Decizia civilă nr. 4510/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4510/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. V. I., împotriva sentinței civile nr. 3602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C., cauza privind și pe intimații SC S. V. DS prin lichidator judicair C.I.I. C. S. LICHIDATOR și S. R., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat Secară I. Diana și practician în insolvență Mărginean A. S. .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
C. ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta recurentului depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Practicianul în insolvență arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
C. ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, recurentul are domiciliul în Corpadea, str. Cloșca, nr. 28, domiciliu de la care nu a fost citat niciodată și nu și-a putut formula apărările. În subsidiar solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii față de clientul său. În ceea ce privește procedura de citare, în actul de identitate recurentul are adresa din C., în realitate din 2008 locuiește la Corpadea, pe fiecare citație emisă pe numele său s-a făcut mențiunea ";destinatar mutat";. Nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii, nu se poate vorbi de culpa recurentului, nu intrau în atribuția sa contabilitatea societății. La fond nu s-au administrat probe în mod corect. Recurentul nu a avut calitatea de administrator, fiind doar asociat, cu atribuții de design și executare a comenzilor. Nu a folosit bunurile sau creditele societăți în folos propriu.
Practicianul în insolvență solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Susține că, înainte de promovarea cererii de antrenare a răspunderii s-au făcut demersuri la poliție pentru aflarea domiciliului pârâților, adresa de la care a fost citat la fond este adresa la care figurează în calitate de administrator și asociat la ORC, partea având obligații să facă demersuri și în acest sens. Când partea a fost citată la interogator, citarea s-a îndeplinit prin afișare, s-a făcut publicarea în BPI. Au existat bunuri ale societății pe care pârâtul le-a folosit în interes personal, aspect dovedit din coroborarea probelor administrate, a încasat sume de bani în contul lucrărilor. Mai arată că, nu au susținut niciodată că, recurentul avea obligația să țină contabilitatea societății, ci să coordoneze activitatea societății.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3602 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. V. DS, în contradictoriu cu pârâții S. R. și M. -V. I., și, în consecință a fost obligat pârâtul S.
, administratorul statutar al debitoarei SC S. V. DS și pârâtul M.
-V. I., administratorul de fapt al debitoarei SC S. V. DS, în solidar, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC S. V. DS
, în cuantum de 236.604,55 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul- sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea fiecăruia dintre pârâți, judecătorul sindic reține că pârâtul S. R. este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei, iar pârâtul M. -V. I. a co-administrat societatea debitoare în fapt. Acest ultim element rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor BIALIS R. (f.83) și GEROCZ ARPAD (f.90), care au arătat că pârâtul M. -V. I. a preluat comenzi și a solicitat un împrumut în numele debitoarei, respectiv a solicitat martorei DEAK BERTA să întocmească facturi și chitanțe pentru sume de bani încasate de el în numele societății debitoare, dar nedepuse în casă (f.82), cu răspunsurile prezumat pozitive ale acestui pârât la întrebările 10-12 din interogatoriul care i-a fost adresat, dar la care a refuzat să răspundă (f.52-53).
Din coroborarea înscrisurilor de la f. 18-20 cu declarațiile martorelor DEAK BERTA (f.82) și BIALIS R. (f.83) rezultă fără echivoc faptul că cei doi pârâți nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Astfel, pârâții, deși au luat cunoștință despre obligațiile care le reveneau în cadrul procedurii insolvenței, nu au predat lichidatorului judiciar toate actele contabile ale debitoarei, ci doar un număr redus de documente primare și un inventar. Mai mult, din probele testimoniale rezultă că pârâtul M. -V. I. a solicitat martorei DEAK BERTA să întocmească facturi și chitanțe pentru sume de bani încasate de el în numele societății debitoare, dar nedepuse în casă, respectiv pârâtul S. R.
nu îi preda martorei BIALIS R., contabila debitoarei, toate actele contabile (f.84), fapt care avea drept consecință implicită ținerea unei contabilități nereale în sensul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește activele imobilizate ale debitoarei, judecătorul sindic are în vedere faptul că la finalul anului 2007, debitoarea figura cu următorii indicatori financiari: active imobilizate în valoare de 127.658 lei, active circulante total: 340.531 lei, din care stocuri (materiale, producție in curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri etc.) 253.732 lei, casa și conturi la bănci 10 lei, creanțe în valoare de 86.789 lei. Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că o parte a acestor bunuri a fost sechestrată de către creditoarea Banca Transilvania SA (f.17), însă reține că o altă parte a fost însușită de pârâtul M. -
V. I., iar pârâții nu au predat lichidatorului judiciar stocurile, a căror valoare ar fi fost, singură, suficientă pentru acoperirea întregului pasiv.
În calitățile lor de administratori, statutar și de fapt, pârâții erau singurele persoane care puteau dispune în mod legal de aceste bunuri, dar pârâtul M. -V.
I. și-a însușit o parte a activelor imobilizate, respectiv pârâții nu a făcut dovada faptului că stocurile dispărute au fost epuizate în cadrul unor procese de producție specifice activității debitoarei. În consecință, judecătorul sindic prezumă, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâții și-au însușit stocurile sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin aceste fapte, judecătorul sindic a reținut că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. V. DS, creanțele rămase neacoperite având valoarea globală de 236.604,55 lei. Cât privește culpa fiecăruia dintre pârâți și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). În același sens, judecătorul sindic are în vedere și dispozițiile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății, precum și cele ale art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, care instituie răspunderea solidară a administratorilor. În speță, pârâtul S. R. a permis pârâtului M. -V. I. să efectueze acte de administrare a societății debitoare, cu consecințe păgubitoare pentru debitoare, fapt care atrage răspunderea solidară a celor doi pârâți.
Fiind vorba despre obligații legale și despre faptele omisive și comisive ale pârâților de a nu întocmi toate actele contabile prevăzute de lege și de a întocmi acte contabile care au atestat situații de fapt nereale, pârâții sunt prezumați de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâții nu cunoștea sau au ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile și întocmirii unor acte contabile nereale, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a stocurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedite faptele ilicite ale pârâților, vinovăția lor sub forma intenției și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâților, judecătorul sindic are în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în faptele ilicite ale pârâților, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală și solidară a pârâților a fost antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. V. DS, CUI 15218292, C.I.I. C. S., în contradictoriu cu pârâții S. R. și M. -V.
I. și, în consecință, a fost obligat pârâtul S. R., administratorul statutar al debitoarei SC POLMOD S. și pe pârâtul M. -V. I., administratorul de fapt al debitoarei SC S. V. DS, în solidar, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC S. V. DS, în cuantum de 236.604,55 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. V. I.
prin care a solicitat admiterea recursului,casarea sentinței atacate întrucât pârâtul nu a fost citat la adresa reală unde locuiește și pe cale de consecință a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de obiectul dosarului și de a-și formula poziția procesuală, fapt care a angrenat angajarea răspunderii pârâtului în calitate de pretins administrator faptic la S.C. V. S. DS, ceea ce a dus la obligarea acestuia la plata sumei de 236.604,55 lei reprezentând pasivul neacoperit al S.C. V. S. DS în solidar cu S. R., iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii
formulată în temeiul art.138 lit.a și d din Legea insolvenței de către lichidatorul
judiciar pentru angajarea răspunderii personale a pârâtului întrucât hotărârea judecătorului sindic este nelegală.
În motivare se arată că pe parcursul procesului pârâtul a fost citat la adresa din C. -N. str. Alexandru Vaida Voievod nr.60,ap.2, jud. C., într- adevăr aceasta este adresa acestuia însă faptic nu locuiește la această adresă de la sfârșitul anului 2008.
Astfel cum a fost menționat și pe dovezile de citare de la dosarul de fond, acestea de fiecare dată s-au Întors purtând mentiunea " destinatar mutat, locatarul nu permite afișarea. La adresa la care pârâtul a fost citat a continuat să locuiască fosta lui soție, M. Ana C., cea care a și furmizat factorului poștal
informația referitoare la mutarea pârâtului de la acea adresă, însă aceasta a omis să mentionsze faptul că până în anul 2011 a locuit in satul luna de Sus jud. C. iar mai apoi s-a mutat in sat Corpadea. str. Closca. nr. 28. jud. Clul. fapt cunoscut de către aceasta.
Ținând cont că doar in luna martie a acestui an a primit un prim act emanând de la Tribunalul Specializat C. și emis cu numărul prezentului dosar, respectiv Sentința civilă nr. 3602/2012 pe care se vede nevoit să o atace prin prezentul recurs, a fost în imposibilitate de a-și formula apărarea în cadrul procesului de fond, fapt care a dus și la atragerea răspunderii pârâtului in calitate de pretins "administrator de fapt" al societății în faliment SC V. S. D.
și mai mult la obligarea acestuia la plata unui debit de o valoarea exorbitantă, sumă pe care nu consideră că i-ar fi in vreun fel imputabilă.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale Sentinței civile nr.
3602/2012 pronuntate în prezentul dosar arată urmltoarele:
Lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitatea de administrator de fapt a societății raportat la art. 138 alin. l lit. A din Legea nr.85/2006.
Mai arată că in nici un moment nu a detinut calitatea de administrator a se
V. S. DS si nici nu a acceptat vreun mandat de reprezentare al societății in acest sens.
Singura calitate de care a deținut-o in cadrul societății a fost cea de asociat alături de dl. S. R. care deținea și calitatea de administrator.
În mod eronat Instanța de fond reține, coroborind niște declarații ale unor martori dar fără a avea la baza vreun document scris in acest sens faptul că pârâtular fi intreprins acte de administrare ale societății V. S. DS .
Consideră că in mod greșit s-a procedat la angajarea răspunderii pârâtului in calitate de " administrator de fapt"; prin coroborarea declarațiilor foștilor angajați, respectiv Bialis R. și Gerocz Arpad, care nu au afirmat in nici un moment faptul că pârâtul ar fi avut calitate de administrator sau că ar fi efectuat acte de administrare ale societătii, cu răspunderile prezumate pozitive la întrebările nr. 10-12 din interogatoriul ce i-a fost adresat, dar la care nu s-a prezentat intrucât nu a fost legal citat.
Într-adevăr, până la finele anului 2008 pârâtul a deținut calitate de director tehnic al societății, a fost angajat cu carte de muncă și i-și indeplinea atribuțiile de serviciu ce constau in executarea comenzilor precum și a design-ului ce se impunea pentru fiecare comandă in parte. Consideră că funcția de director tehnic pe care a deținut-o in cadrul societății nu se poate compara și nici presupune faptul că a efectuat în vreun fel acte de administrare ale societății, care putea fi indeplinite doar de către administratorul statutar al societății.
Lichidatorul J. face referire și la Iit. d a art. 138 alin. 1 din legea Insolvenței care face vorbire despre evidențele contabile ale societății •
În calitatea pârâtului de asociat al societății și director tehnic, nu a intreprins nici o activitate care să aibă legătură cu ținerea contabilitătii, fie ea și primară, întrucât pentru aceasta avea personal specializat la firmă care se ocupa strict de partea contabilă. Atribuțiile sale au ținut strict de partea de design și executare a comenzilor și nicidecum cu ținerea evidențelor contabile.
Face mențiunea faptului că, la finele anului 2008 pe fondul unor neînțelegeri cu asociatul său dl. R. S., a hotărât să plece din firmă, fără a semna vreun act în acî calitate de martori în fața instanței de fond.
Consideră că nu îi poate fi imputat faptul că nu a ținut contabilitate a in conformitate cu prevederile legale, atâta timp cât acest lucru nu intra in atribuțiile sale ba mai mult a părăsit societatea anterior deschiderii procedurii insolvenței și nu a deținut niciodată vreun act contabil in acest sens.
Instanța de fond a reținut raportat la declarația martorei Deak Berta de la fila 82 din dosar, faptul că a solicitat întocmirea unor facturi și chitante pentru sume de bani încasate de pârât în numele societății V. S. D. SRl, această declarație nefiind însă probată cu vreun document contabil ci doar cu răspunsurile prezumate pozitive la întrebările nr. 10-12 din interogatoriul adresat pârâtului la care așa cum a arătat și mai sus s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta întrucât nu a fost legal citat.
Astfel cum a fost statuat și in jurisprudență, este obligația administratorului statuar de a intocmi și prezenta documentele contabile iar nu a asociatilor societății.
Mai mult nu a existat nici un contract de mandat încheiat intre pârât și societate care să fie cuprins in actul constitutiv al societății - și care să fi permis atragerea răspunderii contractuale a pârâtului, fapt care ar fi fost mai clar dacă s-ar fi depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar și o copie a actului constitutiv.
Ținând cont de faptul că pentru a se antrena răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei în faliment trebuie să fie îndeplinite
cumulativ următoarele condiții: prejudiciul creditarilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere care să se încadreze în cazurile prev. de art. 138 alin. llit. a-g din L. 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită, in prezenta cauză dedusă judecății consideră că in ce privește intrunirea cazurilor prev. de lit. a și
d. din art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 acestea nu sunt intrunite, mai mult nu se poate vorbi de vreo culpă a pârâtului întrucăt nu intra în atribuțiile sale de serviciu ținerea vreunei contabilități a societății, fie ea și primară, mai mult nu a folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu ci doar în folosul societății fapt care ar fi putut să-l dovedească prin martori dacă ar fi fost legal citat pentru termenele de judecată.
Analizând recursul formulat, C. ea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. V. DS, C.I.I. C. S. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 19 aprilie 2011, a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale personale solidare a pârâților S.
R., administratorul statutar al debitoarei SC POLMOD S. și M. -V. I., administratorul de fapt al debitoarei SC S. V. DS, pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 236.604,55 lei. A solicitat judecarea cererii și în lipsa sa la dezbateri.
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința comercială nr.1047/18 martie 2009, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Comercial Cluj,
judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea SC HOLVER S. Brașov și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC S.
V. DS, iar apoi, prin sentința comercială nr. 1644/29 aprilie 2009, pronunțată în același dosar, s-a dispus trecerea în faliment în procedura simplificată. A mai arătat că tabelul de creanțe a fost definitivat cu un pasiv total de 238.504,55 lei.
Referitor la bunurile societății, a menționat că din procesul verbal încheiat la data de 8 mai 2009 rezultă că la acea dată a fost predată lichidatorului judiciar doar o listă a utilajelor și echipamentelor, care cuprindea 23 de poziții, fără a îi fi predate efectiv aceste bunuri. În lista sunt menționate următoarele bunuri: fierăstrău circular, mașină aplicat cant, mașină găurit multiplă, mașină șlefuit leadtech, exhaustor, exhaustor, compresor aer, mașină de înșurubat 3 buc., mașină șlefuit, mașină găurit, ciocan rotopercutor, fon, freză 2 buc., fierăstrău pendular, flex, capsator, polizor, circular manual, circular tăiere unghi, aparat lustruit. O parte din aceste bunuri, respectiv fierăstrău circular, mașină aplicat cant, mașină găurit multiplă, mașină șlefuit leadtech, exhaustor, exhaustor, au făcut obiectul unui proces verbal de sechestru întocmit de executorul bancar C.
R., așa cum rezultă din procesul-verbal de sechestru din 10 februarie 2009. În același proces verbal de sechestru figurează si centrala termica combustibil solid tip Junkers, 3 buc. calorifer de 3 m si 1 buc. calorifer de 1 m. O parte din bunurile sechestrate au fost ridicate de către lichidator de la Banca Transilvania și au făcut obiectul vânzării la licitația organizată la data de 24 februarie2010, fiind predate adjudecatarilor, așa cum rezulta din procesul verbal încheiat la data de_ . Suma obținută din vânzarea acestor bunuri a fost distribuita conform Planului de distribuire cenzurat de instanță prin sentința comercială nr. 2609/16 iunie 2010, publicată în BPI nr.7038/2010. Din suma realizata s-au acoperit cheltuieli de procedură, iar suma de 1.900 lei s-a distribuit creditoarei Banca Transilvania SA.
Centrala termică (cazan pe combustibil solid tip Junkers), 3 buc. calorifer de 3 m și 1 buc. calorifer de 1 m au fost ridicate de către lichidator de la sediul societății, dar nu fuseseră încă valorificate la data formulării cererii. În ceea ce
privește bunurile nesechestrate, dar care erau cuprinse în lista de inventar și în lista de inventar materiale, având menționată data de_, administratorul statutar a declarat că nu poate proceda la predarea acestora, acestea fiind sustrase de unul dintre asociații debitoarei - d-l M. V. i I., prezentând în acest sens o declarație a unui fost angajat al debitoarei. Întrucât s-a distribuit creditoarei Banca Transilvania suma de 1.900 lei, a arătat că pasivul în sumă de 238.504,55 lei s-a diminuat cu aceasta sumă, ramând neacoperită suma de 236.604,55 lei, sumă care face obiectul cererii de chemare in judecata.
A considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138 al Legii 85/2006 alin. 1 lit. a și lit. d, potrivit cărora judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de membrii organelor de conducere, care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile
societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul M. V. I. a fost acela că nu a fost citat la adresa reală unde locuiește și pe cale de consecință a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de obiectul dosarului și de a formula poziția procesuală, fapt care a angrenat angajarea răspunderii pârâtului în calitate de pretins administrator faptic la S.C. V. S. DS, ceea ce a dus la obligarea acestuia la plata sumei de 236.604,55 lei reprezentând pasivul neacoperit al S.C. V. S. DS în solidar cu S. R. .
Titularul cererii de antrenare, lichidatorul judiciar debitoarei SC S. V.
DS, C.I.I. C. S. a procedat la verificarea realității domiciliului ..
Astfel urmare a adresei întocmite de lichidator, Serviciul de Evidență Persoane a comunicat că domiciliului actual esteîn mun C. N. STR Vaida Voievod NR 60 AP 2, nefiind înregistrată ,viză de reședință .
Domiciliul comunicat de Serviciul de Evidență Persoane este cel indicat de pârât și la ORC și menționat în actul adițional la statutul debitoarei, domiciliu pe care pârâta îl recunoaște .
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar debitoarei SC S. V.
DS, C.I.I. C. S. a trimis o notificare la sediul social menționat în registrul comerțului, C. -N., str. M., nr. 161, adresă la care se afla și domiciliul asociatului-administrator statutar S. R. și la adresa celuilalt asociat, respectiv M. -V. i I. .
Pârâții au fost informați că față de debitoarea SC S. V. DS a fost declanșata procedura insolvenței în forma generală, că a fost numit lichidator judiciar C.I.I. C. S. și că au obligația de a pune la dispoziția lichidatorului actele contabile enumerate expres în notificare, inclusiv actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Întrucât corespondența expediată pe adresa societății debitoare a fost restituită cu mențiunea "Mutat de la adresă. Se aproba înapoierea";, deși aceasta este adresa la care figurează sediul societății, conform mențiunilor din registrul comerțului și de asemenea corespondența expediată pe adresa asociatului M. -
V. i I. i-a fost returnată cu aceeași mențiune, deși aceasta este adresa cu care figurează înscris în evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj, a i
întocmit adresă, Serviciul de Evidență Persoane.
DJEP C., prin adresa nr. 12631/6 aprilie 2011, a comunicat adresele actuale ale pârâților, adrese care corespund cu cele menționate în registrul comerțului și la care au fost transmise notificările.
Așadar în fața primei instanțe au fost îndeplinite toate demersurile necesare pentru a verifica realitatea domiciliului pârâtului recurent .
Recurentul susține că nu a putut formula apărări în acest context întrucât locuiește în altă localitate decât cea în care se află imobilului care a constituit domiciliul.
Ipoteza evocată de către recurent drept împrejurare mai presus de voința nu poate fi apreciată drept una obiectivă, asimilată forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită, alegerea unui domiciliu sau a unei reședințe în mod legal constituind o obligație a acestuia .
Nu în ultimul rând, C. ea observă că cererea formulată de recurent este corect analizată din perspectiva respectării drepturilor procesuale ale recurentului sub aspectul criteriului efectivității stabilit de jurispudența CEDO, iar modalitatea de citare în raport de datele concrete ale speței ținând cont și de calitatea persoanei, a fost corect realizată în conformitate cu prevederile legale incidente .
Recurentul mai critică hotărârea și din perspectiva aplicării prevederilor legale cu privire la administratorul de fapt susținând că în mod eronat Instanța de fond reține, coroborând declarații ale unor martori dar fără a avea la baza vreun document scris in acest sens faptul că pârâtul ar fi întreprins acte de administrare ale societății V. S. DS .
Apreciază recurentul că in mod greșit s-a procedat la angajarea răspunderii pârâtului in calitate de " administrator de fapt"; prin coroborarea declarațiilor foștilor angajați, respectiv Bialis R. și Gerocz Arpad, care nu au afirmat in nici un moment faptul că pârâtul ar fi avut calitate de administrator sau că ar fi efectuat acte de administrare ale societătii, cu răspunderile prezumate pozitive la întrebările nr. 10-12 din interogatoriul ce i-a fost adresat, dar la care nu s-a prezentat întrucât nu a fost legal citat.
Judecătorul sindic a reținut că pârâtul S. R. este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei, iar pârâtul M. -V. I. a co-administrat societatea debitoare în fapt.
Legiuitorul prin dispozițiile art 138 din LPI nu a limitat sfera persoanelor chemate să răspundă pentru prejudiciul creat creditorilor la persoanele abilitate legal să îndeplinească atribuții în numele debitoarei .
Astfel potrivit prevederilor art 138 alin 1 acțiunea promovată de administratorul judiciar pentru antrenarea răspunderii îi poate viza pe membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Există, de asemenea, identificate în practică un număr mare de situații în care nu au fost întocmite înscrisurile care să ateste efectuarea unei cesiuni, însă administrarea societății este realizata în fapt de o alta persoana decât administratorul statutar.
Practica și doctrina au apreciat în mod constant că același regim juridic trebuie aplicat și administratorilor de fapt, persoane care, fără sa fi indeplinit condițiile legale de desemnare și publicitate, dețin în realitate atribuții de gestiune.
Administratorii și lichidatorii judiciari au identificat în practica și situații
în care, alături de administratorul statutar, desfășoară activitatea de gestiune și o alta persoană, în regula generala un alt asociat, care, de asemenea, a fost numit administrator de fapt, așa cum este și în prezenta speță . .
Jurisprudența a retinut că răspunderea prevazuta de art. 138 este
incidentă, nu numai în privinta administratorilor legal investiti, ci și persoanelor care au exercitat în fapt atribuții ce revin administratorilor fără a fi parcurs în
fapt procedura legală de desemnare finalizată prin inscrierea în registrul comerțului, pentru opozabilitate.
Lipsa mandatului acordat de deliberativ administratorului de fapt sau administratorului din umbră, determină natura juridică a răspunderii acestuia, care urmează sa se situeze exclusiv pe tărâmul răspunderii delictuale, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Coroborarea declarațiilor martorilor BIALIS R. și GEROCZ ARPAD care au arătat că pârâtul M. -V. I. a preluat comenzi și a solicitat un împrumut în numele debitoarei, respectiv a solicitat martorei DEAK BERTA să întocmească facturi și chitanțe pentru sume de bani încasate de el în numele societății debitoare, dar nedepuse în casă au fundamentat convigerea judecătorului sindic cu privire la îndeplinirea atribuțiilor administratorului statutar de către administratorul de fapt .
Ultimul bilanț publicat pe site-ul M. ui Finanțelor P. e, respectiv cel pentru anul 2007 confirmă că debitoarea deținea active imobilizate în valoare de 127.658 lei, active circulante total: 340.531 lei, din care stocuri (materiale, producție in curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri etc.) 253.732 lei, casa și conturi la bănci 10 lei, creanțe în valoare de 86789 lei, capitaluri: total, 21.756 lei, din care capital social subscris și vărsat 90.000 lei, datorii total
446.433 lei, cifra de afaceri 271.352 lei, venituri totale 462.969 lei, cheltuieli totale 455.310 lei.
Cifrele evidențiate în bilanțul contabil pentru anul 2007 confirmă că societatea debitoare avea stocuri de marfă, creanțe de încasat și bani în conturi și casă, bunuri care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Critica recurentului privind efectele acordate răspunsurilor prezumat pozitive ale acestui pârât la întrebările 10-12 din interogatoriul care i-a fost adresat, dar la care a refuzat să răspundă nu poate fi primită .
Judecătorul sindic în fapt a aplicat prevederile art 225 C PR CIV în mod corect aserțiunile referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare în ceea ce îl privește fiind înlăturate pentru motivele evidențiate anterior care au demonstrat că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 5 C pr civ .
Coroborarea înscrisurilor de la f. 18-20 cu declarațiile martorelor DEAK BERTA și BIALIS R. a fost corect realizată de judecătorul sindic acestea relevând că doi pârâți nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Așadar motivele pentru care s-a apreciat de judecătorul sindic că se impune antrenarea răspunderii pârâtului recurent în calitate de administrator de fapt sunt evidențiate în cuprinsul sentinței recurate .
Contrar celor afirmate de recurent că în calitate de asociat al societății și director tehnic, nu a întreprins nici o activitate care să aibă legătură cu ținerea contabilitătii, fie ea și primară, întrucât pentru aceasta avea personal specializat la firmă care se ocupa strict de partea contabilă, iar atribuțiile sale au ținut strict de partea de design și executare a comenzilor și nicidecum cu ținerea evidențelor contabile, probatoriul administrat a relevat o altă stare de fapt în sensul implicării acestuia în emiterea unor acte și documente justificative de natură contabilă .
Deși recurentul consideră că nu îi poate fi imputat faptul că nu a ținut contabilitate a in conformitate cu prevederile legale, atâta timp cât acest lucru nu intra in atribuțiile sale ba mai mult a părăsit societatea anterior deschiderii procedurii insolvenței și nu a deținut niciodată vreun act contabil in acest sens, în fapt raportat la data producerii evenimentelor care au determinat insolvența și care sunt contemporane epocii în care acesta era implicat în activitatea de administrare a societății în mod corect a fost reținută existența faptei . .
Probele administrate au relevat că pârâtul M. -V. I. a solicitat martorei DEAK BERTA să întocmească facturi și chitanțe pentru sume de bani încasate de el în numele societății debitoare, dar nedepuse în casă,, fapt care
avea drept consecință ținerea unei contabilități nereale în sensul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefundat nefiind prezent nici un motiv de recurs dintre cele invocate, formele de procedură fiind realizate potrivit dispozițiilor legale nefiind sub incidența prevederilor art 105 C pr civ iar hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și reflectă o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale, astfel că în baza art 312 C pr civ, C. ea va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. V. I. împotriva sentinței civile nr. 3602 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia civilă nr. 8247/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 7463/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
