Decizia civilă nr. 4627/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a4
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4627/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC I. -V. S. PRIN LICHIDATOR J.
U. I. împotriva sentinței civile nr. 187 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a4 al Tribunalului B. Năsăud în contradictoriu cu intimații SC I. -V. S., M.
V., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatului, M. V. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 187 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a4 al Tribunalului B. Năsăud
s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de pârâtul M. V. .
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar SCPI U. SPRL, împotriva pârâtului M. V., în dosarul de insolvență nr.l643/ll2/2009, privind pe debitorul SC I. V. S. B. - în faliment.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr.l084 din 20.ll.2009 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC I. V. S. B., la solicitarea creditoarei SC MENATWORK EST PREFABRICATE S. P. ești Leordeni, jud. Ilfov, fiind numit administrator judiciar U. I. (devenită ulterior, SPRL).
Ulterior, prin sentința comercială nr. 66l din l7 iunie 20l0, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, prin procedura simplificată, la propunerea administratorului judiciar, întrucât s-a constatat că societatea nu mai are sediul la adresa înscrisă la registrul comerțului și nu au fost găsite actele societății, fiind incidente prev. art. l alin.2 lit .c pct.2 și 4 din Legea nr.85/2006.
Acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, M. V., s-a înregistrat la data de l6.l0.20l2, întemeiată pe prevederile art.l38 alin. l lit .a și e din Legea nr.85/2006 .
Examinând cu prioritate, potrivit disp. art. l37 C. pr. civ, excepția prescripției dreptului la acțiunea în răspundere, ridicată de pârât prin invocarea prev.art.l39 din Legea nr.85/2006, tribunalul a constatat că această excepție este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Potrivit disp.art.l39 din lege, " acțiunea prevăzută la art.l38 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii ".
În speță, chiar dacă s-ar fi cunoscut persoana răspunzătoare la data la care ar fi trebuit să se întocmească primul raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență - raport care trebuia depus în cel mult 40 de zile de la deschiderea procedurii, data de la care ar fi început să curgă termenul de prescripție de 3 ani ar fi fost data de 29.l2.2009 (40 de zile de la deschiderea procedurii), iar termenul s-au fi împlinit la data de 29.l2.20l2.
Cu toate acestea, legea prevede că termenul de la care începe să curgă prescripția, nu poate fi mai târziu de 2 ani de la deschiderea procedurii, astfel că în situația în care în primii 2 ani nu a fost cunoscută persoana răspunzătoare, după acești 2 ani începe că curgă termenul de prescripție de 3 ani astfel că în total, sunt 5 ani de la deschiderea procedurii în care poate fi introdusă acțiunea prevăzută la art.l38. în speță cei 5 ani se împlinesc la 20.ll.20l4, astfel că acțiunea introdusă la data de l6.l0.20l2, se situează în termenul de prescripție prevăzut de lege.
De altfel, din dosarul de insolvență a rezultat că după deschiderea procedurii administratorul statutar nu a predat administratorului judiciar iar ulterior, lichidatorului, actele societății, acestea fiind predate doar la data de 2l.l0.20ll, motiv pentru care și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, a fost completat la data de l2.l0.20l2, și doar în acest raport se stabilește că fostul administrator statutar a fost răspunzător de unele fapte ce au condus la insolvența societății debitoare.
Analizând pe fond acțiunea promovată împotriva pârâtului, tribunalul a apreciat că această acțiune a fost neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. l38 alin. l din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
"în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dis.art.59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul- sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul sau în cel al unei alte persoane;
- au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
- au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
- au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
- au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
- în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori";.
Lichidatorul judiciar a invocat ca temei legal al acțiunii în răspundere, prev. art. l38 alin. l lit. a și e din Legea nr.85/2006, cu motivarea că la finele anului 2009, când a fost deschisă procedura insolvenței (20.ll.2009), debitorul avea creanțe neîncasate în sumă totală de 349.963, sumă ce se ridică la l.006.003 lei la finele anului 20l0 și că nu i-au fost predate două utilaje achiziționate de societate în anul 2006, pentru care nu există acte de ieșire din patrimoniul acesteia, iar pentru săvârșirea acestor fapte a solicitat obligarea pârâtului la plata totală a pasivului de 662.936,97 lei înscris în tabelul definitiv consolidat actualizat.
Natura juridică a răspunderii administratorului împrumută, de regulă, cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială. Petru a fi angajată o astfel de răspundere, este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 C. civil din l864 (dispoziții aplicabile până la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, raporturilor
juridice născute anterior), respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză, reclamanta nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului statutar și prejudiciul cauzat, reprezentat de pasivul debitoarei ,fără să deducă din acest pasiv c/v celor două apartamente din averea debitoarei, evaluate la câte l32.000 lei - în total 264.000 lei, în curs de vânzare pentru a acoperi o parte din pasiv";.
Pe de altă parte, faptul de a nu se fi recuperat creanțele debitoarei, nu se circumscrie ipotezei prevăzute la art.l38 alin. l lit. a, care se referă la " folosirea bunurilor sau creditorilor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane";. Mai mult, încasarea creanțelor și chiar formularea de acțiuni pentru încasarea creanțelor este o atribuție expresă a administratorului judiciar, prevăzută la art.20 lit. e din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței întocmit inițial de lichidatorul judiciar doar la data de 29.08.20ll (f.338-340 dosar insolvență), s-a reținut că din lipsa actelor contabile, nu s-au putut identifica elemente care să determine antrenarea răspunderii personale față de administratorul statutar și a concluzionat că insolvența s-a datorat scăderii producției datorată lipsei pieței de desfacere și a înregistrării de pierderi financiare pe fondul crizei economice.
Într-o completare ulterioară a raportului prev. la art.59 alin. l din lege, depus la data de l2.l0.20l2, după predarea actelor societății (f.436-438 dosar insolvență), s-a apreciat că se impune atragerea răspunderii personale, pentru cele două fapte invocate și în motivarea acțiunii, fără să se aducă dovezi din care să rezulte raportul de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
În practica judiciară s-a statuat că susținerile din acțiune, cu un caracter pur formal, nedovedite, nu sunt de natură a conduce la antrenarea răspunderii întemeiate pe disp.art.l38 alin. l din Legea nr.85/2006.
Față de aceste considerente, nefăcându-se dovada că prin faptele invocate pârâtul ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei al cărei administrator statutar a fost, în temeiul art. ll alin. l lit. g din Legea nr.85/2006, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în răspundere promovată de lichidatorul judiciar U. SPRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar U. SPRL al debitoarei SC I. -V. S. B. solicitând
admiterea recursului, modificarea Sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în răspundere și obligarea pârâtului M. V. să suporte din averea personală pasivul debitoarei SC I. - V. S. în suma de 662.936,47 lei .
Critică Sentința civila nr. 187 din_ din dosar nr._ /a4 al Tribunalului B. -Năsăud în baza dispozițiilor art. 3041C. pr. civ, și având în vedere faptul ca sentința este fără apel, instanța de recurs o poate analiza sub toate aspectele:
În anul 2008 SC I. - V AL S. avea active imobilizante în suma de 174.447 lei și active circulante în suma de 907.277 lei din care stocuri în sumă de 260.165 lei, creanțe în suma de 637.479 lei, bani în casa și conturi în suma de 9633 lei. Datoriile societății se cifrau la suma de 1.0,1.572 lei. Cifra de afaceri a fost de
1.199.509 lei, veniturile de 1.212.053 lei și cheltuielile de 1.209.947 lei, prin urmare la sfârșitul anului 2008 societatea a avut un profit de 2106 lei.
În anul 2009 SC I. - V. S. avea active imobilizante în suma de 339.605 lei și active circulante în suma de 1.039.436 lei din care stocuri în suma de 1530 lei, creanțe în suma de 1.034.737 lei, bani în casa și conturi în suma de 3169 lei. Datoriile societății se cifrau la suma de 1.349.129 lei. Cifra de afaceri a fost de
626.170 lei, veniturile de 626.446 lei și cheltuielile de 634.124 lei, prin urmare la sfârșitul anului 2009 societatea a avut o pierdere de 7678 lei.
În anul 2010 SC I. - V. S. avea active imobilizante în suma de 263.174 lei și active circulante în suma de 1.034.231 lei din care stocuri în suma de 804 lei, creanțe în suma de 1.006.003 lei, bani în casa și conturi în suma de 27.424 lei. Datoriile societății se cifrau la suma de 1.281.307 lei. Cifra de afaceri a fost de
50.298 lei, veniturile de 50.367 lei și cheltuielile de 61.064 lei, prin urmare la sfârșitul anului 2010 societatea a avut o pierdere de 13.813 lei.
Din actele contabile ale societății SC I. - V. S. predate de către fostul administrator statutar s-a constat ca societatea a achiziționat în cursul anului 2006 prin factura fiscala nr. 1396001/_ un încărcător frontal Zettelmeyer ZL1700 second hand la prețul de 44.358 lei.
Prin contractul de vânzare - cumpărare din_ se I. - V. S. a achiziționat 1 aparat de măsurat RecELTA la prețul de 3.600 euro. Arată faptul ca cele doua bunuri mobile nu au fost predate până la acest moment de către fostul administrator statutar M. V. . Nici chiar în cursul procesului pârâtul căruia îi revenea obligația predării gestiunii și bunurilor societății nu a făcut dovada ca a predat cele doua bunuri mobile evidențiate în actele societății, ceea ce echivalează cu însușirea acestora și prejudicierea creditorilor se I. - V. S. .
În cursul anului 2009 prin factura nr. 06370654/_ și factura nr. 06370693/_ s-au achiziționat doua apartamente ambele la prețul de 148.234,50 lei.
Apartamente care au fost predate de către fostul administrator statutar M.
.
SC I. - V. S. a intrat în insolventa prin Sentința comercială nr. 1084 din _
din dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, iar ulterior a intrat în faliment prin Sentința comerciala nr. 661/_ din dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud.
Se impune atragerea răspunderii persona1e pentru următoarele considerente:
La sfârșitul anului 2009 debitoarea se I. - V. S. avea active imobilizante în suma de 339.605 lei din care cele doua apartamente înregistrate la rubrica "terenuri și construcții" în suma de 249.134 lei și instalații tehnice și utilaje în suma de 90.471 lei. Arată faptul că aceste utilaje nu au fost predate administratorului judiciar de la acea data, iar la sfârșitul anului 2010 activele
imobilizante au fost reduse la 263.174 lei adică contravaloarea celor doua apartamente. Prin întâmpinarea depusa în instanța pârâtul nu a probat în nici un fel ce a făcut cu cele doua utilaje despre care a făcut vorbire mai sus, fapt care demonstrează o dată în plus ca aceste bunuri au dispărut ilegal din societate.
Nu s-au predat cele doua utilaje pentru care societatea nu are ieșire din contabilitate încărcătorul frontal Zettelmeyer ZL 1700 second hand înregistrat în contabilitate la prețul de 44.358 lei și aparatul de măsurat RecELTA înregistrat în contabilitate la prețul de 3.600 euro. Raportat la punctele 1 și 2 se impune atragerea răspunderii personale în baza dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Atâta timp cât M. V. nu poate prezenta acte justificative care
sa probeze ieșirea legala din patrimoniu a celor 2 utilaje, lipsa acestora îi este imputabila. Instanța de fond, când a analizat acțiunea nici măcar în justificarea respingerii recursului nici măcar nu a motivat de ce nu a fost avut în vedere acest aspect care impune obligatoriu atragerea răspunderii personale a fostului administrator în condițiile în care se discută de sustragerea unor bunuri din patrimoniul societății.
Debitoarea are creanțe de încasat în suma de 349.963 lei la sfârșitul anului 2009, iar în anul 2010 suma se ridica la 1.006.003 lei. Până la aceasta data nu le- au fost date explicații cu privire la motivele pentru care aceste sume nu au fost recuperate, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006. Pentru ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa poată promova în instanța acțiuni împotriva unor terțe persoane pentru recuperare de creanțe, fostul administrator trebuie să dea relații în legătura cu sumele de recuperat, componenta acestor debite, dovezi privind datorarea acestor debite, etc., dezinteresul arătat îi este imputabil și impune atragerea răspunderii acestuia întrucât a lăsat să se folosească terțe persoane de bunurile societății. Tocmai faptul că a lăsat pe terți sa se folosească de banii falitei prin neintroducerea în termenele legale a unor acțiuni de recuperare de active, îi este imputabil administratorului statutar M. V., iar aceasta situație a fost prevăzuta de lege în lit. a din art. 138 din Legea nr. 85/2006. În calitate de administrator statutar trebuia să se îngrijească de activele societății și avea obligația de a iniția în instanța acțiuni în pretenții pentru reîntregirea patrimoniului SC I. - V. S., motivul pentru care nu a făcut acest lucru îl privește, dar acum trebuie sa răspundă în fata creditorilor pentru creanțele acestora neîncasate. Cifrele care trebuie recuperate sunt luate din evidenta contabila a societății predata de către pârât, și prin urmare rezulta din actele contabile ale societății.
Pasivul debitoarei SC I. -V. S. se cifrează la suma de 662.936,47 lei potrivit ultimului tabel definitiv consolidat actualizat de creanțe și se compune din SC Menatwork Est Prefabricate S. cu o creanța chirografara de 11.251,33 lei, SC Aluterm Group S. cu o creanța chirografara de 51.381,92 lei, Administrația Finanțelor P. e a mun. B. cu o creanța bugetara în suma de 34.226,00 lei, Municipiului B. cu o creanța bugetara în suma de 6.935 lei, Otp Bank România SA cu o creanța garantata în suma de 406.235,94 lei, VB Leasing România IFN SA cu o creanța chirografara în suma de 10.694,70 lei, BCR
Leasing IFN SA cu o creanța chirografara în suma de 142.211,58 lei.
În consecința, se impune atragerea răspunderii personale fată de fostul administrator statutar M. V. în baza dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
În drept, își recursul pe dispozițiile art. 3041C.pr.civ., acțiunea pe dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C. pr. civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC I. -V. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul
debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâtul M. V. a fost administratorul statutar al debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele, actele și bunurile societății; notificarea administratorului debitoarei, a debitoarei cât și a instituțiilor bugetare s-a realizat prin scrisoare recomandată precum și potrivit art.61 din Legea nr.85/2006.
Potrivit documentelor financiar contabile predate de către administratorul statutar lichidatorului judiciar a rezultat faptul că la sfârșitul anului 2009 debitoarea avea în proprietate active imobilizante în sumă de 339.605 lei din care cele două apartamente înregistrate la rubrica "terenuri și construcții"; în sumă de
249.134 lei și instalații tehnice și utilaje în sumă de 90.471 lei.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia bunurilor societății și că fostul administrator statutar nu a predat lichidatorului judiciar aceste bunuri astfel cum sunt evidențiate în ultimul bilanț contabil întocmit, a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanei vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și e din Legea insolvenței
.
Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că aceste utilaje nu au fost predate lichidatorului judiciar ( administratorului judiciar de la aceea dată) iar la sfârșitul anului 2010 activele imobilizante au fost reduse la suma de 263.174 lei adică contravaloarea celor două apartamente.
Așa fiind, cât privește cele două utilaje care deși se află înscrise în contabilitate nu au fost predate lichidatorului judiciar, Curtea constată că fostul administrator statutar a deturnat și ascuns o parte din activul persoanei juridice fiind astfel pe deplin îndeplinite condițiile impuse de prev. art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006. De aceea faptul că nu s-au predat cele două utilaje pentru care societatea nu deține documente contabile potrivit cărora acestea au ieșit în mod legal din patrimoniul său, se impune angajarea răspunderii persoanei vinovate, respectiv a pârâtului M. V. . Această concluzie s-a degajat atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară unde s-a statuat că fapta se poate realiza scriptic sau faptic prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor.
Se poate lesne observa că săvârșirea faptei prev. la art. 138 alin.1 lit. e de multe ori se conjugă și cu săvârșirea faptei prev. la art. 138 alin. 1 lit. a atunci când se dovedește că membrii organelor de conducere/supraveghere au folosit bunuri ori credite ale persoane juridice.
În concret, în speța de față această faptă ilicită prev. la art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a săvârșit prin omisiunea administratorului statutar de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, astfel că pasivul debitoarei se mărește doar în mod fictiv. Este evident că în condițiile în care creanțele nu au fost recuperate, această situație este imputabilă, în principal administratorului social al debitoarei insolvente, astfel încât creditorii acesteia înscriși la masa credală au fost prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe.
Debitoarea are creanțe de încasat în sumă de 349.963 lei la sfârșitul anului 2009, iar în anul 2010 suma se ridică la 1.006.003 lei
Mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică aflată în insolvență poate fi remediată prin anularea actelor fictive ori simulate sau prin recuperarea creanțelor .
Pentru aceasta însă este nevoie ca administratorul judiciar să aibă toate informațiile necesare în vederea promovării în instanță a unor acțiunii împotriva unor terțe persoane pentru recuperarea creanțelor în timp ce fostul administrator are obligația de a furniza informații în legătură cu sumele de recuperat, componentă a acestor debite, etc. Dezinteresul manifestat de pârât îi este imputabil și impune atragerea răspunderii, întrucât prin atitudinea sa a permis terțelor persoane să folosească bunurile societății (sumele de bani aparținând debitoarei) prin neintroducerea în termenele legale a unor acțiuni de recuperare a activelor.
Chiar dacă valoarea totală a creanțelor nerecuperate este de 1.006.003 lei, pârâtul va fi obligat la suportarea pasivului egală cu totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv care se cifrează la suma de 662.936,47 lei. Dacă administratorul statutar și-ar fi îndeplinit obligația de recuperare a creanțelor, în valoare de
1.006.003 lei s-ar fi evitat astfel starea de insolvență a debitoarei, care în prezent are un pasiv sub limita creanțelor de recuperat, doar de 662.936,47 lei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C. pr. civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei și va obliga pârâtul să plătească pasivul debitoarei până la concurența sumei de 662.936,47 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar U. SPRL al debitoarei SC
I. -V. S. B. împotriva sentinței civile nr. 187 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a4 al Tribunalului B. -Năsăud pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar și în consecință :
Obligă pârâtul M. V. să suporte pasivul debitoarei SC I. -V. S. în sumă de 662.936,47 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. -I. A. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond:U. I. ,
| ← Sentința civilă nr. 4266/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2664/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
