Decizia civilă nr. 408/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 408/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul C. L. I. împotriva sentinței civile nr. 1783 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimatul R. & P. I. având ca obiect Angajarea răspunderii.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea recurentului- concluzii scrise.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 1783 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta Societatea R. & P. SPRL, având ca obiect antrenarea răspunderii pârâtului C. L. I. domiciliat în T., str. G. Șincai nr. 33, jud. C. .
A fost obligat pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC TERAMET SRL în cuantum 10.933.803,61 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată lichidatorul judiciar Societatea R.
& P. SPRL, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC TERAMET SRL, a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului C. L. I. și obligarea acestuia la plata sumei de 12.881.906,30 lei reprezentând pasivul debitoarei înscris în tabelul definitiv de creanțe, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a,c și d din Legea nr.85/2006.
Reclamantul a arătat că a procedat la ridicarea documentelor contabile și a întocmit apoi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență și a constatat că există dificultăți serioase în
recuperarea sumelor datorate de diferiți debitori, datorită insuficienței documentelor contabile și a modului de întocmire a acestuia.
Astfel, deși inițial s-au desfășurat activități în baza unor contracte încheiate în anii 2005, 2006 ulterior au fost încheiate doar acte adiționale generice, iar în multe situații nu au fost redactate astfel de acte, existând doar unele comenzi care au dus la livrarea de mărfuri, fără a exista însă și documente de predare a mărfii. De cele mai multe ori marfa era predată fără avize de însoțire și fără a se emite facturi, iar pârâtul a justificat aceste
împrejurări prin obiectul de activitate și volumul de muncă care impuneau un astfel de mod de lucru.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, încercând să recupereze pe calea justiției creanțele debitoarei față de terțele societăți comerciale, instanțele de judecată au solicitat documente complete, în lipsa cărora acțiunile au fost respinse.
O altă problemă, în opinia lichidatorului judiciar, a fost cea generată de modalitatea de compensare și de neînregistrările în contabilitatea debitoarei.
În ceea ce privește incidența disp. art. 138 lit. a, reclamantul a arătat că litigiile inițiate au fost pierdute pentru lipsa documentelor contabile care să probeze livrarea mărfii către clienți și de faptul că multe societăți comerciale au dovedit că marfa nu le-a fost livrată, fiind astfel folosite în interesul personal al pârâtului sau dirijate spre terțe persoane.
Cât privește incidența art. 138 lit. d, reclamantul a arătat că pârâtul este direct răspunzător, în calitate de fost administrator statutar, de starea contabilității, iar neîncasarea clienților din cauza lipsei documentelor necesare, a condus în mod neîndoios la neplata furnizorilor și la falimentul debitoarei.
Sub aspectul prejudiciului, reclamantul a arătat că acesta este reprezentat de pasivul debitoarei, iar în ceea ce privește vinovăția, a arătat că pârâtul este răspunzător de corecta ținere a registrelor contabile în conformitate cu disp. art. 73 din Legea nr. 31/1990 și a disp. art. 10 din Legea nr. 82/1991.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, din cuprinsul căreia, judecătorul sindic a reținut că pârâtul se face vinovat de faptele care se circumscriu dispozițiilor legale mai sus arătate.
Un aspect important relevat în raportul de expertiză, este valoarea compensărilor înregistrate în contabilitate și neînregistrate cu documente care s-au ridicat la suma de 2.011.018,21 lei, astfel încât, toate aspectele semnalate au condus la formularea unei concluzii care atrage după sine incidența dispozițiilor invocate de către reclamant.
S-a reținut așadar că întocmirea evidențelor contabile fără respectarea normelor contabile și fiscale a contribuit la apariția unui prejudiciu atât în dauna societății cât și a creditorilor, mărimea acestora neputând fi cu certitudine cuantificată de către expertul contabil, datorită lipsei documentelor contabile necesare, însă în mod evident acesta se ridică cel puțin la pasivul debitoarei. Expertul contabil a reținut de asemenea că efectuarea de înregistrări contabile, fără existența documentelor justificative, existența de documente neînregistrate în contabilitate, existența documentelor justificative privind plățile nelegal constituite, vânzarea mărfurilor sub prețul de achiziție, înregistrarea eronată în contabilitate a terților, a stocurilor precum și lipsa efectuării inventarierii anuale a patrimoniului și implicit ajustarea soldurilor incorecte și aducerea lor la valorile reale, au determinat prejudiciul societății și creditorilor.
Ulterior, raportul de expertiză a fost completat în baza unor noi documente depuse chiar la dosarul cauzei de către pârât, în urma nenumăratelor adrese ale instanței pe parcursul soluționării litigiului.
Astfel concluziile completării raportului de expertiză au relevat faptul că debitoarea nu a organizat evidența obligațiilor de plată și evidența creanțelor pe termene scadente și nu a întocmit situația privind sumele restante mai vechi de 30 zile, nefiind monitorizate datoriile și seanțele acesteia pe vechimi, fiind astfel încălcate dispozițiile OUG nr.77/1999 modificate prin Legea nr. 211/2001.
Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză, judecătorul sindic a relevat faptul că neîntocmirea evidenței obligațiilor de plată și a evidenței creanțelor, nu a făcut posibilă observarea dificultăților în ceea ce privește
încasarea creanțelor debitoarei, ceea ce a condus ulterior imposibilitatea achitării sumelor datorate furnizorilor, în funcție de vechimea acestora, generând astfel acumularea de datorii, care nu au mai putut fi gestionate de către pârât.
Judecătorul sindic a mai reținut și faptul că din cuprinsul raportului de expertiză și a completării acestuia, rezultă că problemele legate de întocmirea evidențelor contabile existau încă din anii 2005, 2006, însă desigur acestea s-au accentuat, datoriile acumulate ridicându-se la sume importante de bani, astfel cum rezultă din tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei și, cu toate că aceste probleme existau și puteau fi observate în
condițiile ținerii unei contabilități corecte, pârâtul a continuat în aceeași manieră derularea activității, adâncind practic starea de insolvență.
De altfel, sub acest aspect trebuie relevat și faptul că, cele trei fapte se află într-o strânsă legătură, întrucât neconducerea contabilității în conformitate cu legea a generat posibilitatea folosirii activelor societății în alte scopuri decât cele pentru care aceasta a fost constituită, iar neobservarea dificultăților financiare generate de aceeași conducere defectuoasă a evidențelor contabile, a facilitat desfășurarea în continuare a unei activități care a determinat acumularea unui pasiv considerabil și în același timp, imposibilitatea acoperirii acestuia, din cauza lipsei documentelor necesare pentru recuperarea creanțelor pe care debitoarea le avea față de terțe persoane.
Concluzionând, judecătorul sindic a considerat că pârâtului îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea de administrator, fiind direct răspunzător de modul în care a fost ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect, astfel cum s-a relevat și în cele ce preced, nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorului să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic, în temeiul disp. art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, a considerat că pârâtul se impune a fi obligat la suportarea pasivului debitoarei SC TERAMET SRL în cuantum de 10.933.803,61 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. L. -I.
, solicitând admiterea recursului formulat si pe cale de consecinta modificarea in intregime a sentinței atacata in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii administratorului statutar.
In opinia recurentului, sentinta este netemeinica si nelegala, urmând a fi modificata in intregime in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii formulate, avind in vedere urmatoarele aspecte:
Pentru ca tribunalul, respectiv judecatorul sindic să dispună ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportat de membrii organelor de conducere, trebuie sa fie indeplinite cumulativ patru conditii, si anume: faptele care se imputa sa fie din cele care sunt expres si limitativ prevazute in art. 138 alin. 1 lit. a-g al legii 85/20006, privind insolventa comerciala; faptele sa fie savirsite de o persoana care face parte dintre membrii organelor de conducere ; faptele savirsite sa fi cauzat starea de insolventa a societatii precum si un prejudiciu in dauna creditorilor; să existe un raport de cauzalitate intre faptele savirsite si ajungerea societatii in incetare de plati.
Analizind cererea formulata, recurentul arată că, nu este indeplinita cel putin una dintre conditiile antrenarii raspunderii administratorului statutar, respectiv existenta unui raport de cauzalitate intre faptele care se imputa si ajungerea societatii in incetare de plati.
In ceea ce priveste existenta unui raport de cauzalitate intre faptele savirsite si ajungerea societatii in incetare de plati, arată următoarele:
In exercitarea atributiilor care revin administratorului judiciar, acesta a intocmit raportul cu privire la cauzele si imprejurarile care au determinat ajungerea societatii in incetare de plati, raport prin care si-a exprimat si pozitia procesuala cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor cuprinse in art. 138 al legii, concluzia fiind urmatoarea: "cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a societatii contin un puternic impact exterior, si nu de rezolutie fraduduloasa, in sensul prevazut de Legea 85/2006. Considera, potrivit informatiilor detinute la data elaborarii acestui raport, ca nu se impune atragerea raspunderii personale a administratorului statutar. M. agementul defectuos nu a fot unul deliberat condus in vederea fraudarii societatii sau tertilor, fapt reflectat chiar de imprumuturile mari pe care administratorul statutar le-a acodat societatii pentru ai sustine activitatea, ci s-a circumscris unor conditii de piata dure, in care concurenta acerba, lipsa de garantii si increderea in partenerii de afaceri au contribuit, in egala masura, la declinul rapid al societatii debitoare.
Este real ca in finalul acelui raport, administratorul judiciar si-a rezervat dreptul ca in contextul aparitiei unor noi elemente sa formuleze o cerere intemeita pe dispozitiile cuprinse in art. 138 al legii, insa in opinia recurentului, in conditiile in care pentru intocmirea acestui raport a fost analizata intreaga evidenta contabila a societatii aferenta anilor 2005-pina la data dechiderii procedurii, nu puteau aparea noi elemente.
Practic la data la care acest raport a fost formulat administratorul judiciar cunostea modul in care a fost condusa evidenta contabila a societatii, precum si sumele pe care potrivit acestei evidente contabile societatea debitoare la avea de incasat, precum si documentele justificative in baza carora aceste sume erau datorate de diversi debitori.
Aceasta concluzie se desprinde si din prisma faptului ca in raport se face vorbire de linia de factoring pe care societatea debitoare o avea la dispozitie de la BRDGSG si care avea la baza documente justificative care au fost intocmite in aceeasi maniera, respectiv facturi fiscale care nu poarta semnatura beneficiarului, cum de altfel rezulta si din actele pe care le-a depus in probatiune.
Pe de alta parte, o parte insemnata din creantele care au fost inscrise in tabelul creditorilor si care, chiar administratorul judiciar invedereaza ca au fost analizate si verificate, au la baza tot documente justificative intocmite in aceeasi maniera, respectiv facturi nesemnate, fapt care atesta, ca in conditiile in care societatea avea, cum de altfel administratorul judiciar o spune, o cifra de afaceri impresionanta, aceasta era modalitatea in care se desfasura activitatea atât in ceea ce ii priveste pe creditorii cit si pe debitorii societatii, fapt care de asemenea este relevat de actele pe care le depune in probatiune.
Mai mult, nici raportul de expertiza care a fost ordonat in cauza nu face dovada incidentei in prezenta cauza a dispozitiilor cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a, c, d, al legii, ci prin acesta se poate retine ca se fac aprecieri (este in fapt, opinia expertului contabil) cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor cuprinse in art. 138 alin. Lit. d al legii, in conditiile in care expertul enumera "deficientele"; pe care le-a constatat, invederind ca s-a creat un prejudiciu (pe care de altfel nu reuseste sa-l cuantinfice). În opinia recurnetului deficientele semnalate sunt simple "erori";, care in nici un caz nu au determinat starea de insolventa a societatii debitoare (putin probabil ca nestampilarea statelor de plata sau folosirea unui alt cont privind inregistrarea creditorilor efectuate sa fi determinta starea de insolventa a societatii).
Referitor la faptul ca nu a fost intocmita si organizata evidenta obligatiilor de plata si evidenta creantelor pe termene scadente si nu a fost intocmita situatia privind sumele restante maI vechi de 30 zile, nefiind monitorizate in acest fel datoriile si scadentele acestora pe vechimi, consideră ca nu are nici un fel de relevanta in cauza, in conditiile in care toate aceste creante au fost inregistrate in baza documentelor justificative in contabilitatea societatii, iar lista debitorilor societatii impreuna cu documentele justificative au fost predate administratorului/lichidatorului judiciar in vederea demararii demersurilor judiciare pentru recuperarea acestora.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 197 din_ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare, iar prin sentința civilă nr. 2636 din_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului față de debitoare.
Pârâtul recurent a avut calitatea de administrator al debitoarei.
Lichidatorul judiciar a formulat acțiune împotriva pârâtului întemeind-o pe prev. art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, respectiv
a) "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";, c) au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți"; și d) "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";.
Recurentul nu a urmărit încasarea sumelor datorate de clienții societății debitoare, ba mai mult nici nu a evidențiat în contabilitate relațiile comerciale avute cu diverși clienți, făcând astfel imposibilă urmărirea respectivelor societăți de către lichidator.
Probatoriul administrat în fața primei instanțe a fost unul vast, solicitându-se chiar și părerea unui specialist, expert contabil a cărui concluzii au în sensul că au relevat numeroase nereguli referitoare la conducerea contabilității societății debitoare și încălcarea a numeroase acte normative care vizează corecta înregistrare în contabilitate a operațiunilor efectuate, care au fost expuse pe larg în cuprinsul expertizei și care au generat dificultăți majore, în principal în încasarea creanțelor, ca urmare a mărfurilor livrate și implicit prin imposibilitatea achitării propriilor datorii, care, în final, a generat starea de insolvență a debitoarei.
Recurentul a dat dovadă de pasivitate, neurmărind încasarea creanțelor și a bunurilor vândute din patrimoniul societății în sensul maximizării averii debitoarei.
Prin faptele sale administratorul statutar a condus la încetarea de plăți, respectiv starea de insolvență.
Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că au drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
La fel este întrunită condiția existenței raportului de cauzalitate, întrucât prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere și supraveghere să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat acțiune împotriva terților pentru recuperarea creanțelor obținute de debitoare, însă acțiunea a fost respinsă pentru faptul că lipseau documentele contabile care să probeze livrarea mărfii către clienți. În cauză societățile au demonstrat că marfa nu a fost livrată efectiv, ceea ce duce la concluzia că aceasta a fost folosită în interesul propriu de către pârât.
Datorită neținerii contabilității în conformitate cu legea a fost imposibil de recuperat de către practicianul în insolveță anumite creanțe după ce operațiunile efectuate de debitoare nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege.
Datorită neținerii contabilității s-a ajuns la acumularea de datorii care nu au putut fi recuperate și astfel aduse în patrimoniul debitoarei.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991
"documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, nu a condus contabilitatea în condițiile legii, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 și 2017 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau
altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge recursul declarat de pârâtul C. L. I. împotriva sentinței civile nr. 1783 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
În cauză s-a făcut dovada faptului că recurentul prin modul de administrare al debitoarei a cauzat insolvența acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul C. L. I. împotriva sentinței civile nr. 1783 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
C. | I. D. | P. | A. | I. | A. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: N. K.
| ← Sentința civilă nr. 3058/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5353/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
