorul sindic, Curtea reține că pentru faptele imputate pârâtei conform cărora acesta din urmă ar fi ascuns o parte din activul societății și că înstrăinarea imobilului situat administrativ în B. M., str. Electrolizei nr. 18 ar fi fost făcută coit în frauda creditorilor, instanța de fond a reținut că aceste fapte nu au fost dovedite în vreun fel prin probatoriul administrat în cauză.
Trebuie notat că în cauză s-a refăcut cercetarea judecătorească ca efect al deciziei de casare intermediară nr. 791 din 29 martie 2010.
În acest context, ținând seama și de efectele acestei decizii din probatoriul administrat în cauză, așa cum corect a fost reținut și interpretat de judecătorul sindic nu s-a demonstrat cu prisosință faptele imputate pârâtei ce fac obiectul analizei în recurs.
Astfel s-a pus problema demonstrării condițiilor de răspundere patrimonială prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Conform acestei norme legale, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvență a debitorului, între altele, prin fapte constând în aceea că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia.
În speță nu s-a demonstrat prin probe că pârâta a urmărit cu intenție frauduloasă la momentul comiterii actelor să cauzeze insolvența societății. În context, Curtea reține că dovada relei credințe aparține celui ce promovează acțiunea pentru răspundere.
Or, înșiruirea aspectelor de fapt relevate în recurs, enumerarea unor acte cu caracter exemplificativ, nu conduc implicit la reținerea lato sensu a răspunderii patrimoniale a administratorului societății.
Apărarea pârâtei din litigiu conform căreia aceasta ar fi împuternicit să administreze societatea pe soțul acesteia nu poate fi opusă în cauză de vreme ce nu a urmat toate formalitățile de publicitate și opozabile terților și deci nu poate fi reținută ca fiind temeinică. De altfel, în acest fel a și statuat judecătorul sindic.
Cu toate acestea, faptele imputate și analizate în precedent nu au fost temeinic probate în fața instanței de fond motiv pentru care în mod corect aceasta a respins acțiunea.
Din această perspectivă, recursul reclamantei se vădește a fi nefundat și în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 312 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 va fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, Curtea reține că în speță s-a dovedit în mod elocvent că după momentul deschiderii procedurii și după ridicarea dreptului de a mai administra societatea aceasta a ridicat din fondurile societății suma de 46.448,90 lei.
Curtea reține că ipoteza textului art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr.
85/2006 este prezentă în speță.
De altfel, cercetarea judecătorească, în faza de rejudecare, așa cum rezultă din efectele deciziei de casare intermediară, trebuia concentrată pe faptele încadrate mai cu seamă cele privitoare la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1
lit. e) și care au format obiectul recursului declarata de reclamantă.
Din acealaltă perspectivă a criticii privind înstrăinarea de bunuri în valoare de 15.624,09 lei către o persoană fizică, corect a reținut judecătorul sindic că înstrăinarea respectivă a fost oglindită în facturi care nu au cuprins datele de
identificare ale cumpărătorului ceea ce vine să confirme prezumția că aceste înstrăinări au fost făcute în folosul propriu al administratorului pârât.
Așadar, față de statuările instanței de fond, Curtea reține că în cauză nu este dat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Împrejurarea că pârâta fost cercetată penal și că în cauza respectivă s-ar fi reținut anumite aspecte de fapt ele nu pot fi opuse cu valoare de autoritate de lucru judecat decât în măsura în care se oglindesc într-o hotărâre penală definitivă, ceea ce în cauza de față nu a fost probat.
Chiar dacă recurenta susține că ridicarea sumei de bani în valoare de
46.488.90 lei cu titlu de aport s-a făcut pe baza unei dispoziții de plată a cărei semnătură este contestată de pârâtă, aceasta rămâne responsabilă patrimonial pentru orice prejudiciu adus societății căci din conținutul adresei dată_ semnată de contabila societății Ciure M. M. și transmisă administratorului judiciar se reține că actul este semnat și de pârâtă personal deoarece seria și actul de identitate menționate pe dispoziția de plată coincide cu seria și nr. actului de identitate menționate în împuternicirea dată anterior defunctului soț pe actul nr. 286/_ .
În fine, Curtea observă că beneficiarul plății menționat ca atare pe dispoziția de plată este pârâta recurentă în funcția (calitatea ) acesteia de administrator al societății, astfel încât orice altă apărare este de prisos.
Pe cale de consecință, Curtea reține că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt nefondate, rezultând că sentința de obligarea acesteia la plata pasivului social în sumă totală de 62.072,99 lei este legală și temeinică, conform art. 8 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 312 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. B. M. și recursul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 6217 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. E. C.
| ← Sentința civilă nr. 1302/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4801/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
