Decizia civilă nr. 4628/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr._ /a7
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4628/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC P. A. S. SRL împotriva sentinței civile nr. 4124 din 08 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. _
/a7 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu SC M. F. G. I. SA prin lichidator judiciar R. & P. S. având ca obiect contestație_ /a7 contest.la mas.lich.dep.de SC P. A. S. SRL.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Cleja Roxana I. în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 4 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurazte ca fiind legală și temeinică. Un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate. În susținere se arată că modalitatea de calcul este eronată, întrucât debitoarea, în luna mai aflându-se în reorganizare a decis unilateral modificarea dobânzii. Se mai arată că prin Notificarea comunicată în luna mai nu avea atașat documente, nefiind aduse la cunoștința recurentei modificările efectuate.Se mai arată că dat fiind faptul că ne aflăm în procedura insolvenței nu există motive de a iniția demersuri pe cale separată. Raportat la documentele justificate, subzistă și motivul de temeinicie.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.124 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. _
/a7 al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.C. P. A. SS în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC M.
G. I. SA.
Cu prioritate față de analiza fondului cauzei, judecătorul sindic, având în vedere contradicția evidentă dintre solicitările contestatoarei, respectiv cea inițială prin care se solicită obligarea lichidatorului să-i vândă contestatoarei utilajele achiziționate la prețul
de 20.496, 31 lei în loc de prețul de 31.593, 36 lei, și cea menționată în finalul contestației, potrivit căreia judecătorul sindic ar fi obligat să analizeze modalitatea de modificarea unilaterală a contractului de leasing, în sensul de a stabili legalitatea modificării ratei, a stabilit limitele contestației formulate prin prisma disp. art. 21 din Legea nr. 85/2006. Astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit acestor dispoziții legale, pot fi contestate măsurile luate de administratorul sau lichidatorul judiciar.
Așadar, judecătorul sindic a analizat măsura lichidatorului judiciar adoptată cu privire la vânzarea utilajelor la un anumit preț, iar nu legalitatea modificării unilaterale a contractului de leasing, întrucât o asemenea analiză excede, pe de o parte, contestației reglementate de art. 21, iar pe de altă parte, reținând momentul la care a fost modificată unilateral dobânda, respectiv mai 2009, când de altfel i s-a și comunicat contestatoarei, așa cum arată aceasta în cuprinsul contestației, o contestație având un atare obiect, ar fi tardivă. Prin urmare, a apreciat instanța de fond, restul de preț stabilit de către lichidatorul judiciar pentru transferul dreptului de proprietate asupra utilajelor care au făcut obiectul contractului de leasing, a fost stabilit în conformitate cu condițiile contractuale, în funcție de rata modificată de către debitoare, în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul de leasing încheiat între părți. De altfel, contestatoarea nici nu a invocat alte aspecte cu privire la modalitatea de calcul a restului de preț, ci doar chestiuni legate de modificarea unilaterală a ratei lunare care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, nu poate fi analizată în cadrul contestației deduse judecății.
În subsidiar, judecătorul sindic a subliniat faptul că modificarea unilaterală a dobânzii, constituia un drept al finanțatorului, obligația de a suporta această modificare fiind asumată de către utilizatorul SC P. A. S. SRL în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul părților și a fost justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitoarei de către C. B., astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 64-73 care probează modalitatea de majorare a dobânzii aferente creditului acordat în baza convenției cadru de creditare nr. 2 din_, debitoarea asumându-și la rândul său riscul de modificare a procentului de dobândă, conform art. 4.3 din convenție (f.76-85). Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, contestația contestatoarei S.C. P. A. SS a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea S.C. P. A. SS C. -N. a declarat recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației sale.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041C.pr.civ., creditoarea a arătat că în mod nelegal s-a respins contestația sa ca neîntemeiată, deoarece la momentul emiterii deciziei de mărire unilaterală a dobânzii, debitoarea se afla în procedură de reorganizare. Astfel, această măsură luată de creditoare nu s-a publicat în niciun raport al administratorului judiciar pe care debitoarea
să îl poată contesta în fața judecătorului sindic pe calea prevăzută la art. 21 al. 2 - 4 din Legea nr. 85/2006. A mai precizat creditoarea că a formulat un răspuns la notificarea debitorului prin care i s-a adus la cunoștință modificarea unilaterală a dobânzii, dar a continuat să achite rata în cuantumul vechi, stabilit în contract, iar debitorul nu a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva creditoarei pentru a recupera diferența de rată și nici nu a emis vreo notificare sau adresă în acest sens.
A mai precizat creditoarea că, în subsidiar, judecătorul sindic a arătat că modificarea unilaterală a dobânzii s-a făcut în mod legal întrucât acesta era un drept al debitorului - având calitatea de finanțator în contractul de leasing încheiat cu creditoarea - iar obligația de a suporta această modificare a fost asumată de creditoare în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul părților și a fost justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitorului de către C. B., astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosarul cauzei de lichidator. Creditoarea critică această argumentație a primei instanțe întrucât nu a avut în vedere apărarea sa referitoare la momentul de la care majorarea ratelor devenea opozabilă față de creditoare. Astfel, în cadrul poziției scrise depuse cu ocazia judecării în fața primei instanțe, lichidatorul arată
și probează cu adresa de la finanțatorul său, C. B. SA, faptul că în perioada_ -_ dobânda percepută de acesta s-a mărit de la 12, 88% la 20, 14%, gradual în datele de_ ,_ ,_ ,_ și_, dar nu s-a probat faptul că s-ar fi adus la cunoștința creditoarei acest fapt.
A subliniat creditoarea că, în temeiul art. 22 lit. e) din contractul încheiat între părți, debitoarea avea obligația de a justifica prin documente faptele din care rezultă modificarea unilaterală a ratei, dar în ciuda acestei clauze, debitoarea i-a transmis doar o notificare prin care se invocă necesitatea corelării dobânzilor cu realitățile pieței, fără a o însoți de documentele justificative menționate în contract. Din formularea clauzei sus-menționate rezultă fără dubiu că justificarea prin documente a îndeplinirii condițiilor în care se poate mări unilateral cuantumul ratelor are un caracter esențial. Nu se poate susține că justificarea prin documente s-ar referi la prevederile legale întrucât este de notorietate că acestea nu trebuie dovedite, cu atât mai mult cu cât este vorba de un contract semnat între comercianți.
Prin urmare, în lipsa unei informări complete și conforme cu clauzele contractului, creditoarea apreciază că informarea nu există, fapt care duce la inopozabilitatea măririi unilaterale a ratelor.
În concluzie, creditoarea apreciază că, cel mult, s-ar putea considera că de la data comunicării justificativelor, depuse și la dosarul cauzei, ar opera modificarea unilaterală a ratelor la cuantumul arătat de debitoare și, nicidecum, de la data notificării din luna mai 2009 - notificare lacunară și lipsită de justificativele menționate în contractul dintre părți.
Intimata "R. & P. "; S. C. -N. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, dat fiind faptul că lichidatorul judiciar a calculat și a comunicat contestatoarei la data de_, un rest de preț pentru vânzarea către recurentă a bunurilor, în cuantum de 31.593,36 lei, iar calculele au fost efectuate în baza contractului de leasing în vigoare între părțile contractante.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
În soluționarea prezentului recurs trebuie analizate cu prioritate susținerile recurentei potrivit cărora decizia de modificare unilaterală a contractului de leasing deși adoptată de către practicianul în insolvență ca reprezentant al debitoarei încă din anul 2009, nu a fost publicată în vreun raport de activitate periodic obligatoriu în procedură, raport care să poată fi contestat pe cale separată de către contestatoarea recurentă.
Chiar dacă aceste aspecte sunt reale, dreptul contestatoarei de acces la instanță a fost pe deplin asigurat de către judecătorul sindic care în mod întemeiat a recunoscut dreptul contestatoarei recurente de a solicita reducerea restului de preț calculat conform contractului de leasing aflat încă în derulare. Finalitatea demersului este identică dacă este găsit întemeiat. Astfel, fie că s-ar fi contestat măsura de creștere a ratei încă din anul 2009, fie contestarea restului de preț rezidual la finalizarea contractului, efectul este același. Pe calea prezentului demers, în final se contestă tot creșterea ratei lunare, însă nu ,,ab initio,, în momentul adoptării ci la final, la calcului valorii sumei finale care ai trebuie achitată. În consecință, dreptul contestatoarei de acces la instanță este pe deplin respectat, cu posibilitatea de a deduce judecății toate argumentele de fapt și de drept pe care le consideră relevante.
În ceea ce privește lipsa vreunui demers al lichidatorului de a recupera această diferență de rată pe intervalul analizat, argumentul este irelevant deoarece chiar în lipsa unui astfel de demers creanța nu se stinge, dimpotrivă, dacă rata a fost corect majorată suma este datorată la finalul contractului chiar în lipsa vreunei cereri de chemare în judecată sau notificări.
Analiza contractului încheiat între părți și modul de derulare a acestuia relevă faptul că practicianul în insolvență a procedat într-o manieră legală și temeinică, fapt statuat și de către judecătorul sindic. Astfel, restul de preț stabilit de către lichidatorul judiciar pentru transferul dreptului de proprietate asupra utilajelor care au făcut obiectul
contractului de leasing, a fost stabilit în conformitate cu condițiile contractuale, în funcție de rata modificată de către debitoare, în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul de leasing încheiat între părți. De altfel, contestatoarea recurentă nici nu a invocat alte aspecte cu privire la modalitatea de calcul a restului de preț, ci doar chestiuni legate de modificarea unilaterală a ratei lunare.
Modificarea unilaterală a dobânzii, constituia un drept al finanțatorului, obligația de a suporta această modificare fiind asumată de către utilizatorul SC P. A. S. SRL în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul părților și a fost justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitoarei de către C. B., astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 64-73 dosar fond, care probează modalitatea de majorare a dobânzii aferente creditului acordat în baza convenției cadru de creditare nr. 2 din _
, debitoarea asumându-și la rândul său riscul de modificare a procentului de dobândă, conform art. 4.3 din convenție (f.76-85 dosar fond).
În ceea ce privește notificarea recurentei, prin chiar motivele de recurs aceasta susține faptul că a primit o comunicare privind modificarea dobânzilor în conformitate cu realitățile pieței. Modificarea a avut loc potrivit clauzelor contractuale asumate și a fost prilejuită de creșterea dobânzilor de către un terț, finanțatorul C.E.C. B. . În condițiile unor neclarități contestatoarea recurentă putea solicita lămuriri și clarificări însă a adoptat o atitudine pasivă pentru ca ulterior să invoce în mod abuziv inopozabilitatea acestor modificări determinate de către un terț, nu de către debitoare prin practicianul în insolvență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea S.C. P. A. SS C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.124 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea S.C. P. A. SS C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.124 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. _
/a7 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. I. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red..A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N. Koșa.
| ← Sentința civilă nr. 3184/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 2320/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
