Decizia civilă nr. 3578/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3578/2013

Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de P. D. M., împotriva sentinței civile nr. 5681 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații SC T. S., SC T.

S. PRIN LICHIDATOR J. I&O I. S. și T. Ș., având ca obiect acțiune în anulare transfer patrimonial.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat Mihai Teaha.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar un înscris, trimis prin fax, din partea Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Sălaj, prin care se comunică instanței că, intimatul T. Ș. figurează în baza de date a instituției cu domiciliul în orașul J., str. I., nr. 2, județul Sălaj.

Reprezentantul recurentei învederează instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Susține că, nici la fond nu s-a analizat buna credință a clientei sale, la termenul trecut, la fila 23 s-a depus un certificat eliberate de autoritățile fiscale referitor la societatea vânzătoare din care rezultă că nu au existat datori la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare: existența actelor în original, a cheilor și a faptului că ștampila a fost prezentată în original fără să poarte nici una din mențiunile prevăzute de legea insolvenței. Arată că, se solicită restituirea bunului sau plata sumei, ori există o hotărârea definitivă și irevocabilă cu privire la suma respectivă, ceea ce ar duce la îmbogățirea fără justă cauză.

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.5681 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea principală formulată de lichidatorul de la SC T. S. J. contra pârâtei P. D. M., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta P. D. M. contra chematului în garanție T. Ș., și în consecință:

S-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâtă și chematul în garanție, la data de_ având ca obiect vehiculul Opel tip Z-C/_ TRA, serie motor 5508355

A fost obligată pârâta P. D. M. să restituie averii debitoarei autoturismul cu datele de identificare susmenționate.

S-a admis cererea de chemare în garanție obligând în consecință pe chematul în garanție T. Ș. să plătească pârâtei P. D. M. suma de

32.240 lei.

S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de_ prin Sentința civilă 6068/2010 s-a dispus intrarea debitoarei S.C. TERMOSERV

  1. în procedura insolvenței, forma simplificată (fila 16).

    La data de_ între lichidatorul desemnat al debitoarei și fostul administrator statutar al S.C. TERMOSERV S. s-a încheiat un proces verbal de inventariere al bunurilor societății debitoare. Din acest act a rezultat că singurul bun pe care societatea îl deține este autoturismul litigios, care a fost prezentat lichidatorului și expertului evaluator, după care s-a convenit ca autoturismul să rămână în custodia administratorului statutar, împreună cu singura cheie de contact (fila 5-6).

    La data de_ S.C. TERMOSERV S. a încheiat cu pârâta contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, având ca obiect autoturismul litigios, pentru suma de 32.240 lei (fila 14).

    Potrivit dispozițiilor art. 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

    Sunt exceptate de la sancțiunea nulității actele încheiate de debitoarea aflată în insolvență, autorizate de către judecătorul sindic, respectiv actele încheiate în perioada de observație, în cadrul activităților curente, fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitoarea a solicitat reorganizarea și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare), fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare).

    Este necontestat în cauză faptul că pârâta s-a aflat în eroare cu privire la starea de insolvență a societății vânzătoare, dar acest aspect nu este de natură să înlăture nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, în cauză nu sunt întrunite condițiile principiului aparenței în drept, pârâta nefăcând dovada erorii comune, invincibile în care s-a aflat, respectiv a bunei sale credințe mai presus de orice îndoială.

    În acest sens, în doctrina juridică s-a menționat faptul că persoana ce invoca acest principiu, trebuie să fi fost într-o "eroare legitimă"; în care ar fi putut să se afle orice persoană rezonabilă, în aceeași situație sau o "eroare comună";, invincibilă. Aparența a fost definită ca existență a unor semne exterioare de natură să inducă terților credința în realitatea unor situații juridice, determinând, în condițiile legii, preeminența acelei situații față de realitate. În cadrul elementului material al ideii de aparență, este necesar să nu existe nici o îndoială în privința bunei-credințe a celui avantajat de ideea de aparență. Mai mult, aparența trebuie să fie în măsură, din punct de

    vedere psihologic, să creeze credința oricărui subiect de drept prudent că este vorba de legitimitatea dreptului celui cu care se dorește să se intre într- un raport juridic, credință formată în baza unui riguros examen al circumstanțelor situației juridice.

    La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul

    -fostul administrator statutar al debitoarei era în posesia actelor și cheilor mașinii precum și a ștampilei acesteia, dar această împrejurare nu este de natură, însă, a conduce la concluzia erorii invincibile în care s-a aflat pârâta, prudența necesară înainte de a intra într-un raport juridic presupunând efectuarea tuturor verificărilor posibile pentru a stabili situația juridică reală a societății vânzătoare.

    Or, o simplă verificare a evidențelor Oficiului Registrului Comerțului sau ale Tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul societatea vânzătoare ar fi relevat deschiderea procedurii insolvenței față de această societate, cu consecința interdicției de a înstrăina activele sale către terțe persoane.

    Pentru aceste considerente, s-a apreciat contractul de vânzare- cumpărare încheiat de pârâtă și chematul în garanție, la data de_ având ca obiect vehiculul Opel tip Z-C/_ TRA, serie motor 5508355 - ca fiind lovit de nulitatea prevăzută expres de dispozițiile art. 46 alin.1 din Legea nr. 85 din 2006 și obligă pârâta P. D. M. să restituie averii debitoarei autoturismul cu datele de identificare susmenționate.

    În temeiul art. 45 alin. 3 din Legea insolvenței "Prejudiciile suferite de terții de bună-credință, ca urmare a nerespectării obligațiilor debitorului prevăzute la alin. (1)-(2^1), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanți legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului";

    Față de aspectul reținut deja de instanță cu privire la buna credință a pârâtei la încheierea contractului a cărei nulitate s-a constatat ,s-a admis și cererea de chemare în garanție - formulată de pârâta căzută în pretenții - obligând în consecință pe chematul în garanție T. Ș. să plătească pârâtei P. D. M. suma de 32.240 lei - sumă reprezentând contravaloarea autovehiculului pe care pârâta a fost obligată să îl restituie averii debitoarei.

    Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. D. M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de constatare a nulității actului de transfer patrimonial și al contractului de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismul OPEL tip Z- C/BLll/ VECTRA, având număr de identificare WOLOZCF6971099001, cu consecința respingerii cererii de restituire în patrimoniul debitoareai SC TERMOSERV S. a autoturismului OPEL tip Z-C/BLll/VECTRA, având număr de identificare WOLOZCF6971099001

    .

    Recurenta își întemeiază motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct 8, Cod de Procedură Civilă "când instanța interpretând greșit actul dedus

    judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă" când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii"

    Susține pârâta-recurentă a achiziționat autoturismul OPEL tip Z- C/_ TRA, având număr de identificare WOLOZCF6971099001, de la SC

  2. S., la data de_, plătind un avand de 2000 euro. Ulterior în data de_, a mai achitat suma de 500 euro. La data de_, administratorul societății T. S., după ce a achitat diferența, a întocmit

în numele societății factura SI 051, pentru suma totală achitată, 32240 lei. Arată că odata cu înmânarea facturii, a primit de la T. S., cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a mașinii în original, și am mers la autoritățile competente în vederea radierii autoturismului.

Conform contractului de vânzare cumpărare final, din data de"_, vânzătorul, SC T. S., prin administrator a declarat faptul că autoturismul este proprietatea sa și este liber de sarcini, nefiind nici o interdicției privind înstrăinarea.

În niciun moment, subsemnata nu am avut cunoștință de faptul că societatea vânzătoare este în procedura insolvenței, mai mult, administratorul acesteia T. S., având asupra sa ștampila societății care nu purta mențiunile expres prevăzute de art. 45 din Legea 85/2006, fiind un cumpărător de bună credință.

Recurenta, doar la momentul primirii notificării, de la lichidator, a luat la cunoștință, despre faptul că numitul T. S., nu avea dreptul să înstrăineze autoturismul.

Precizează că instanța fondului a admis cererea administratorului judiciar, raportat la faptul că în cursul procesului, nu a făcut dovada faptului că a fost într-o "eroare legitimă" la momentul achiziționării autoturismului în litigiu.

Arată că, această motivare nu este conformă cu realitatea.

La momentul radierii și transcrierii autoturismului pe numele pârâtei, numitul T. S., a predat un certificat de atestare fiscală pentru societate, eliberat de către Autoritățile Fiscale iar raportat la aspectele menționate mai sus, este fără putință de tăgadă că la momentul achiziționării autoturismului, fapt necontestat de judecătorul fondului care reține că sunt cumpărător de bună credință, era într-o "eroare legitimă " situație care face ca actele a căror nulitate s-a solicitat să fie exceptate de la sancțiunea nulității absolute.

Conform practicii judiciare, se poate solicita nulitatea actelor efectuate după deschiderea procedurii prin fraudă la lege, dar nu este cazul în speța de față, doar în cazul în care aceste acte sunt vătămătoare pentru ceilalți creditori, având ca efect diminuarea frauduloasa a patrimoniului societății.

După cum se poate observa, prețul achitat pentru acest bun, este unul serios, nefiind diminuat artificial, fiind chiar prețul la care și lichidatorul a evaluat autoturismul.

Faptul că administratorul T. S., nu a mai depus sumele încasate în casieria societății, nu poate fi reținută ci constituie un motiv de atragere a răspunderii personale a acestuia pentru aceste sume.

Mai mult, lichidatorul nu a făcut dovada, așa cum se deduce din acțiunea formulată că numitul T. S., nu a depus în casieria societății sumele încasate, existând suspiciunea că prin acest demers se încearcă îmbogățirea fără justă cauză a societății.

Susține că administratorul judiciar, a formulat această acțiune, în scopul de a recupera anumite sume sau bunuri, pentru a putea îndestula creanțele creditorilor față de societatea aflată în procedură.

Totodată, administratorul judiciar, tot în acest scop a formulat și o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar dl

T. S., în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj.

În această cerere, admisă și rămasă definitivă, administratorul judiciar, a solicitat angajarea răspunderii și pentru suma de 32240 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului OPEL tip Z-C/_ TRA, având număr de identificare WOLOZCF6971099001, înstrăinat.

Astfel așa cum este formulată acțiunea introductivă, aceasta este inadmisibilă, nefondată și nedovedită deoarece cu privire la această sumă, solicitată, în cazul în care am dori păstrarea autoturismului, există putere de lucru judecat, deoarece obligarea la plata acestei sume a făcut obiectul dosarului_ .

Având în vedere faptul că contravaloarea autoturismului înstrăinat, a facut obiectul unei alte judecăți, în dosarul_, existând putere de lucru judecat, iar în cazul menținerii soluției pronunțate în acest dosar, ar exista două titluri executorii față de două persoane, fără a exista solidaritate între debitori, cu privire la aceeași sumă.

În această ipoteză administratorul judiciar, ar putea executa ambele titluri, ajungându-se în situația îmbogățirii fără just temei a creditorilor societății .

Prin întâmpinarea depusă la dosar, I & O I. SPRL, respingerea recursului ca nefondat mentinerea hotărârii instantei de fond.

Analizând recursul declarat de către pârâta P. D. M. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al lichidatorului judiciar al debitoarei SC TERMOSERV S. vizează maximizarea averii debitoarei prin reîntoarcerea în patrimoniul acesteia a bunurilor înstrăinate de către administratorul societății după momentul deschiderii procedurii insolvenței, fundamentat fiind pe prevederile art.46 din LPI.

Potrivit art.46 alin.1 din LPI, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Curtea constată că în speță ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin art.46 din LPI este întrunită întrucât înstrăinarea bunului debitoarei - autoturism Opel Vectra - a avut loc la data de 20 ianuarie 2012 către pârâta

P. D. M. în condițiile în care la data de 30 noiembrie 2010 împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență.

Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că această operațiune efectuată de către administratorul debitoarei nu a fost încuviințată sau autorizată în condițiile legii și nici nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.49 din LPI întrucât vânzarea autoturismului nu reprezintă o activitate curentă, obișnuită a acesteia și, prin urmare, se poate susține cu temei că este supusă anulării.

Așadar, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a statuat că actul de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile art.46 din LPI este nelegal și a dispus anularea acestuia.

Curtea va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora deși la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul - fostul administrator statutar al debitoarei era în posesia actelor și cheilor mașinii precum și a ștampilei acesteia, această împrejurare nu este în măsură să susțină ipoteza erorii invincibile în care s-a aflat pârâta întrucât o simplă verificare a evidențelor Oficiului Registrului Comerțului sau ale Tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul societatea vânzătoare ar fi relevat deschiderea procedurii insolvenței față de această societate, cu consecința interdicției de a înstrăina activele sale către terțe persoane.

Apărările recurentei referitoare la puterea lucrului judecat aplicabilă urmare a pronunțării hotărârii în dosarul nr._ nu pot fi reținute.

Astfel, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Altfel spus, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți ci și infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească, posterioară, dată în alt proces, existența dreptului neputând fi repusă în discuție.

În speță, Curtea constată că prin soluția pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj nu a avut loc o judecată cu privire la contractul de vânzare-cumpărare contestat în prezenta cauză iar cu privire la situația juridică a bunului-obiect al convenției nu s-a dispus așa încât se poate susține cu temei că principiul puterii lucrului judecat nu își găsește aplicabilitate, susținerile contrare nefiind fondate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatând că soluția pronunțată de către judecătorul sindic este temeinică și legală, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din LPI va respinge recursul declarat și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta P. D. M. împotriva sentinței civile nr.5681 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. P. A. M. C. M. S.

GREFIER

V. D.

red.M.S./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.L. M.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3578/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței