Sentința civilă nr. 4801/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1
Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.4801
Ședința publică din 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Judecător - sindic: DP Grefier: B. E.
S-a luat în examinarea cererea formulată de creditorul D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul S. și cererea lichidatorului judiciar C. R. Z. D., în urma conexării dosarului _
/a2 la prezentul dosar, împotriva pârâtului B. T. cu domiciliul în Z., str. I.
, nr.8, bl. B8, sc. A, et.4, ap.16, județul S. administrator statutar al SC B. SRL având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă lichidatorul judiciar R. Z.
, lipsă fiind creditorul DGFP S. și pârâtul . Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită iar lichidatorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții invocate, instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul judiciar susține cererea formulată solicitând admiterea acesteia și obligarea pârâtului să suporte din averea personală pasivul neacoperit al debitoarei în temeiul art.138 alin.1 lit.a și d din legea insolvenței.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Judecătorul - sindic,
Lichidatorul judiciar C. R. Z. D. și creditorul DGFP S. au solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar B. T. al debitorului SC B. SRL Z. în temeiul art. 169 lit. a și d din OUG nr.91/2013 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată că :
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 169 lit. a din OUG nr.91/2013 constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de achitare a datoriilor.
Administratorul statutar nu a virat suma de 2.199 lei reprezentând obligații fiscale ci au fost reținute, nelegal, la sursă.
Societatea a figurat în bilanțul contabil de la data de_ cu stocuri în valoare de 17.069 lei, creanțe de încasat în sumă de 10.447 lei și disponibilități bănești în sumă de 80.770 lei.
Imobilizările corporale existente în anul 2012 în valoare de 15.705 lei nu au fost identificate, iar evidențele contabile nu reflectă modul de întrebuințare a acestora.
Conform balanței analitice pe luna februarie 2013 rezultă că societatea a acordat administratorului statutar avansuri spre decontare în sumă de 57.622, 96 lei, avansuri care nu au fost restituite societății.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 169 lit.d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă.
Evidența contabilă nu reflectă realitatea consemnată în balanța lunii februarie 2013, deoarece pe baza unor note contabile societatea a transferat în luna aprilie 2012 o parte din lichiditățile evidențiate în casieria societății în sumă de 43.390,52 lei în categoria avansurilor de trezorerie. Diferența de 14.232, 44 lei s-a obținut artificial în baza unor note contabile eronate.
Asupra cauzei de față :
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 169 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
În cauză, se reține că administratorul statutar nu a virat suma de 2.188 lei reprezentând obligații fiscale la bugetul consolidat al statului fapt ce conduce la concluzia că acesta a folosit suma menționată în interes propriu sau în cel al altei persoane juridice. În adevăr, în contabilitatea societății nu este evidențiat modul în care au fost valorificate bunurile corporale în valoare de 15.705 lei constatate în anul 2012, ceea ce, pe de o parte constituie fapta ilicită prevăzută de art. 169 alin.1 lit.a în sensul că operează prezumția că acestea au fost folosite în interes propriu sau în cel al altei persoane, iar pe de altă parte, fapta ilicită prev. de art. 169 lit.d în sensul că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.169 alin.1 lit.a din OUG 91/2013 care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. .
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le- au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Administratorul judiciar, verificând actele contabile ale societății, a constatat că societatea a acordat administratorului statutar avansuri spre decontare în sumă de 57.622, 96 lei, care nu a fost restituită, astfel că acesta se face vinovat de folosirea acestei sume în interes personal sau în cel al altei persoane.
Evidența contabilă a societății nu reflectă realitatea consemnată în balanța lunii februarie 2013, deoarece pe baza unor note contabile, unele eronate, s-a transferat o parte din lichidități de 57.622, 96 lei în categoria avansurilor de trezorerie și apoi această sumă a fost folosită de administratorul statutar în interesul său sau al altei persoane.
Vinovăția administratorului statutar constă în săvârșirea acestor fapte ilicite cu intenție sau omisiune care au generat prejudiciul direct în patrimoniul debitorului, iar indirect în cel al creditorilor.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit
căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 169 lit. ași d din OUG nr.91/2013 urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art. art. 169 lit. a și d din OUG nr.91/2013 privind procedura insolvenței,
Admite cererea creditorului DGFP S. și lichidatorul judiciar R. Z. Deszo și obligă pe pârâtul B. T. să suporte pasivul social al debitoarei SC B. SRL în sumă totală de 27.568 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ ..
Judecător - sindic, Grefier,
DP B. E.
Red. D.P. / _
Dact.B.E./_ / 6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3474/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 3268/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
